Cineva s-a vrut ironic: ieri, 24 Iunie, în ziua Naşterii Sfîntului Ioan Botezătorul, care este şi zi de întemeiere a Legiunii „Arhanghelul Mihail” (1927), Camera Deputaţilor a adoptat cu 302 voturi pentru, trei abţineri şi nici un vot contra, aşa numita „lege antilegionară”. Proiectul legislativ a trecut fără opoziţie, anul trecut, prin Senat, iar acum prin Cameră.
Deşi legea cu pricina loveşte în principal în legionari şi în neagaţioniştii Holocaustului, ea lezează, de fapt, ceva mult mai important: dreptul nostru al tuturor la libertatea de exprimare, un drept constituţional. Pe scurt, legea spune că despre cei care au fost fascişti (iar acum legionarii sînt asimilaţi fascişti, prin lege, nu prin vreo cercetare istorică serioasă) nu se poate scrie/vorbi decît dezaprobator, acuzator. Nu contează faptele care pot fi probate, documentele din arhive, mărturiile unor supravieţuitori, concluziile unor cercetători ai fenomenului care au fost mai aproape de „epicentrul” său din punct de vedere cronologic şi spaţial şi au avut acces, prin urmare, la resurse la prima mînă etc. Contează numai decizia politică asupra istoriei: „istoria trebuie scrisă aşa cum vrem noi”. Tipic totalitariştilor. Şi asta în guvernarea unora care au acumulat capital electoral din „lupta contra dictaturii” (lui Băsescu, nu a lor – se înţelege).
În aceste condiţii, va fi foarte problematic să mai aducem în discuţie numele unor mari cărturari din perioada interbelică. O vom putea face numai dacă îi vom înjura, în nici un caz pentru a le recunoaşte vreun merit sau, Doamne-fereşte, să-i elogiem şi să ni-i luăm drept repere culturale. Nae Ionescu, Ţuţea, Eliade, Cioran, Noica, Radu Gyr şi atîţia alţii ca ei sînt puşi din nou la index, ca în vremea comuniştilor. Mîndri că sîntem români, nu, Victor Ponta şi gaşca demagogică a PSD? Cu atît mai mîndri cu cît condamnăm din nou lamura acestei naţii, dar îi salvăm de la puşcărie pe toţi infractorii care populează Parlamentul.
De asemenea, vom fi împiedicaţi să-i cinstim pe cei consideraţi sfinţi ai închisorilor comuniste şi care au fost legionari (ori asimilaţi legionarilor – ca membrii Frăţiei de Cruce), ori au primit eticheta de legionari în procese politice. Deci nu numai Părintele Gheorghe Calciu, Părintele Iustin Pârvu, Părintele Arsenie Papacioc (mari duhovnici, cărora li se roagă azi mulţi români, la mormântul cărora se fac pelerinaje masive şi care sînt veneraţi ca sfinţi) şi alţii din aceeaşi generaţie sînt astăzi puşi sub interdicţie publică. Dar nu vor mai putea fi canonizaţi nici Părintele Arsenie Boca, închis ca legionar, deşi nu a fost, sau Daniil de la Rarău (scriitorul Sandu Tudor, martirizat în temniţa Aiudului), care are şi el dosar de legionar, deşi le-a fost adversar.
Cu alte cuvinte, nu se comite un singur abuz (nu ai voie să vorbeşti decît după dictare despre o categorie de români), ci cel puţin două: dosarele politice fabricate de Securitate şi însuşite de Justiţia comunistă sînt luate drept surse demne de încredere şi folosite pentru o nouă condamnare a sfinţilor, martirilor şi eroilor noştri.
Apropo, vor fi interzişi şi „criminalii de război”, categorie stabilită după sentinţele judecătoreşti din timpul comunismului. Între alţii, un mare criminal de război este filosoful, economistul şi scriitorul Mircea Vulcănescu – căruia Institutul „Elie Wiesel” a mai încercat să-i scoată statuiele din spaţiul public. Acum, Institutul respectiv (atenţie, aflat în subordinea guvernului de patrioţi al lui Ponta – „mîndri că sîntem români”) şi tovarăşii lui de drum vor avea cale liberă la dărîmat statui de genii, la şters numele de străzi care nu corespund „corectitudinii politice” exprimate azi în cel mai neruşinat, ticălos şi corupt Parlament pe care l-am avut în istorie.
În fine, să nu uităm că textul legii a fost inspirat de către Institutul „Elie Wiesel” (care, sub conducerea lui Alexandru Florian, fiu al ideologului marxist Radu Florian, şi-a făcut o misiune din a lovi în tot ce este românesc, inclusiv în Biserica Ortodoxă Română, vînînd ani la rînd eroi, martiri şi sfinţi), iar proiectul a fost depus la Parlament de către un grup de liberali, în frunte cu Crin Antonescu (o figură jalnică a politicii dîmboviţene, care numai liberal nu s-a dovedit prin tot ce a făcut ca politician) şi George Scutaru (un parlamentar aflat în ancheta DNA). Mai mult, proiectul a primit un ajutor de la vicepreşedintele Comisiei Juridice a Camerei Deputaţilor, Ciprian Nica, un turnător la Securitate dovedit, care şi-a convins colegii să voteze un amendament la lege prin care era definit legionarismul ca fascism.
Între timp, nu a existat nici o reacţie serioasă, instituţională, din partea unor instituţii direct interesate în chestiune. Mă refer la Asociaţia Foştilor Deţinuţi Politici din România, condusă de dl Octav Bjoza, care este şi secretar de stat în guvernul României exact pe problema foştilor deţinuţi politici. De asemenea, la Institutul de Investigare a Crimelor Comunismului şi pentru Memoria Exilului Românesc, al cărui director, dl Radu Preda, s-a pronunţat public, dar fără să facă demersuri instituţionale. Or actictivitatea IICCMER va fi grav perturbată, ca şi a altor institute de istorie, căci li se va impune cum să îşi facă studiile şi cercetările. Nu am observat nici vreo luare de poziţie în această privinţă dinspre mediul academic. Universitatea este prin excelenţă un spaţiu al cercetării imparţiale, al lămuririi pe cale argumentelor şi nu prin ucaz, al exprimării libere… Sau ar trebui să fie. Ce opinie au conducerile marilor noastre universităţi (Bucureşti, Cluj, Iaşi…)? Nici una? Ori deja „corectitudinea politică” s-a impus şi la noi cu desăvîrşire?
Nici o declaraţie, măcar de complezenţă, nici din partea Asociaţiei Editorilor din România. Marii editori ai ţării nu sînt deranjaţi, se pare, că vor trebui să (se) cenzureze politic.
Numeroasele organizaţii „civice” pentru „apărarea dreptului la libera exrimare” tac şi ele cu înţeles. Mircea Toma, neobositul lider al ActiveWatch, care emite comunicate inflamate pentru orice fleac, nu vede nimic rău în această lege. Normal, pentru că ideologia nu-i permite. Neomarxismul să trăiască!
În concluzie, dacă mai există o brumă de conştiinţă românească la nivelul conducerii acestei ţări, aceea s-ar putea afla la un neamţ, anume Klaus Iohannis, care poate respinge legea de la promulgare, pe motiv de neconstituţionalitate. Dacă îi va fi retrimisă la promulgare în aceeaşi formă, ar mai putea sesiza Curtea Constituţională. Sau, dacă trece şi de preşedinte fără apelarea Curţii, Avocatul Poporului se poate sesiza din oficiu, sau poate fi sesizat şi, la rându-i, să ceară intervenţia Curţii Constituţionale. Dacă nici asta nu se va întîmpla, Dumnezeu cu mila! Poate a venit vremea pentru noi eroi, martiri şi sfinţi.
Postări
