Da, clipei

Am primit un raspuns la provocarea mea privind "proiectele de viata". Sper sa poata cineva replica...

Proiecte? La ce bun?

"Omul propune si Dumnezeu dispune", spunea bunica-mea.

Nu ma pot pierde in proiecte, pentru ca as risca sa nu ma bucur de clipa... Nu vreau sa ma incrancenez in a-mi stabili nu stiu ce targeturi, ca apoi sa ma stresez ca nu ma tin de ele. Proiectele sunt pentru cei organizati. Eu vreau sa fac engleza? A doua zi m-am si inscris. Vreau carnet? A doua zi eram inscrisa la scoala.. Vreau sa cumpar tarc fiicei mele, am dat anunt, peste doua zile il aveam la usa ... Nu scriu pe hartie ce am de facut, ca ma tem sa n-o pierd. :-)
Ma bucur de ganguritul fetitei mele, de faptul ca baiatul meu deja stie mai multe ca mine (nu ca ar fi greu :-)), ma bucur ca suntem sanatosi si ca avem prieteni. E si greu, dar altfel cum ar putea fi?
Am sadit un pom, chiar mai multi, am doi copii… Am patru pereti dintr-un bloc... Si daca eu nu am adus nici o contributie omenirii :-), ma gandesc ca poate copiii mei o sa o faca.. Vreun vaccin care sa curme dureri sau ceva care sa nu polueze :-)). Daca nu.. tot aia e. Important e sa traiasca frumos. Sunt si trista ca fiul meu vrea sa plece din tara pentru ca "se taie pomi si se arunca pet-uri in padure", dar ce sa fac? un proiect pentru a-l face sa se razgandeasca?
Cu copii, vremea trece altfel… Nu te sperie trecerea unei zile, ci te bucura faptul ca te apropii de momentul cand ii poti vorbi copilului tau care, uite, a mai crescut cu o zi, ca unui prieten. Un prieten in plus e mereu un castig.
Doar PARE patetic.. dar nu e.
NU PROIECTELOR!! DA CLIPEI!!
Gabi