Anunț: S-a deschis Claudiu Târziu. Punct.ro

De azi, mă găsiți mai constant și mai consistent la claudiutarziu.ro. Lectură plăcută!

Cele mai citite articole din ROST în anul 2016

Dragii noștri cititori, se mai încheie un an. A zburat ca vîntul, dar nu în zadar. Împreună am aflat lucruri noi și ne-am fost aproape în ceasuri de nevoie. A fost un an în care v-ați dovedit la fel de atașați de publicația noastră și v-ați adus și prietenii să ne citească. Familia noastră, din care știți că faceți parte cu toții, și-a dublat numărul de membri, iar platforma ROST și-a înzecit forța de impact față de anul trecut. Este o performanță notabilă, pe care echipa redacțională nu o putea face de una singură. Vă mulțumim, așadar, pentru că ne citiți, pentru că ne iertați cînd greșim și pentru că ne iubiți. Vă asigurăm, la rându-ne, de afecțiunea și prețuirea noastră. Și, în semn de mulțumire, am alcătuit pentru dvs. o listă cu primele trei cele mai citite articole din fiecare lună a anului 2016. Ca să le citiți dacă v-au scăpat, să vi le reamintiți, dacă le-ați citit la timpul lor, ori să le împărtășiți cunoscuților dvs. care s-ar folosi de ele.

Înainte de a vă dori lectură plăcută, vă urăm să petreceți sărbătorile creștine de început de an cu bucurie, în pace și belșug, iar Anul Nou să vă aducă sănătate, liniște, îndestulare materială și izbînzi duhovnicești. La mulți ani!

---

Ianuarie 2016:

1. Lecţia de patriotism a unui bosniac pentru români şi maghiari, în „Secuime”, de Horia Brad
2. Apocalipsa Europei (V) – Femeile voastre, târfele noastre, viermilor!, de Paul Ghițiu
3. Istoria svasticii și obsesia unora cu o fotografie, de Tudor Marincu

---

Februarie 2016:

1. Ce au în comun Dan Puric şi Arsenie Boca, de Liviu Daniel
2. Nici noi nu uităm „libertatea” pe care ne-au adus-o Stalin și poporul rus, de Tudor Marincu
3. Apocalipsa Europei? (VII) – De la internet la plutoane ale morţii: rezistenţa europeană antiislamică*, de Paul Ghițiu

---

Martie 2016

1. Rapperul Cedry2k, cenzurat pentru „incorectitudine politică”, de Cezarina Condurache
2. Minunata lume nouă a lui Remus Cernea, de Paul S. Grigoriu
3. Manipulare și dezinformare în epoca Facebook, de Tudor Marincu

---

Aprilie 2016

1. Despre simboluri, smerenie și Catedrala Mântuirii Neamului, de Tudor Marincu
2. Ce ascultare face ieromonahul Savatie Baștovoi, de Alina Ioana Dida
3. Pe cine sperie Marian Munteanu?, de Tudor Marincu

---

Mai 2016

1. Testamentul Maicii Benedicta (1920-2006), de Răzvan Codrescu
2. Consecințele propagandei homosexuale, de Tudor Marincu
3. Ziua Regalității: 150 de ani (1866-2016), de Răzvan Codrescu

---

Iunie 2016

1. Brexitul este o veste foarte bună pentru renașterea statelor suverane într-o Europă a națiunilor, de Corneliu Berari
2. Părinții din Sfîntul Munte îi avertizează pe ierarhii care vor participa la Sinodul panortodox
3. Rusaliile în tradiţia populară, de Răzvan Codrescu

---

Iulie 2016

1. Scrisoarea adresată domnului Elie Wiesel de către Gheorghe Dima, concetăţean din Sighet
2. Cum s-a descalificat „moderatoarea” Cristina Țopescu, de Tudor Marincu
3. Mărturii despre sfinţenia lui Ştefan cel Mare, de ÎPS NESTOR, Mitropolitul Olteniei

---

August 2016

1. Sorin Dumitrescu cere Academiei să se opună ”colonizării axiologice și identitare” a ”Grupurilor Soroș” în România, de Radu Bălașa
2. „Să-ți trăiască franțuzoaica!”, de J. N. Manzatti
3. Feminismul masculinizează fetele, efeminează băieții și periclitează familia, de Alianţa Familiilor din România

---

Septembrie 2016

1. Vine războiul (7). Guvernul fuge, parlamentul se dezintegrează, Suedia arde în haosul războiului civil, de Paul Ghițiu
2. Vine războiul (4). Islamul, sau războiul de exterminare perpetuu, de Paul Ghițiu
3. Îți mai aduci aminte, Doamnă?, de J. N. Manzatti

---

Octombrie 2016

1. A nu mai fi român, de Mircea Eliade
2. Vine războiul (8) – Sinuciderea „celei mai generoase naţiuni de pe Pământ”, de Paul Ghițiu
3. Povestea frumoasei cu ochii verzi, de J. N. Manzatti

---

Noiembrie 2016

1. De la „Guyland” la „the snowflakes generation”, de Alianţa Familiilor din România
2. America a câştigat, Sistemul a pierdut, războiul continuă, de Paul Ghițiu
3. Adevărata faţă a progresiştilor: Twitter este copleşit de avalanşa îndemnurilor ca Trump şi Pence să fie asasinaţi, de Paul Ghițiu

---

Decembrie 2016

1. Mizeria umană are chipul lui Mugur Ciuvică, de Tudor Marincu
2. Ceva nu se leagă, de Tudor Marincu
3. Prin „transparenţa din ADN-ul” USR-ului se văd minciuna, micimea umană, lăcomia şi oportunismul, de Paul Ghițiu

Patru puncte de vedere despre: De ce să votezi ANR?

Votul de conștiință

9 decembrie 2016 de Claudiu Târziu

Întîi să înlăturăm sentimentul urgenței și pe cel al catastrofei. Nu, acesta nu e ”ultimul tren”. Cum nu a fost nici în 1996, nici în 2000, nici în 2004. Chiar dacă atunci am crezut pe dos. După cum se vede, trenurile vin și pleacă, oarecum regulat, și în viața națională. Singurul lucru care trebuie să … Mai mult…

Ortodoxie și iobăgie politică în Țara Românească sau de ce voi vota pentru Alianța Națională România la alegerile parlamentare

8 decembrie 2016 de Corneliu Berari

Întrucât destui cunoscuți (inclusiv din cei virtuali, de pe rețelele de socializare) și-au exprimat nedumerirea față de decizia mea de a vota cu Alianța Noastră România la alegerile parlamentare de duminica viitoare, în cele ce urmează vreau să prezint o lămurire a opțiunii mele elctorale. Precizez că inițial eram hotărât să nu mă duc să … Mai mult…

Alianța Noastră România, cea mai potrivită alegere

8 decembrie 2016 de Tudor Marincu

Se spune că definiția nebuniei este să faci același lucru cu speranța ca vei obține un alt rezultat. Cam asta facem noi când votăm pentru aceleași partide la fiecare patru ani crezând promisiunile lor că vor face altceva decât au făcut până atunci. Aici mă refer, în principal, la PSD și PNL. Ce i-au oprit … Mai mult…

De ce votez cu Alianța Noastră România

5 decembrie 2016 de Alina Ioana Dida

1. Acum alegerile sunt organizate mai transparent, fraudele vor fi semnificativ mai puține. După introducerea sistemului informatic de control al votanților la locale, numărul sesizărilor a scăzut cu peste 40%, iar al infracțiunilor și contravențiilor – cu peste 50%, performanță despre care nu vorbește nimeni. La parlamentare se vor adăuga camerele de luat vederi în … Mai mult…

La mulți ani, România! Și să te reîntregești!

La mulți ani nouă, românilor! Și să ne învrednicim de (re)unire! Doamne, ajută!

Cum s-a format România Mare

1 decembrie 2015 de Tudor Marincu

La data de 24 Ianuarie 1859 se unește Moldova cu Țara Românească (Mica Unire) La data de 5 ianuarie 1859 Alexandru Ioan Cuza este ales domnitor al Moldovei iar la data de 24 ianuarie 1859 este ales și domnitor al Țării Românești. Cele două principate românești înca au Guvern și Parlament separat. Unirea politică s-a … Mai mult…

IUBIM ROMÂNIA

1 decembrie 2016 de Vlad Cubreacov

M-a ispitit astăzi cineva, cu gând ascuns, să spun ce simt pentru România. Am răspuns, senin şi fără patetism, că o iubesc. Şi, slavă Domnului, nu sunt singurul care trăieşte sincer acest sentiment. Da, iubim România. Cine şi ce ne poate reproşa din asta? Am iubit-o dintotdeauna. De cum ne-am ridicat mai măricei în satele … Mai mult…

Bucovina, pământ românesc

1 decembrie 2016 de Rost Online

Nedreptatea făptuită de guvernul Cancelarului Kaunitz din Viena la 1775, cu răpirea a 10.442 km din pământul Moldovei, în timpul domniei lui Grigore Ghica Vodă, a rămas o mare rană pe trupul Neamului, ce s’a adâncit şi întins tot mai mult în acei 143 de ani de continuă vrăjmăşie şi de brutală vitregie, cu care … Mai mult…

Bunica Floarea

Cineva, cîndva, m-a rugat să-i spun o poveste cu îngeri. Dinaintea ochilor mi-a apărut mîna dreaptă a bunicii mele materne, Floarea. O mînă de înger pus la plug, ca să-i hrănească pe păcătoși.

Altcineva mi-a cerut să descriu sfințenia. Și nimic nu se potrivea mai mult decît chipul bunicii, subțiat de posturi, străbătut de lacrimi pentru alții și luminat de candelă pe jumătate, ca luna în Primul Pătrar. Pentru mine e lucru lămurit pînă azi.

Altcîndva, oarecine m-a întrebat: dacă țăranul român calcă a împărat, prin ce se distinge femeia lui? Iar răspunsul mi-a fost repede: ea păstrează cheile Raiului. Dovadă este bunica.

Așa încît nu-i de mirare că eu am cunoscut raiul încă din viața aceasta. Într-un sat deluros, mărginit de pădure, între două ape. Românești. A fost oarecînd, în copilăria mea. Între timp, acel rai a dispărut, căci mai toți locuitorii lui s-au dus să-l caute în altă parte, ori s-au mutat în cel veșnic. Astăzi, bunica a trecut și ea din rai în Rai. Prea s-a rugat pentru asta. S-a deschis o ușă în pământ, undeva în spatele bisericii de piatră, veche de cinci secole, și gata. Floarea a pășit, cu alai flori-surori, și ne-așteaptă dincolo.

Dorul de bunica se cuibărise în mine demult, de cînd a căzut la pat – să tot fie vreo zece ani –, chiar dacă o vedeam la răstimpuri. De raiul Româneștilor, încă mai de mult. Mi-l ostoiesc cu icoanele pe care le-am ascuns, ca un fur, în coșul pieptului. Scot cîteodată una, pe-nserat. În ea pîlpîie mai multă viață decît în restul vieții mele. Și mă închin ei.

Toate poartă chipul bunicii, deși fiecare spune altă poveste. Una este despre prima mea iubire. O alta, despre cum un înger m-a salvat de la înec. Alta, despre toate legendele satului aflate într-o noapte de iarnă, la dezghiocat porumb. Alta, despre cum ne-a fost furat Crăciunul, acum 27 de ani. Alta, despre întîia întîlnire cu adevărul. Aveam vreo cinci ani, cred. ”Ce este adevărul, bunico?”. ”Adevărul este în lingurița de argint pe care o ține părintele în mînă, în fața altarului”.

Toate aceste icoane, și încă altele, despre care nu vă vorbesc acum, vindecă. Mie mi-au vindecat frica. Frica a devenit un cuvînt cu alte înțelesuri: Floarea, Românești, Icoane, Crăciun, Adevăr... Ele m-au învățat că frica vine din dragostea îndreptată spre suprafața realității. Lasă dragostea în firescul ei, spre înlăuntrul lucrurilor, și tot ce iubești va deveni nemuritor!

Este primul miracol făcut de bunica. Îl mărturisesc abia acum, cînd ea și-a cîștigat Raiul. Cum sîntem însă în preajma Crăciunului, poate că această minune va deschide drum și altora.

Drum bun, bunico!

În atenția iubitorilor de cîini

Donez urgent o femelă Pitbull, în vîrstă de 7 ani, sănătoasă, necastrată, disciplinată, afectuoasă. Numai unui iubitor de animale verificat. 

O situație nouă de viață ne obligă să ne despărțim de ea, oricît ar fi de dureros. 

Recunoștința mea celui care mă poate ajuta în chestiune. 

Pentru contact, folosiți, vă rog, e-mail: c_tarziu@yahoo.com. 

Vă mulțumesc anticipat!

Cultură și cafea cu rom *

Cultura nu face rating, nu aduce averi și nu câștigă respect. E râvnită de puțini, ingnorată de cei mai mulți și invocată ipocrit, uneori, de către snobi, impostori și poltroni. Pentru o minoritate insignifiantă este un mod de viață, pentru spuma plebei – un simplu panaș și pentru restul nu există. Civilizația este însă urma culturii în istorie. Iar în absența civilizației omul n-ar mai putea trăi azi. Cum să trăiască deci fără cultură? Foarte bine, pentru că astăzi e etern pentru ”omul recent”, care nu mai are, deci, nevoie de acumulări culturale. Vorbim de cultura înaltă, desigur. Sunt însă atâtea forme de subcultură, pentru satisfacerea tuturor gusturilor. Ele au încă destulă căutare. Dar nu la noi. Românii sunt atât de exigenți încât, decât să cumpere produse slabe, mai bine nu iau nimic. Sigur, nu intră la socoteală împătimiții, ei continuă să facă shopping-terapie cu produse culturale de toată mâna. Așa s-ar putea traduce statisticile ultimului studiu Eurostat al Comisiei Europene privind consumul de cultură (2008 – 2014). Potrivit acestuia, comerțul cu bunuri culturale a crescut în ultimii ani, europenii ajungând să cheltuie, în medie, 3,6% din venitul fiecărei gospodării pe cărți, muzică, teatru, filme, muzee etc. În România doar 2% din venitul pe familie merge la cultură, dacă acceptăm că și televiziunea e cultură, căci aceasta înghite peste jumătate din banii alocați ”activităților culturale”. Altfel spus, nu rupem ușile la expoziții, spectacole și concerte, nu golim rafturile din librării, dar avem abonament la cablu. Și, la televizor, românul bea un pahar, fumează o țigară, ca tot omul. De aceea, suntem siliți să ne cheltuim 8% din leafă pe astfel de vinovate plăceri asociate... culturii, după cum ne arată o statistică recentă a INS.

Să nu credeți însă că românii nu citesc. O fac, doar că mai rar. 30% au citit măcar o carte în ultimul an. Tot atâția au cumpărat un ziar sau o revistă. Ceilalți nu-și ocupă timpul cu futilități.

Piața cărții în România este de 60 de milioane de euro pe an, cam 10 – 12 milioane de exemplare vândute, după Asociația Editorilor. Adică vreo trei euro de cap de locuitor. Anual. La nemți cum o fi? Căci 75% dintre cei 82 de milioane de cetățeni citesc cărți.

Nu suntem nemți, dar măcar suntem la egalitate de ne-cititori – și de cărți, și de ziare – cu turcii și grecii.

Un sondaj IRES, din august 2016, relevă că doar 15% dintre români merg la un eveniment cultural cel puțin o dată pe lună. Dar 57% participă măcar la unul pe an. Interesant este că nu banii sunt scuza pentru majoritatea celor care nu o fac niciodată, ci lipsa de timp.

În schimb, peste 60% dintre români folosesc internetul, majoritatea petrecând mai multe ore zilnic în mediul virtual. Așa se face probabil că în studiul Eurostat suntem și noi, totuși, pe un loc întâi, alături de unguri: la cititori de cărți on-line (25%).

Conform aceluiași document, România nu stă rău nici la exportul de cultură: pe locul zece în UE. E drept că peste graniță avem succes mai ales cu instrumentele muzicale (14% din tot ce poate fi considerat produs cultural, inclusiv jocuri pe computer), dar este o artă și în asta.

Cum am ajuns aici? Explicații sunt multe: lipsa unei strategii naționale pentru dezvoltarea culturală, subfinanțarea culturii vreme îndelungată, eșecurile reformei în educație, triumful mediocrității în managementul cultural etc. Adevărul este că nu mai tânjim după cunoaștere. Suntem ”oameni autonomi” (apud Petre Țuțea). Adică, facem pe deștepții. Căci lumea a început cu noi și cu noi se va sfârși.

* Text apărut inițial în Formula As, nr, 1232, sin 8 - 15 Sept. 2016.

La moartea unui prieten vechi

Petru Velescu (6.07.1923 - 7.09.2016)

Ieri, s-a mutat la cele veșnice unul dintre cei mai buni oameni pe care i-am cunoscut: Petru Velescu (6.07.1923 - 7.09.2016). Bărbat de-o rectitudine nedezmințită, de-o generozitate pilduitoare și de-o smerenie călugărească. Un om care a făcut lucruri mari, rămînînd mereu în umbră. Un model pentru tinerii care caută repere printre semeni. 

Lui Petru Velescu, ca și altor cîtorva foști deținuți politici anticomuniști (Petru Baciu, cu adevărat un lider al grupului, și regretații Ioan Belciu și Gheorghe Grigoraș), îi datorez bună parte din ce am devenit și mai ales faptul că am regăsit drumul spre Biserică. De aceea vom rămîne legați sufletește pe veci.

Dumnezeu să-l odihnească alături de drepții Săi!

PS: 

Mai multe informații despre Petru Velescu puteți citi aici.

23 August 1944, o lovitură de stat ale cărei consecințe le tragem pînă azi

Din gîndirea marilor oameni politici interbelici, pe care avem tendința de a-i idolatriza. Potrivit unui interviu acordat de Corneliu Coposu, în 1945, Associated Press, și publicat de ”Adevărul” ieri, în premieră în România: - URSS era considerată un aliat firesc al României, chiar dacă i-a răpit acesteia Basarabia, Nordul Bucovinei și Ținutul Herței; - PCR era considerat partid democratic, luat deci în alianța democraților contra dictaturii militare antonesciene și apoi girat la guvernare de către PNȚ și PNL; - Războiul contra URSS, pentru eliberarea teritoriilor românești, era considerat unul nedorit de poporul român, în ciuda evidenței. Bine, se poate spune că afirmațiile lui Coposu sînt marcate, fatalmente, de conjuctura politică. Cu alte cuvinte, Coposu va fi spus și lucruri neadevărate, pentru a nu intra în conflict cu comuniștii. Totuși, dacă avem în vedere faptele care au premers vorbelor, tragem concluzia că Corneliu Coposu a fost mai degrabă sincer. Ceea ce arată lipsa de luciditate și de discernămînt a marilor noștri politicieni interbelici, care apoi au intrat, pe mîna lor, în malaxorul comunist. Asta e tragedia! 

Citiți detalii pe Rost Online.

Un blog care promite: ”Lumea bună”

Jurnalistul Tiberiu Lovin și-a lansat astăzi un nou proiect: Lumea bună. Un blog, care ambiționează să devină  o publicație de referință, despre acea clasă de români cu clasă. 

D-l Andrei Pleșu dă undeva o definiție a lumii bune, pe care eu am reținut-o cu plăcere, chit că poate fi formulată și altfel.

”Se îmbrăcau cuviincios, cu bun gust, dar fără ostentaţie, vorbeau îngrijit şi expresiv, erau atenţi la interlocutor, ştiau să asculte, erau bine-crescuţi şi bine şcoliţi, aveau l’usage du monde, dar şi înţelegerea supra-lumescului, ştiau cel puţin două limbi străine, erau mari cititori, ştiau să se poarte şi în societate, şi la masă, şi la biserică, şi între prieteni. Prezenţa lor răspândea o atmosferă de amenitate, politeţea lor era firească şi plină de graţie, aveau haz, aveau naturaleţe, aveau o înnăscută distincţie. Sobrietatea lor nu era niciodată sermonizantă sau ţeapănă, umorul lor nu era niciodată trivial, chiar când îşi îngăduia să fie riscat. Erau, pe scurt, o companie aleasă, agreabilă, nutritivă“.

Oricît sînt de acoperiți de ”știrile de la ora 5” și de ceea ce revarsă tabloidele ori emisiunile de can-can (care fac vipuri din scursura societății), doamnele și domnii există și în România. În știință, artă, politică, afaceri, sport și chiar în presă. Tiberiu și-a propus să-i (re-)descopere pentru cititorii lui, într-un exercițiu de salvare sufletească proprie, dar nu numai. Detalii puteți afla de pe blogul cu pricina.

Cred că un astfel de demers merită încurajat. Să începem prin a citi Lumea bună și să continuăm fiecare după puteri (prin oferirea de ponturi, texte și, de ce nu, de susținere financiară). Căci pentru ca frumosul să existe este nevoie nu doar de aplauze, ci și de o mînă întinsă, deseori.

Apropo de propaganda islamistă și de cea a homosexualității

A spune normalității pe nume este o dovadă de sănătate mintală, nu o probă a urii. A arăta, de pildă, că islamul este o credință întemeiată pe o doctrină a violenței, răspîndită cu violență și care vrea să-și impună dominația prin violență este o simplă constatare a realității. Nu o declarație de război. Altfel, e ca și cum ai acuza de ură victima unei agresiuni care sună la 112. 

La fel, schimbînd tema, a nu te lăsa sodomizat nu e un reflex al urii, ci un gest firesc de apărare. Precum cel de a respinge propaganda homosexuală este unul de igienă socială. Cei care consideră că a spune adevărul este un act belicos au dreptate, dar ce nu înțeleg e că acesta nu izvorăște din ură, ci din iubire. Diavolul e în război permanent cu adevărul, deci cu sursa iubirii. 

Trist este că sînt și creștini care nu înțeleg aceste lucruri simple.

De vacanță

Dragii mei, am un prieten, Remus Radu, care, în urmă cu cîțiva ani a avut o idee genială. Spre deosebire de alții, lui nu i-a dat pace ideea asta pînă nu a pus-o în practică. Și a ieșit ceva fa-bu-los! O agenție de turism atipică: te ajută să te simți bine nu doar trupește, ci și intelectual și sufletește.

Agenția îți propune vreo 60 de experiențe rare, pe care, să fim sinceri, puțini dintre noi și le-ar imagina astfel integrate. Căci a merge la munte sau la mare, unde să mănînci, să dormi și, eventual, să te amuzi cu prietenii, este la îndemîna tuturor. Dar nu și a afla prin ce e special un loc și să mergi acolo cu gîndul acela: vreau ca, pe lîngă odihnă, papa bună și hlizeală cu amicii, să mă și plimb cu mocănița, să învăț să afum păstrăvi, să particip la o degustare de țuică (multe soiuri și toate explicate de meseriași), să învețe fiul meu să călărească, sau să pescuiască, vreau să merg la o degustare de brînzeturi tradiționale, ori să văd cum se construiește o vioară, să merg acasă la un meșter olar etc. etc.

Astfel de călătorii au marea virtute că le ții minte și ai ce povesti mult timp după ce le-ai trăit. Atenție, nu e deloc puțin. Ni se întîmplă o mulțime de lucruri în viață, dar le memorăm numai pe cele care ne-au emoționat.

Prin urmare, că tot este vacanță, faceți-vă un bine și intrați pe site-ul Degustă România. Veți găsi acolo oferte pentru toate gusturile și așteptările. După ce veți merge măcar într-o călătorie cu ei, vă aștept să-mi povestiți cum a fost. 

Vă fac acest îndemn, știind că îmi veți mulțumi. Bucurie!

PS:

De curiozitate, vedeți măcar experiențele acestea:

- Vacanță gourmet în Bucovina! Lecția de afumare păstrăvi + cazare 2 - 4 nopți în cabană de lux + vizită la țesătoare de covoare. Opțional, degustări de păstrăvi cu hribi, miere si nuci, apoi de pastrame premium și de țuici locale pure!

- Vacanță cu echitație, circuit gourmet și baie în ape minerale pure ! Urcă în singurul concurs de trăsuri imperiale din țară, apoi răsfață-te cu un circuit turistic unic în România, cu 3 degustări la producători locali premium!

- "Acasă la vioara de Reghin" + "Acasă la vinurile de Lechința" + "Acasă la dulceața lui Răzvan" ! Un buchet de 3 călătorii în inima Transilvaniei. Variantele cu sau fără cazare.

- Descoperă Oltenia plăcerilor sofisticate: Degustare de vinuri, leneveală în piscină la Conacul Maldăr, ospăț decadent la cină, lecție de ceramică, vizitare fortăreață de patrimoniu, o noapte de cazare în cramă de lux și o alta la conac!

Cele mai recente articole de pe Rost Online

Fructele otrăvite ale propagandei Kremlinului

21 iunie 2016 de Vlad Cubreacov

Alexandr Dughin despre ideea națională rusă: cotropirea și anexarea Europei de către Rusia și transformarea popoarelor și statelor în protectorate ale Moscovei sub conducerea unui țar rus de la Atlantic la Pacific. *** Emisiunea DISCURS Să anexăm Europa – asta e rusește! Opinia lui Alexandr Dughin Astăzi în Rusia se resimte foarte acut lipsa ideii … Mai mult…

Lasă un comentariu

Ortodoxia rusă și Ortodoxia română. Statistici comparate

20 iunie 2016 de Vlad Cubreacov

Patriarhul Kiril în Antarctida, 17 februarie 2016. Și lipsă zilele acestea în Creta. Patriarhia Moscovei și Patriarhia Română sunt cele mai mari Biserici autocefale locale în ansamblul Ortodoxiei (14 Biserici locale). Un diferend canonic istoric opune cele două Patriarhii în teritoriul național al României anexat de URSS în 1940 și 1944. O diferență majoră dintre cele … Mai mult…

Lasă un comentariu

Rusaliile în tradiţia populară

19 iunie 2016 de Răzvan Codrescu

Sărbătoarea bisericească a Pogorîrii Sfîntului Duh (vezi „Rusaliile: nașterea Bisericii”), la 50 de zile după Paşte (de unde şi denumirea paralelă de Cincizecime), urmată imediat de cea a Sfintei Treimi, poartă în popor numele de „Rusalii” (în care se include şi o a treia zi: Marţea Rusaliilor, fără pondere bisericească). Duminica de Rusalii se numeşte … Mai mult…

2 comentarii

Corneliu Vlad – Crimeea va schimba lumea?

19 iunie 2016 de Viorel Patrichi

Am avut bucuria să fiu prezent la două lansări pentru aceeași carte: Crimeea schimbă lumea (Editura Next Page, București, 2015). Autor – Corneliu Vlad, cel mai redutabil analist de politică internațională din România de astăzi. Un eveniment a fost găzduit la Centrul  Rus de Cultură și Știință de la București, celălalt – la Institutul Național … Mai mult…

Lasă un comentariu

Pr. Dr. Doru Costache: Logomahie, Ortodoxie și Sfântul și Marele Sinod

18 iunie 2016 de Rost Online

Protopresbiter Dr. Doru Costache Sydney College of Divinity Australia – 7 iunie 2016 – Lui Paul, care mi-a provocat interesul pentru problemele discutate aici Îmi amintesc că acum mulți ani am citit o nuvelă românească foarte cunoscută, Alegere de stareță, de Damian Stănoiu. În prim-planul povestirii erau omeneștile, prea omeneștile politici, intrigi, comploturi, ura, trădările … Mai mult…

2 comentarii

„Am vrut să-l împușc pe Ceaușescu”

18 iunie 2016 de Rost Online

Ştiaţi că a existat un om – unul singur – care, cu arma în mînă, a încercat să-l lichideze fizic pe Ceauşescu? La îndemnul unor intelectuali, în 1983, un tînăr şofer de numai 26 de ani a ajuns la concluzia că doar moartea dictatorului mai poate salva România. În alte ţări despre o faptă ca … Mai mult…

Un comentariu

Valeriu Gafencu şi Ioan Ianolide. Despre duhul „sfinţilor închisorilor” (VIII)

18 iunie 2016 de Bogdan Munteanu

Addenda. Două voci profetice: Ioan Ianolide şi Andrei Scrima Asocierea celor două nume ar putea fi considerată de mulţi drept inedită şi surprinzătoare. Există totuşi o serie de elemente comune ale viziunii (şi chiar ale biografiei) lor, după cum se poate pune în evidenţă şi specificitatea fiecăruia, anumite accente care cad uneori diferit. Despărţiţi ca … Mai mult…

Un comentariu

Cumințenia Pământului poate fi admirată la Muzeul Băncii Naționale

17 iunie 2016 de Alina Ioana Dida

Muzeul Băncii Naționale a României invită publicul să admire sculptura lui Constantin Brâncuși „Cumințenia Pământului”, ce va fi expusă din iunie până pe 31 octombrie 2016 în Sala de Marmură a Palatului Vechi al Băncii Naționale a României (strada Lipscani nr. 25). Acces este liber, fără programare, și gratuit. De luni până vineri,  Muzeul este … Mai mult…

Lasă un comentariu

O evadare în plin stalinism

17 iunie 2016 de Lucian D. Popescu

PROCURATURA MILITARĂ CLUJ Dos.nr.[f.n.]/957 O R D O N A N Ţ Ă de pornirea procesului penal Anul 1957, luna mai, ziua 6 Maior de Justiţie Vodă Constantin, procuror militar al Procuratorii Militare Cluj, avînd în vedere sesizarea telefonică a Dir. Reg. M.A.I. Cluj, avînd în vedere constatarea făcută la faţa locului în legătură cu … Mai mult…

Un comentariu

Mentalitatea românească

16 iunie 2016 de Tudor Marincu

EURO 2016, meciul de deschidere, România pierde în minutul 89 în urma unui gol de generic. În prelungirile partidei, francezii erau in atac dar mai mult plimbau mingea ca sa treacă timpul, comentatorii de pe Dolce Sport certau arbitrul că nu fluieră sfârșitul partidei, se gândeau la golaveraj și la faptul că o înfrângere cu … Mai mult…

Un comentariu

Povestea unei convertiri

16 iunie 2016 de Rost Online

Un prolog al Părintelui Calciu Mai cu seamă după apariţia căr­ţii mele Christ is calling you (Hristos te cheamă), în 1997, am fost invitat în multe comunităţi americane ortodoxe spre a le vor­bi şi prin viu grai despre Ortodoxie, despre suferinţele Bise­ricii Ortodoxe Române şi despre toate încercările prin care a trecut poporul nostru. Am … Mai mult…

Lasă un comentariu

Eminescu n-a murit

15 iunie 2016 de Răzvan Codrescu

Prostul crede că Eminescu a murit, ca mamă-sa şi ca tată-său. La un om viu eşti curios să ştii mai ales cum trăieşte. La un om mort eşti curios să ştii mai ales cum a murit. În cazul lui Eminescu: va fi murit el din cauze naturale sau va fi fost ucis? Dacă va fi … Mai mult…

4 comentarii

Sinaxar românesc – Sfîntul Mucenic Isihie

15 iunie 2016 de Răzvan Codrescu

15 iunie – Sfîntul Mucenic Isihie Sfîntul Mucenic Isihie din Durostorum (a nu fi confundat cu Sfîntul Mucenic Isihie Sincliticul, fost dregător al împăratului Maximian, ucis prin înec şi pomenit pe 2 martie, nici cu Sfîntul Mucenic Isihie din ceata celor 40 de Mucenici din Sevasta, pomeniţi pe 9 martie, nici cu Sfîntul Mucenic Isihie … Mai mult…

Lasă un comentariu

Familiei Bodnariu i-au fost înapoiați copiii

14 iunie 2016 de Alina Ioana Dida

Pe 3 iunie Municipalitatea Naustdal din Norvegia s-a înțeles cu soții Bodnariu să aducă acasă cei patru copii rămași la familii-gazdă, în urma deciziei Protecției Copilului din Norvegia (Barnevernet) de a-i lua pe toți și a-i trimite la familii-gazdă, în noiembrie 2015. Pastorul Cristian Ionescu a emis un comunicat astăzi, când toți cei cinci copii … Mai mult…

Lasă un comentariu

Remus Cernea e consecvent doar când e vorba de distrugerea religiei

14 iunie 2016 de Tudor Marincu

Domnul deputat Remus Cernea scrie următoarele pe contul său de Facebook: Senatul respinge dreptul copiilor la libertate religioasă! Codul civil consfințește dreptul copiilor care au împlinit 14 ani dreptul de a-și alege singuri religia. Dar parlamentarii, pentru a nu supăra cumva biserica, refuză să pună în acord Legea învățământului cu Codul Civil, așa cum ar … Mai mult…