Paștele între ”corectitudinea politică” și Hristos
Iisus Hristos S-a întrupat pentru a aduce o Lege nouă, adică o nouă ordine a lumii. A vizat, deci, o revoluție, în sens etimologic: să restaureze omul, să-l readucă la condiția lui inițială de fiu al lui Dumnezeu, de care singur s-a îndepărtat. Degeaba zic unii că Mântuitorul a fost crucificat pentru că nu a promis revoluție – ceea ce așteptau evreii. Ba tocmai de aceea a fost răstignit, că a adus revoluția! Numai că fariseii și cărturarii a confundat-o cu o erezie, iar poporul – cu o încăierare politică.
Așadar, cu Legea divină în minte și modelul hristic în inimă, fiecare dintre noi este chemat la o revoluție personală. Prin comparație cu această misiune oricare alta devine irelevantă.
Totuși, omul e o ființă socială și nu poate rămîne indiferent la destinul comunității. Așa încît, cînd societatea nu doar că nu mai respectă Legea și că disprețuiește Modelul, dar face legi contra Legii și prigonește Modelul, atunci omul creștin are obligația să se opună acestui ”progres” (greșit numit ”revoluție”), printr-o nouă revoluție la nivel comunitar. Pentru că într-un mediu total viciat numai sfinții ar mai putea rămîne necorupți. Și chiar dacă toți avem vocația sfințeniei, nu toți avem puterea sfinților. Cei mai mulți avem nevoie de puncte de sprijin pământești în haosul acestei lumi.
Din perspectivă creștină, revoluția în cetate nu poate fi totalitară, adică nu urmărește instaurarea unei teocrații, ci revenirea la situația în care poți alege. Pentru că Dumnezeu ne-a dăruit libertatea, iar noi nu avem dreptul ca, în numele Lui, să o suprimăm. Dimpotrivă, avem obligația să o apărăm.
Astăzi ne confruntăm cu o accelerare a ”revoluției” (neo-)marxiste, iar lumea veche, întemeiată pe și guvernată de preceptele creștine este amenințată cu extincția. Un instrument și în același timp un nume de scenă al acestei ”revoluții” este ”corectitudinea politică”. Acestei false revoluții creștinii trebuie nu doar să-i reziste, ci să i se opună, pînă la a o înfrînge. Și nu doar cu armele consacrate: rugăciune, post, spovedanie, împărtășanie, fapte bune. Ci și prin mijloace politice. Adică prin acționarea unor pîrghii de putere asupra cetății (comună, oraș, județ, stat).
Iată ce revoluție ne cere acum Iisus Hristos! El înviază pentru noi și așteaptă să înviem și noi întru El. Pentru ca Învierea Domnului să fie un fapt real, nu doar o evocare, ea trebuie să se petreacă în inima noastră. Și-o dată cu Învierea din noi va învia lumea toată.
Învierea Domnului în inimă vă doresc, frați creștini! Hristos a înviat!
The following two tabs change content below.
Postări
