Andrei Pleşu a intrat în vizorul "vînătorului de fascişti" Radu Ioanid

Alexandru Florian şi Radu Ioanid (dreapta).

Dl Radu Ioanid, eminenţa cenuşie a "antifascismului românesc", încearcă să-i aplice cîteva corecţii politice dlui Andrei Pleşu, pentru poaspătul articol al acestuia despre odioasa lege antiromânească 217/2015, cunoscută şi ca "legea antilegionară".

Dl Pleşu şi-a luat infinite precauţii în acel text (dar se vede că nu destule), inclusiv mîngîindu-l cu înţelegere pe creştet pe dl Alexandru Florian, directorul Institutului "Elie Wiesel", care ne scutură cultura română de "fascişti", spunîndu-i că face o treabă bună, însă cam din topor şi trebuie, deci, să mai umble la nuanţe. Una ca asta nu i-a plăcut dlui Ioanid, protectorul dlui Florian. Drept care a trecut la atac şi mi ţi l-a căptuşit pe dl Pleşu cu cîteva mustrări. 

Din mers, a luat cu portiera şi Academia Română, pe care nu o vede cu ochi buni, pentru că aceasta nu consideră Mişcarea Legionară drept fascistă, are obiecţii faţă de viziunea oficială asupra holocaustului şi a avut o minimă rezistenţă la dictatul politic prin care au fost puse la index cuvintele "jidan" şi "ţigan". O asemenea instituţie e de-a dreptul reacţionară. Iar dacă dl Ioanid şi tovarăşii săi ar avea puterea absolută şi nu ar fi siliţi să mimeze democraţia, ar şti cum trebuie epurată.

De asemenea, dl Ioanid se sileşte să combată, neconvingător, în opinia mea, comparaţia dintre "holocaust" şi gulag.
Din această luare de poziţie mai reiese că dl Ioanid ne dă dreptate: Mişcarea Legionară nu intră sub incidenţa legii, ci numai "doctrina legionară" (nedefinită) şi "simbolurile legionare"; de asemenea, nu intră sub incidenţa legii foarte mulţi dintre liderii legionari, în frunte cu Corneliu Zelea Codreanu. În schimb, sînt incriminate şi vor fi epurate o seamă de valori uriaşe ale culturii noastre, precum Mircea Vulcănescu, pentru că au fost condamnate de Tribunalele Populare comuniste, pe care Radu Ioanid le consideră superioare profesional şi la capitolul credibilitate Justiţie româneşti de azi.

Grav este că inşi ca Ioanid şi Florian fac agenda politicienilor, impun legi, cenzurează acte culturale, opere şi autori, dau verdicte asupra istoriei româneşti, pun la punct personalităţi care au curajul să se pronunţe pe astfel de subiecte delicate. Iar intelectualii noştri, în covîrşitoarea lor majoritate, tac, cînd nu se gudură pe lîngă exponenţii noului totalitarism, cînd nu le aplaudă încîntaţi discursurile viclene şi cînd nu atacă, la rîndul lor, pe cei care se dovedesc "incorecţi politic". Toţi însă vom da seamă, aici sau pe cealaltă lume, de ce spunem şi ce facem. Dumnezeu cu mila!

Vă invit să citiţi un articol despre ultimele afirmaţii ale dlui Ioanid în Rost Online.

Noutăţi la ROST

Alexandru Florian recunoaşte că vrea să rescrie istoria românilor

28 august 2015 de Radu Bălaşa

Într-un final, obosit de propriile minciuni, Alexandru Florian, directorul Institutului „Elie Wiesel”, afirmă răspicat, într-un interviu pentru revista Timpul de la Iaşi, ce au urmărit el şi ai lui prin Legea 217/ 2015 (dovedită antiromânească): „Legea a avut şi are ca obiectiv redarea corectă a memoriei Holocaustului în spaţiul public. Pentru aceasta, avînd în vedere realitatea, … Mai mult…

Islamul, religia păcii?27 august 2015 de Tudor Marincu
Pentru cei mai puțin informați redau mai jos cîteva versete din Coran, cartea sfîntă a Islamului. Mi se va spune că și Vechiul Testament are versete care îndeamnă la violență și că de-a lungul timpului și creștinii au ucis sub pavăza crucii. Este adevărat. Diferența este că au trecut cîteva sute de ani de atunci, … Mai mult…
Noël Bernard: Cazul Gheorghe Calciu-Dumitreasa și Ion Cană27 august 2015 de Radu Bălaşa
Noël Bernard, directorul de la acea vreme al Serviciului Românesc Radio Europa Liberă, a rostit pe 5 septembrie 1981 un editorial în apărarea a doi opozanți ai regimului comunist din România: părintele Gheorghe Calciu-Dumitreasa și doctorul Ion Cană. Este opinia cinstită a unui om care ştia ce înseamnă libertatea şi cum pot fi neutralizaţi opozanţii … Mai mult…
Căutarea și deshumarea unor partizani anticomuniști, uciși de Securitate în Munții Apuseni27 august 2015 de Rost Online
București, 27 august 2015. Institutul de Investigare a Crimelor Comunismului şi Memoria Exilului Românesc (IICCMER) în parteneriat cu Muzeul Naţional de Istorie a Transilvaniei din Cluj-Napoca (MNIT), organizează începând cu ziua de luni, 31 august 2015, o acţiune de investigaţii arheologice pe teritoriul comunei Bistra, jud. Alba. Acţiunea are drept obiectiv căutarea, descoperirea şi deshumarea … Mai mult…
Despre musulmanii pașnici și moscheea de la București27 august 2015 de Tudor Marincu
Ziarul Adevărul a publicat un material al unui preot, Eugen Tănăsescu, intitulat „Mega-moschee? Nu. Mega-isterie şi mega-inepţie„, din care îmi permit să citez următoarele: Dar îl întreb pe legionarul român care şi-a risipit banii pe porci (am înţeles că a fost prin Legiunea Străină): Cum ar fi ca musulmanii în Istanbul să stea cu iataganele … Mai mult…
Ce va fi cu credinţa creştină?26 august 2015 de Liviu Daniel
Un recent articol publicat de Alianta Familiilor din România atrăgea atenţia asupra unui fapt privitor la Marea Britanie, dar care poate fi generalizat la nivelul întregii Europe, anume dispariţia creştinismului. În timp ce islamismul câştigă tot mai mulţi aderenţi, în mare parte din cauza imigranţilor africani sau turci, creştinismul, care a stat la baza Europei, …Mai mult…

O lege antiromânească şi totodată antisemită

Scopul principal al legii antiromâneşti 217/ 2015 este instituirea fricii. Eticheta de legionar sau cea de negaţionist al holocaustului vor funcţiona ca elemente de şantaj, de marginalizare şi de teroare. 

Prin legea aceasta nu luptă nimeni cu antisemitismul inexistent la meridian românesc (după cum o arată şi şeful comunităţii evreieşti, deputatul Aurel Vainer, şi fostul director al SRI, George Maior), ci s-a creat un resort pentru autocenzură - care e mai puternică decît cenzura. 

Soluţia pentru a nu face jocul iniţiatorilor este de a mărturisi adevărul, de a nu ne autocenzura, de a combate, pe toate căile legale, această lege anticonstituţională, antidemocratică şi liberticidă, care vrea să priveze poporul român de repere duhovniceşti, eroice şi culturale esenţiale. 

Adaug ce n-am mai putut să spun ieri seară la B1 Tv: această lege este, în ultimă instanţă, şi una antisemită. Pentru că un asemenea atac la identitatea şi libertatea românilor va sfîrşi prin a stîrni o reacţie antisemită virulentă, ştiut fiind faptul că evreii au iniţiat legea şi au presat pentru adoptarea ei. Nu ştiu, zău, ce a fost în capul lui Alexandru Florian & Co. 

Vă invit să vizionaţi emisiunea de ieri.

"De ce a trebuit ca România să interzică negarea Holocaustului de două ori"

27 Mai 2015. Întîlnirea lui Klaus Iohannis, în calitate de preşedinte al României, cu reprezentanţii  Institutului Național pentru Studierea Holocaustului „Elie Wiesel”, Al. Florian, şi ai Muzeului Memorial al Holocaustului din Washington, Paul Shapiro şi Radu Ioanid. Sursa: www.presidency.ro 

Vă invit să citiţi articolul "Why Romania had to ban Holocaust denial twice" , de Adam Taylor (Washington Post), de unde reiese limpede, pentru cei care se mai îndoiau, cine sînt devăraţii autori ai legii antiromâneşti şi antidemocratice pe care abia a promulgat-o tovarăşul Klaus Iohannis. Neamţul, tot neamţ, cu musca holocaustului pe căciulă, e de înţeles oarecum că s-a supus ordinului venit de la Washington via Tel Aviv (sau Ierusalim, dacă ţineţi). Pe bietul Alexandru Florian, de la Institutul "Elie Wiesel", de pe lîngă Guvernul Ponta, l-am creditat prea mult, de asemenea; a fost doar un executant şi el, ca şi Crin Antonescu, şi Iohannis. Artizanii sînt cîţiva inşi cu ceva mai mare greutate, care se găsesc şi în "Consiliul Ştiinţific" al Institutului şi care s-au asigurat încă din 27 Mai a.c. că nu vor fi probleme cu această lege. În acest context, nu mă mir nici că plăvanii noştri de parlamentari (să mă scuze excepţiile - dar la vot nu s-au văzut) au pocnit şi ei din călcîie la un aşa un lobby evreiesc, măi. 

Şi ce vor, în fond, evreii? Să se recunoască faptul că "România a ucis, a ucis, a ucis" - după cum a hotărît Elie Wiesel însuşi. Că România a omorît sute de mii de evrei - nici evreii înşişi nu s-au decis asupra cifrei, care variază între 280.000 şi 600.000, depinde de sursă şi de încrîncenare. De cifrele astea însă depind şi despăgubirile, pe care urmează să le plătim - păi, ce credeaţi, că va scăpa de asta "cea de-a doua ţară după Germania" la numărul de evrei ucişi? Că vinovaţi pentru asta sînt românii în genere, dar mai ales mareşalul Antonescu (evreii care arată că acesta a salvat sute de mii de evrei, în timpul celui de-al doilea război mondial, sînt puşi la colţ de coreligionarii lor mai sceptici, care nu-l cred pe românul cu pricina atît de inimos) şi, desigur, legionarii. Las că legionarii n-au fost la putere decît patru luni, 14 septembrie 1940 - 21 ianuarie 1941, şi atunci într-un guvern în care jumătate erau oameni numiţi de generalul Antonescu, şeful guvernului (care, apropo, n-a fost nici legionar, nici nazist, nici fascist, a fost filofrancez, dar a trebuit să slujească ţara, aşa cum s-a priceput). Las că atît cît au împărţit guvernarea cu generalul Antonescu, legionarii n-au apucat să facă mare lucru, ci numai aşa, cîte ceva pe ici, pe colo, cum a fost, bunăoară, primul teatru evreiesc de stat, Baraşeum. Las că legionarii înfundau puşcăriile din România sau lagărele din Germania (cei care au scăpat de furia lui Antonescu, care i-a alungat de la putere), ori luptau pe frontul de Est, în linia întîi (o formă de reabilitare propusă de Antonescu), pe cînd în ţară se implementau legi contra evreilor. Dar e musai să fie condamnaţi pe veci şi legionarii. 

Şi ce mai vor evreii? Păi să se scrie istoria numai după dictarea lor. Ăsta a fost bun, ăsta a fost rău, evenimentele s-au întîmplat aşa şi nu aşa (bunăoară "masacrul de la abator", care s-a dovedit de mult, cu probe solide, un fals odios). Să nu mai aibă nimeni libertate de opinie, nici de cercetare. Să primim în plic toţi ce să gîndim, ce să spunem, ce să facem. Frumos, democratic.

În fine, dar nu chiar la urmă, evreii vor ca românii să nu mai aibă repere culturale. Abia îi recuperasem pe alde Eliade, Cioran, Noica, Ţuţea, Nae Ionescu, Radu Gyr şi atîţia alţii, pe care tovarăşii de ideologie ai onorabililor simbriaşi de la Institutul Wiesel (plătiţi din banii noştri şi ei, ca şi înaintaşii) ne-au învăţat, vreme de 45 de ani, că au fost criminali legionari. Acum trebuie să facem stînga-mprejur şi să acceptăm noul-vechi adevăr ideologic: nu avem, domne, ce învăţa de la aceşti ticăloşi, faţă de care avem un singur drept şi o singură datorie, aceia de a-i scuipa. 

Desigur, ni se desfiinţează şi reperele eroice de sub comunism, ca să nu credem cumva că am avut şi noi demnitate, ca neam, măcar prin cîţiva viteji, precum Ion Gavrilă - Ogoranu, Gogu Puiu, Nicolae Ciolacu, Petru Baciu, Gheorghe Unguraşu, Gavril Vatamaniuc, Spiru Blănaru, Ion şi Cristea Paragină, lideri ai grupurilor de rezistenţă armată anticomunistă, dar, vezi bine, şi legionari. 

Nu, nici la repere duhovniceşti nu mai este liber. Sfinţii închisorilor, în majoritate foşti legionari, să facă bine şi să coboare din icoane, din racle şi din inimile noastre, înapoi în gropile comune, să-şi tragă pămîntul peste ei, fără să lase nici o urmă, să le uităm numele şi minunile, iar dacă-i pomenim, să o facem numai pentru a-i ponegri. Că aşa le stă bine sfinţilor, să fie martirizaţi pînă la A Doua Venire. 

Deci, după cum vedeţi, evreii au dorinţe rezonabile. Au ei vreo vină că vor, cer şi presează pentru ca pretenţiile lor să intre într-o lege pe teritoriul românesc? Nu. Sau au atîta cît ar putea avea cuceritorul care îţi asediază cetatea. Poţi să-i găseşti acestuia vină, cînd oameni din cetate îi dau drumul pe poarta mare?

Trădarea, dragi prieteni, este marea problemă a noastră, a românilor. O problemă mare cît istoria noastră. Şi devine cu atît mai mare cu cît trădătorul nu se teme nici de pedeapsa celor pe care i-a trădat, nici de o realitate confirmată istoric: de trădător te foloseşti, dar nu-l iubeşti şi nici nu-l cruţi.

Un autodenunţ al lui Alexandru Florian

Alexandru Florian, şeful Institutului Naţional pentru Studierea Holocaustului din România „Elie Wiesel“, face un autodenunţ, în revista22. Recunoaşte că a cerut eliminarea bustului lui Mircea Vulcănescu din Piaţa Sf. Ştefan, din Bucureşti, dar se plînge că a fost "turnat" pentru asta la "media extremistă" (a se citi presa cu conştiinţă naţională şi demnitate). Recunoaşte că demersul său a fost făcut în baza condamnării lui Vulcănescu de către o instanţă comunistă, care s-a pronunţat în virtutea unei legi abuzive, impuse de regimul sovietic învingător în al doilea război mondial. Mai mult, susţine că un stat de drept trebuie să ţină cont de toate legile, indiferent de contextul în care au fost date şi în care au funcţionat, chiar dacă e vorba despre legile unui stat totalitar, care nu are nimic de-a face cu statul de drept! În opinia lui Florian, condamnările dictate de instanţele obediente regimului totalitar sînt valabile ca şi cele pronunţate în democraţie!

Pe de altă parte, cînd îi vine la socoteală, Alexandru Florian (fiul ideologului marxist Radu Florian, militant comunist din ilegalitate şi apoi susţinător fervent al regimului comunist criminal şi ilegitim – recunoscut ca atare de statul român, prin documente oficiale) condamnă legislaţia unei dictaturi, în speţă cea introdusă de regimul mareşalului Ion Antonescu privitoare la evrei. Pentru aplicarea acelei legislaţii este găsit vinovat şi Mircea Vulcănescu, în calitate de subsecretar de stat la Finanţe. Nu contează că unele dintre legi erau menite să protejeze statul român, ca, de pildă, cele referitoare la românizarea întreprinderilor patronate de evreii condamnaţi pentru sabotaj.

Florian îl acuză pe Mircea Vulcănescu şi că a fixat regulile după care evreii să plătească o taxă pentru că nu executau serviciul militar. Şi ignoră că, în vreme ce evreii din România plăteau şi scăpau cu viaţă, românii mureau cu sutele de mii pe front, fără posibilitatea de a se salva contra unei sume de bani. Aşa o discriminare!...

Dincolo de aceste lamentări nejustificate, Alexandru Florian pare să uite că Vulcănescu nu a fost condamnat pentru acţiuni antisemite, ci pentru participarea la “agresiunea împotriva Uniunii Sovietice”. A fost o condamnare politică, adică în temeiul unei ideologii, dictate de exponenţii unei alte ideologii, învingătoare într-un război!

Alexandru Florian îl mai găseşte vinovat pe Mircea Vulcănescu pentru că “principala sursă a spiritualităţii lui a fost primatul statului etnocratic”. Nu ar vrea cumva acest domn, plătit din banii statului român pentru a desfiinţa personalităţi-reper ale românilor, să acuze şi liderii statului Israel pentru viziunea lor politică eminamente etnocratică?

Nu în ultimul rînd, Florian îndrăzneşte să minimalizeze crimele comunismului, să pună între paranteze martiriul din puşcăriile comuniste şi realitatea că, printr-o suferinţă atroce, asumată şi îndurată creştineşte, mulţi luptători anticomunişti s-au sfinţit. De altfel, să nu uităm că el este cel care a cerut şi a obţinut retragerea titlului de cetăţean de onoare al oraşului Tg. Ocna, acordat post-mortem, lui Valeriu Gafencu, Sfîntul Închisorilor, şi că a încercat să maculeze memoria altor martiri şi eroi, ca părintele Iustin Pârvu de la Petru Vodă şi Ion Gavrilă Ogoranu.

În fine, cu astfel de discursuri croite pe dubla măsură şi izvorîte dintr-o patimă alimentată ideologic, Alexandru Florian lezează mai mult interesele evreieşti în România decît un antisemit veritabil. Antisemitismul este provocat de atitudini ca aceasta, îndreptate contra unor valori româneşti de căpătîi. Nici o naţiune nu poate îndura la nesfîrşit să-i fie batjocoriţi sfinţii, martirii, eroii şi marii intelectuali. 

VIDEO. Şedinţa în urma căreia mucenicul Valeriu Gafencu a rămas cetăţean de onoare al oraşului Tg. Ocna