Lansare de carte

Evenimente culturale semnificative

GAVRIL VATAMANIUC – ŞOIMUL BUCOVINEI

Ultimul partizan din Munţii Bucovinei

Teatrul Naţional Radiofonic vă invită luni, 15 octombrie 2012, de la ora 11.00, la clubul Ramada-Majestic din Bucureşti, unde va avea loc audiţia cu public a spectacolului-document “Gavril Vatamaniuc – Şoimul Bucovinei”, realizat după un scenariu radiofonic de Lăcrămioara Stoenescu şi Ion-Costin Manoliu, în regia lui Petru Hadârcă. În distribuţie: Dorin Andone, Mircea Rusu, Monica Ghiuţă, Annemary Ziegler, Marcelo Cobzariu, Mihai Bica, Silviu Oltean, Petru Hadârcă, Orodel Olaru, Costin Enache, Violeta Berbiuc, Gheorghe Pufulete, Costin Manoliu. Regia de studio: Milica Creiniceanu. Regia muzicală: Luiza Mateescu. Regia tehnică: ing. Mirela Georgescu. Redactor şi producător: Magda Duţu.

Spectacolul va fi difuzat în premieră, luni, 15 octombrie 2012, de la ora 23.03, la Radio România Actualităţi.

Gavril Vatamaniuc (25 noiembrie 1924 – 1 martie 2012), ultimul partizan din Munţii Bucovinei,

a avut o experienţă de viaţă bogată şi emblematică pentru neamul românesc, identificându-se cu rezistenţa anticomunistă pe care o reprezintă. Ca şi alte câteva mii de oameni curajoşi, acest model exemplar al rezistenţei româneşti, oferă o lecţie de supravieţuire, o lecţie de viaţă, în condiţii extreme, la limita existenţei.

Spectacolul radiofonic ,,Gavril Vatamaniuc - Şoimul Bucovinei’’ evocă această perioadă frământată din istoria recentă, în care eroul rezistenţei din Bucovina, Gavril Vatamaniuc, înfruntă reprezentanţii sistemului totalitarist, opresiv şi inuman.

Scenariul “Gavril Vatamaniuc – Şoimul Bucovinei”, are la bază interviul realizat de Lăcrămioara Stoenescu cu eroul rezistenţei armate anticomuniste din Munţii Bucovinei, Gavril Vatamaniuc, în august 2010, în localitatea Frasin. Materialul documentar astfel rezultat, a fost inserat în primul capitol al volumului “Memoria stigmatelor” – carte în care Lăcrămioara Stoenescu a adunat 22 de interviuri cu foşti deţinuţi politici; 22 de destine sub semnul Dosarului…Aceşti purtători de stigmate morale sunt reprezentanţi ai tuturor celor care au înfruntat cu mult curaj ororile regimului comunist şi au suferit ani întregi de închisoare politică.

Pornind de la interviul realizat cu Gavril Vatamaniuc, cei doi autori ai scenariului – Lăcrămioara Stoenescu şi Ion-Costin Manoliu – au încercat să contureze cât mai aproape de realitate, chipul tânărului sergent major care a trăit în libertate, nesuportând jugul celor care încercau să i-o reprime.

Lăcrămioara Stoenescu s-a axat pe latura eroică, iar Ion-Costin Manoliu pe cea spirituală.

Gavril Vatamaniuc a plecat pe Muntele Vulturul, să trăiască liber, ca şoimul singuratic, cu puşca în mână şi cu gândul la Dumnezeu. A trăit o viaţă palpitantă, plină de evenimente dramatice, alături de ceilalţi partizani, dând dovadă de patriotism, verticalitate şi demnitate, rar întâlnite.

Spectacolul vorbeşte despre spiritul de sacrificiu al acelor oameni care înfruntă viforul timpurilor asemenea brazilor sub care vieţuiesc.

După şase ani de luptă în munţi şi nouă ani de stat în închisoare, “Şoimul Bucovinei” a fost eliberat în 1964, odată cu toţi deţinuţii politici, dar a fost pândit de mâna lungă a Securităţii şi hăituit toată viaţa. A fost singurul partizan din Bucovina, care a reuşit să scape, toţi ceilalţi fiind otrăviţi sau împuşcaţi, rând pe rând.

Până la 1 martie 2012, când ne-a părăsit, Gavril Vatamaniuc a supravegheat atent realizarea scenariului, pentru a nu se strecura vreo inadvertenţă în ceea ce priveşte adevărul istoric al faptelor relatate.

Timpul nu a mai avut răbdare cu “ultimul partizan din Munţii Bucovinei”, iar dorinţa noastră, de a aduce mărturia sa directă în spectacolul-document pe care i l-am dedicat, nu s-a mai putut împlini. Talentul extraordinar de povestitor al bucovineanului, plăcerea de a vorbi, oricui i-ar fi cerut, personalitatea sa, aparţinând unei lumi pe care astăzi n-o mai regăsim – răzbat din interpretarea actorului Dorin Andone, cel care a fost distribuit de către regizorul Petru Hadârcă, în rolul celui care a scris o filă de istorie recentă - Gavril Vatamaniuc. (Magda Duţu)

FESTIVALUL DE MUZICĂ VECHE. BUCUREŞTI 2012

Festivalul de Muzică Veche Bucureşti 2012, unul dintre cele mai reputate evenimente de muzică cultă din România, se va desfăşura în perioada 24 – 28 octombrie 2012 la Studioul „Mihail Jora” al Radiodifuziunii Române, Marele Salon de Recepţii al Muzeului Naţional Cotroceni şi Biserica Anglicană.

Organizat sub înaltul patronaj al Excelenţei Sale Philippe Beke, ambasadorul Regatului Belgiei la Bucureşti, Festivalul îşi asumă în egală măsură o dimensiune artistică şi o vocaţie educativă. Evenimentul îşi propune să depăşească limitele unui public erudit, pentru a se adresa unei audienţe mai largi. Concertele Festivalului invită publicul să descopere spiritul epocii baroce prin intermediul muzicii, al instrumentelor istorice şi al tehnicilor interpretative specifice.

Aflat anul acesta la cea de a şaptea ediţie, Festivalul propune publicului un periplu muzical prin Europa Barocului muzical. Acest periplu va aduce o întâlnire cu câteva din figurile reprezentative ale muzicii baroce europene: Hopkinson Smith (Elveţia / S.U.A.), Menno van Delft (Olanda) si ansamblul Il Gardellino (Belgia), Ketil Haugsand (Norvegia).

Programul Festivalului de Muzica Veche Bucuresti 2012

            Joi, 25 octombrie 2012, ora 19.00 – „Renaissance Rainbow” (recital de lăută renascentistă), Hopkinson Smith (Elveţia/SUA) - Marele Salon de Recepţii al Muzeului Naţional Cotroceni;

            Vineri, 26 octombrie 2012, ora 19.00 – „The Music Lesson” (concert-lecţie pentru copii), Dorel Iuga Lozin (flauto traverso), Sándor Gáti (oboi baroc), Melinda Béres (vioară barocă), István Csata (viola da gamba), Raluca Enea (clavecin) – Biserica Anglicană din Bucureşti  - intrarea liberă;

            Sâmbătă, 27 octombrie 2012, ora 19.00 – „Keyboard Families” (recital de clavecin şi clavicord), Menno van Delft (Olanda) - Marele Salon de Recepţii al Muzeului Naţional Cotroceni

            Duminică, 28 octombrie 2012, ora 19.00 – „Il Maestro e Lo Scolare” (concert orchestral), Il Gardellino (Belgia) şi invitaţii lor din România - Studioul de Concerte „Mihail Jora” al Radiodifuziunii Române.

Pe lângă cele patru concerte, un plus al acestei ediţii îl constituie o suită de masterclass-uri şi evenimente educative, culminând cu „Il maestro e lo scolare” - concertul de închidere al Festivalului. „Il maestro e lo scolare” este un proiect organizat de Medieval Praxis în parteneriat cu Institutul Cultural Român, fundaţia „Il Gardellino” (Belgia) şi Conservatorul Regal din Bruxelles. 

Biletele au fost puse în vânzare prin reţeaua Eventim în magazinele Germanos, Orange, Vodafone, Domo, Sala Radio, librăriile Humanitas şi Cărtureşti iar online pe www.eventim.ro. 

Radu Mărculescu la capăt de drum

de Răzvan Codrescu

George Fonea, Aurel State, Radu Mărculescu, Gabriel Constantinescu, Nicolae Cojocaru, Puiu Atanasiu… – nume de eroi ce s-ar cuveni să figureze în manualele de istorie contemporană a României, dar care azi vîslesc cu greu prin mocirla uitării româneşti… Ei sînt floarea de foc a unei generaţii care n-a trecut doar prin temniţele de acasă, ci – ca tineri ofiţeri ai Armatei Regale a României pe frontul de răsărit, în ceea ce ei numeau „războiul sfînt” sau „cruciada” împotriva bolşevismului – au făcut, după 23 august 1944 (cînd au fost trădaţi de propriul lor rege şi părăsiţi în ghearele fiarei asiatice), ani grei de lagăr prin bolgiile siberiene, pînă dincolo de Cercul Polar. Golgotei lor „de sub aurore boreale” avea să-i urmeze, la repatrierea tîrzie, Golgota sinistră „de sub stelele Polului Getic”, teroarea, „reeducările”, munca silnică şi domiciliile obligatorii de acasă, pînă spre jumătatea anilor ’60, cînd tinerii de altădată aveau de-acum tîmplele cărunte şi trupurile betegite sub zeghi. Şi totuşi mulţi dintre ei au supravieţuit comunismului şi, după ce-şi scriseseră epopeea cu sînge, au apucat să şi-o scrie şi cu cerneală, dublîndu-şi vocaţia eroică a tinereţii cu vocaţia mărturisitoare a vîrstelor senioriale. S-au dus, unul cîte unul, drepţi pînă la capăt şi, îmi place să cred, cu sentimentul mîngîietor al datoriei împlinite.

Şi iată că, în toiul capricios al acestei veri, ne-a părăsit, la vîrsta de 96 de ani, şi RADU MĂRCULESCU, „veteranul veteranilor” din lagărele sovietice, cum i s-a spus. Deşi a făcut frontul şi a fost prizonier timp de aproape 10 ani în lagărele sovietice, iar apoi deţinut politic timp de 5 ani în temniţele comuniste din România, se ţinea pînă acum vreo trei ani, cînd l-am văzut pentru ultima dată (era, între altele, vechi colaborator al Punctelor cardinale), încă destul de bine din punct de vedere fizic, şi încă şi mai bine din punct de vedere intelectual, continuînd să lucreze şi să-şi împlinească în mod exemplar vocaţia mărturisitoare, dar şi pe cea creatoare, cu care Dumnezeu l-a binecuvîntat din plin.

Pictor bisericesc, dramaturg, memorialist, eseist, traducător, fostul ofiţer artilerist de pe frontul de răsărit, licenţiat în Litere şi Filosofie, rămîne în faţa lui Dumnezeu şi în amintirea noastră mai nedesăvîrşită un martor jertfelnic şi harismatic al contorsionatei istorii a secolului XX, iar cărţile sale de memorii, Pătimiri şi iluminări din captivitatea sovietică (Editura Albatros, Bucureşti, 2000; reeditată în 2010 la Humanitas) şi Mărturii pentru „Judecata de apoi”... adunate din Gulagul românesc (Editura Aldine, Bucureşti, 2005), rămîn printre cele mai bune din categoria lor. Nu mai puţin remarcabil este însă volumul său de Teatru (cu piesele Meşterul-fără-nume şi Magog) apărut la Editura Vitruviu în 1992. Poemul său dramatic Meşterul-fără-nume (amintind de „mitul dramatic” blagian sau de teatrul mitico-poetic al lui Valeriu Anania), elaborat la Văratec spre sfîrşitul anilor ‘60 şi păstrat în sertar pînă la prăbuşirea comunismului, a fost nominalizat la Concursul UNITER pe 1992, ocupînd în final locul doi din peste o sută de piese concurente (locul întîi avea să-l ocupe în acel an, ca o anticipare a ceea ce avea să urmeze în două decenii de degringoladă moral-spirituală şi cultural-artistică, piesa Evangheliştii a Alinei Mungiu!). Piesei regretatului Radu Mărculescu i-a fost dat să intre măcar în repertoriul Teatrului Radiofonic, fiind difuzată în premieră în vara lui 1994, în adaptarea şi regia lui Dan Puican, cu o distribuţie pe măsură (Adrian Pintea, Dana Dogaru, Mircea Albulescu, Leopoldina Bălănuţă, Colea Răutu ş. a.).

Dimensiunea creştină, trăită în puritatea neostentativă a bunei tradiţii ortodoxe (cititorii acestui blog îl cunosc măcar din studiul său despre Filioque, amplu comentat în vara trecută), a rămas definitorie pînă la capăt pentru viaţa şi lucrarea lui Radu Mărculescu, ajutîndu-l decisiv şi în vremea marilor prigoane, încît nu e de nici o mirare cînd citim, printre ultimele sale mărturii, o declaraţie ca aceasta: „Ateii mor primii. N-am văzut om fără credinţă care să reziste [în lagărele şi în închisorile bolşevice], oricît de robust fizic ar fi fost...”

Tristeţea „veacului de acum” e însă aceea că pînă la urmă ne mor şi sfinţii sau drepţii, şi pe toţi îi petrecem cerniţi, mai devreme sau mai tîrziu, spre o veşnicie pe care o merităm tot mai puţin, cum va fi petrecut mîine, la Cimitirul Bellu, şi cel care a fost – şi va rămîne mereu în lamura conştiinţei româneşti – eroul cruciat Radu Mărculescu, pentru a cărui odihnă de dincolo cuvine-se să ne rugăm cu toţii, alături de familia îndurerată!  

Iarna marilor despărţiri. A murit şi Vasile Paraschiv

Vasile Paraschiv, una dintre cele mai cunoscute figuri ale disidenței anticomuniste, a decedat astăzi la Ploiești. În urma sa rămâne o biografie excepțională, demnă de manualele de istorie, și un destin căruia România postcomunistă i-a refuzat orice despăgubire pentru torturile la care a fost supus de Securitate - scrie Evenimentul Zilei.

Citiţi şi Vasile Paraschiv, "nebunul" care a învins Securitatea.

Evenimente culturale semnificative (6)

Iaşi. Societatea Culturală “Chronos” va invită marţi, 14 decembrie, ora 16.00, la dezbaterea cu tema: Iarna la români. Datini populare şi tradiţii creştine. Invitat special: Vasile Munteanu, directorul Direcţiei Judeţene de Cultură, Culte şi Patrimoniu Cultural. Dezbaterea va avea loc la Muzeul Unirii, str. Al. Lăpuşneanu.

Bucureşti. Compania "Dan Puric" şi Asociaţia “Pro Vita” vă invită pe 16 decembrie 2010, ora 19.00, la Concertul de Colinde Linu-i, Doamne, dalbe flori în ţara colindelor, care va avea loc la Sala Rapsodia (str. Lipscani nr.53). Cîntă: Grupul Psaltic “Horevma” de la Mănăstirea Turnu (jud. Prahova), Grupul Pasltic al Maicilor de la Mănăstirea Diaconeşti (jud. Bacău), Corul de copii de la Valea Plopului şi Corul de copii al Parohiei Jieni (jud. Olt). Prezită: Dan Puric.

Evenimentul caritabil este dedicat strîngerii de fonduri pentru copiii orfani de la Valea Plopului şi Valea Screzii (Asociaţia Pro Vita). Concertul va fi difuzat live pe internet la www.companiadanpuric.ro. Pentru bilete şi informaţii: 021.315.89.80.

 Bucureşti. Librăria Sophia (din str. Bibescu Vodă nr.19) vă invită vineri, 17 decembrie 2010, ora 17:00, la Seara de confluenţă a artelor: o expoziţie de pictură a elevilor Şcolii Ortodoxe "Sfinţii Trei Ierarhi" şi un mini-spectacol de muzică şi poezie susţinut de elevii Colegiului Naţional de Artă "Dinu Lipatti". 

Bucureşti. Fundaţia Creştină “Părintele Arsenie Boca” vă invită la conferinţa Memoria vie a spiritualităţii româneşti susţinută de dl. Gavril Vatamaniuc, unul dintre ultimii supravieţuitori ai rezistenţei anticomuniste din Munţii Bucovinei. Evenimentul va avea loc vineri, 17 decembrie 2010, ora 18.00, în Aula Magna a Academiei de Ştiinte Economice (Str. Piaţa Romană nr. 6, sector 1 - intrarea prin str. Căderea Bastiliei). Gavriil Vatamaniuc a fost pus în 1948  sub urmărirea securităţii deoarece a intrat în conflict cu ofiţerii care se ocupau de educatia, cultura şi propaganda comunistă. Astfel, s-a refugiat la 25 noiembrie 1949 în pădurile din zona Suceviţei, unde a stat timp de 6 ani. A fost prins şi condamnat la muncă silnică pe viaţă, pedeapsă comutată la 25 ani de închisoare. A stat 9 ani în temniţele comuniste.

Pe scurt

* POMENIRE. Joi, 29 aprilie a.c., ora 10.00, la Biserica Sf. Ilie - Gorgani, se va oficia o slujbă de pomenire pentru patru mari luptători anticomunişti, foşti deţinuţi politic: Pr. Gheorghe Calciu, Nicu Naum, Dimitrie Paceag şi Zahu Pană. Dumnezeu să-i odihnească şi să-i pomenească întru Împărăţia Sa!

* EROARE? Regele Mihai va participa la parada din 9 mai de la Moscova - anunţă ziuaveche.ro. Cu acest gest cred că majestatea sa îşi reduce drastic ultima brumă de încredere, care i-a rămas după coabitarea cu PSD şi tandemul Iliescu - Năstase. Dacă puteam admite că 23 august 1944 a fost o eroare datorată tinereţii suveranului, această nouă legitimare a comunismului şi a împărţirii lumii între URSS şi anglo-americani, săvîrşită la apusul vieţii, nu mai este scuzabilă. De la politicienii români mă aştept la orice compromis, dar pe rege ce (sau cine) îl mînă la Moscova?

* FOLLOW THE MONEY. Dl Ioan T. Morar sprijină pe faţă proiectul Gold Corporation de la Roşia Montană şi îi ia în băşcălie pe cei care se opun. Referindu-se la conferinţa Roşia Montană nu e de vînzare!, dl Morar scrie pe blogul său: "Sigur, toată lumea ştie cui aparţine sloganul cu Roşia Montană. Unor ecologişti isterici şi, mai nou, violenţi, care vorbesc neîntrebaţi. Şi care ar vrea să alunge din zona Apusenilor ultima şansă de redresare economică. Şi să-i lase pe locuitorii de aici săraci, flămînzi, disperaţi. După ce au văzut că Europa este mai fermă în privinţa exploatărilor aurifere, “verzii” s-au dezlănţuit la noi, unde încă nişte autorităţi se mai lasă speriate."

Dincolo de răutăţi de genul "ecologişti isterici" (cine, doi profesori doctor renumiţi?) şi "violenţi" (În ce sens, verbal sau fizic? Şi de ce nu ne dă dl Morar şi exemple?), aş vrea să ştiu ce resort stă îndărătul acestei luări de poziţie. Antipatia dlui Morar pentru colegii săi "caţavenci" care s-au opus şi se opun proiectului (Mircea Toma şi Liviu Mihaiu), dispreţul pentru unii profesionişti care s-au pronunţat net contra proiectatului dezastru din Apuseni sau altceva? Pentru că nu pot să cred că dl Morar nu cunoaşte realitatea şi nu evaluează corect nenorocirea care ar fi declanşată o dată cu începerea proiectului Gold.
[Şi ca să preîntimpin o întrebare pe care văd că dl Morar a pus-o şi altor comentatori, da, am fost la Roşia Montană, am vorbit cu ambele părţi, cunosc subiectul, pe care l-am întors pe toate feţele.]


Later edit

* OF! Deşi mi-am schimbat gazda blogului de un an de zile, mai sînt foşti cititori ai mei care mă caută la vechea adresa: http://www.rostonline.org/blog/claudiu/ Îmi pare tare rău că n-am avut priceperea să pun o ultimă postare acolo în care să indic noua adresă, iar acum nu mai pot face nimic. Dar îmi pare bine că măcar am încheiat cu textul ăsta: "ÎPS Bartolomeu: Nu trebuie să luptăm împotriva apocalipsei, ci s-o traversăm fără vătămări sufleteşti".

* REVOLUŢIE. Criza presei tipărite se prelungeşte, în vreme ce o adevărată revoluţie, despre care am mai scris, are loc pe online. Şi e natural aşa, de vreme ce pînă şi eu, ziarist cu state vechi să zic aşa şi conservator pînă-n prăsele, mă plictisesc după ce frunzăresc ziarele de dimineaţă şi trec imediat la bloguri pentru a afla adevăratele ştiri. Tot mai mulţi jurnalişti şi-au făcut bloguri şi s-au emancipat de ziarele pentru care au lucrat. Ei publică informaţiile pe care nu le publică nici un jurnal, şi au succes. Dintre cei care sînt pe valul revoluţiei nu pot să nu-l amintesc măcar pe fratele meu :), care face Reporter Virtual. Gazetele care nu ţin cont de aceste schimbări, se vor stinge în cele din urmă.

* ROMÂNIA PROFUNDĂ. Joi, 29 aprilie a.c., la Biblioteca Judeţeană Bacău, scriitoriul Ovidiu Hurduzeu va ţine conferinţa "România profundă: soluţii vechi pentru crize noi." Prflej şi pentru lansarea volumelor Mişcarea conservatoare, de Paul Gotfried şi Economia libertăţii - antologie de e John Chrisostom Medaille şi Ovidiu Hurduzeu. Despre aceste cărţi vor vorbi Alin Voicu, Marius Manta, Alexandru Ciolan şi Ioan Enache.

Film documentar despre Toma Arnăuţoiu şi "banda" lui

În plină criză economică, politică şi morală, avem nevoie stringentă de repere. Sînt unele mai vii decît cei vii. Iată unul: Toma Arnăuţoiu.

Muzeul Ţăranului Român vă invită să vizionaţi un film despre trădarea, moartea şi uitarea lui Toma Arnăuţoiu, liderul unui grup de rezistenţă armată anticomunistă. La Noul Cinematograf al Regizorului Roman - Studioul Horia Bernea, miercuri, 28 octombrie 2009, ora 19:00.

Tradarea, moartea, uitarea este povestea unui om, a unui vizionar care a atomizat vreme de aproape 10 ani credintele, nadejdile si aste...ptarile catorva sute de oameni. Se numeste Toma Arnautoiu si a fugit in munti la varsta de 27 de ani. A rezistat acolo impreuna cu cativa oameni de incredere aproape 10 ani. Acolo s-a nascut unica lui fiica, Ioana Voicu-Arnautoiu. A tinut piept catorva batalioane de soldati masati in zona Campulung. A fost prins dupa ce un prieten din copilarie l-a vandut Securitatii. Povestea lui pare un uluitor scenariu de film.Un film despre comunism. Asta ar fi prima eticheta. O poveste emotionanta, ar fi a doua eticheta. Dar cine mai crede in etichete? Este doar povestea tensionata a unui om care a avut curaj, pricepere, indrazneala, putere de a sacrifica tot si de a rezista in numele credintelor de la care nu a abdicat niciodata. Și in cele din urma de a muri pentru ele. Pana acum au supravietuit doua versiuni ale aceleiasi povesti: una lansata de Securitate, ca Toma Arnautoiu este un model al tradarii, al cruzimii, un om care si-a ucis copilul in munti, care si-a ucis cativa parteneri de lupta fara scrupule si ezitari. A doua varianta, a celor care au crezut in el, ramasese indelunga vreme nedovedita. Acum insa, zeci de mii de dosare de arhiva au fost cercetate de Ioana Voicu-Arnautoiu si publicate.Tradarea, moartea, uitarea (2009) este o productie independenta (sopro media), la realizarea careia au contribuit nepretuit: Loredana Tuinea (editor video), Marius Dragomir (imagine), Bogdan Morosanu (editor sunet), Gabriel Velicu (voce), traducerea Christian Mititelu. Multumiri speciale: Virginia Constantinescu, Sorin Damian, Alex Miron.