Simpozion de martirologie: „Cum ne îndeplinim datoria faţă de neomartirii români din secolul XX?”

În tăcerea asurzitoare a presei mainstream şi în cârteala difuză a unor bloggeri pe cît de neinformaţi pe atît de otrăviţi, luni, 11 octombrie, la Hotel Hilton din Bucureşti a avut loc primul simpozion internaţional de martirologie.

UPDATE (18 oct. 2010)

Puteti audia citeva dintre luarile de cuvint pe site-ul Radio Dobrogea.

Manifestarea a fost vegheată de Icoana Noilor Martiri, pictată de maicile de la Mănăstirea Diaconeşti.

Contrar zvonurilor răspîndite de noile Casandre, toţi cei care au susţinut lucrări în cadrul simpozionului au fost specialişti ortodocşi. Profesori şi preoţi din România, Grecia, Rusia, SUA şi Marea Britanie s-au oprit aupra unor aspecte teologice şi istorice privind martiriul creştin, în general, şi pe neomartirii ortodocşi ai secolului XX, în special. Lacunele informative ale unor invitaţi străini, referitoare la prigoana suferită de Biserica Ortodoxă Română în timpul regimului comunist, ca şi la cantitatea de jertfă în numele lui Hristos dată în puşcăriile comuniste şi în lupta de rezistenţă din România, au fost fericit completate de intervenţiile unor foşti deţinuţi politici, ca scriitorul Marcel Petrişor, şi preşedintele AFDPR, Octav Bjoza; a unor urmaşi de martiri, ca ing. Corneliu Marcu; sau a unor mai tineri activişti pentru recunoaşterea sfinţilor din închisori, ca părintele Tudor Peiu, monahul Moise Iorgovan de la Mănăstirea Oaşa, şi teologul Virgiliu Gheorghe. Pe de altă parte, cuvântările acestora au mers mai în adâncul subiectului, pe făgaşul unei întrebări la care se poate răspunde în multe feluri: ce datorie avem noi faţă de noii martiri ortodocşi ai secolului XX şi cum ne-o putem îndeplini?

Unul dintre răspunsurile care a fost dat: să acţionăm pentru cunoaşterea de către popor a acestor martiri şi sfinţi ai închisorilor comuniste, apoi pentru recunoaşterea lor de către Biserica Ortodoxă Română. Odată înfăptuit acest lucru, vieţile lor vor fi mai cunoscute, iar ei ar fi cinstiţi cum se cuvine.

Un alt răspuns: să strîngem mărturii despre minunile pe care le săvârşesc moaştele lor şi dovezi ale evlaviei populare faţă de ei şi să le întocmim dosare de canonizare, pe care să le depunem la cancelaria Sfîntului Sinod.

Dl Marcel Petrişor

Pr. Tudor Peiu

Dl. Corneliu Marcu

Virgiliu Gheorghe

Simpozionul a fost onorat şi de prezenţa altor foşti deţinuţi politici, între care i-am remarcat pe dl Gheorghe Jijie (secretarul general al Federaţiei Române a Foştilor Deţinuţi Politici şi Luptători Anticomunişti), dl Demostene Andronescu şi dl Jacques V. Iamandi; a trei ierarhi: PS Sofian Braşoveanul, PS Ciprian Câmpineanul şi PS Vasile Someşeanul; a părinţilor profesori Ştefan Buchiu, decan al Facultăţii de Teologie Bucureşti, şi Daniel Benga, prodecan; a mai multor preoţi, din care îi amintesc aici pe pr. Vasile Răducă, pr. Nicolae Tănase de la Valea Plopului, pr. Mihai Valică de la Vatra Dornei, pr. Augustin Vărvăruc de la Schitul Aiud, pr. Amfilohie Brânză de la Mănăstirea Diaconeşti – Bacău, şi a unor reprezentanţi ai societăţii civile ortodoxe, ca dl Marcel Bouroş (Fundaţia “Sf. Martiri Brâncoveni” – Constanţa), dl Cristian Filip (Fundaţia Culturală “Părintele Arsenie Boca” – Bucureşti) şi dl Răzvan Codrescu (Asociaţia “Rost”), care a şi prezentat cartea Principiile cercetării martirologice, semnată de prof. dr. Ilie Bădescu, lector dr. Andreea Băndoiu şi prof. dr. Pavel Chirilă.

Dnii Gh. Jijie şi Octav Bjoza

Dnii J.V. Iamandi şi Demostene Andronescu, în spatele părintelui Nicolae Tănase

Pr. prof. Ştefan Buchiu, PS Ciprian Câmpineanul, episcop-vicar patriarhal şi PS Vasile Someşanul, episcop-vicar al Arhiepiscopiei Clujului, Vadului şi Feleacului

Dl Răzvan Codrescu

În încheierea manifestării, dl Dan Puric, a ţinut un emoţionant cuvânt despre conştiinţa martirică la români, iar dl prof. univ. dr. Pavel Chirilă, principalul organizator al evenimentului, a anunţat că la Aiud a început construcţia unei mănăstiri care va include şi primul Centru de cercetări martirologice din ţară. Dl. prof. Chirilă a adăugat că mai multe asociaţii ortodoxe au iniţiat organizarea unor muzee în două foste închisori unde au fost martirizaţi mii de români.

Aşadar, cu acest simpozion, laicatul ortodox a făcut încă un pas pentru recunoaşterea martirilor, mucenicilor şi sfinţilor din închisorile comuniste.

Azi dimineaţă, participanţii la simpozion au vizitat Forul 13 Jilava, loc de martiriu pentru mulţi români.

La Jilava, cu dl Marcel Petrişor ghid

În continuare, redau câteva fragmente din intervenţia dlui Sorin Lavric, care punctează excelent miza acestui simpozion. Sublinierile îmi aparţin.

“Cunosc intelectuali cărora li s-a inoculat atît de bine convingerea ca a vorbi despre martiri este pierdere de vreme, încît, dacă ar trebui să deschidă gura despre ei, s-ar simţi stînjeniţi. Mai mult chiar, s-ar simţi inhibaţi, ba chiar strîmtoraţi, şi asta fiindcă ştiu că există un panoptic european a cărui menire este să-i supravegheze pe cei care nu acceptă să gîndească la comandă. Şi fiindcă ştiu că sînt supravegheaţi, prin glasul acestor intelectuali se manifestă autocenzura de tip temător. Un apologet creştin contemporan nouă, irlandezul C. S. Lewis, spune în autobiografia sa, Surprins de bucurie (Surprised by joy. The shape af my early life), că “acolo unde lipseşte curajul nici o altă virtute nu poate supravieţui”. Mizeria ideologică a epocii în care trăim este că s-a ajuns ca, pentru a vorbi despre martiri, să fie nevoie de curaj. Iar cînd e vorba de martirii români care au murit în închisorile comuniste, nu-ţi mai trebuie doar curaj, ci de-a dreptul un dram de sminteală. Şi dacă e aşa, să vorbim atunci cu precădere de martirii români din timpul comunismului. […]

Cînd ştii că înaintea ta a fost un Mircea Vulcănescu, un Costache Oprişan sau un Vasile Motrescu pupila cu care îţi priveşti identiatea e mult mai tonică şi mult mai îndrăzneaţă. În fond, atîta onoare avem în noi cîtă amintire a martirilor şi eroilor întreţinem. Se înţelege, e vorba de o onoare suprapersonală, dar ea nu este cu nimic mai prejos de cealaltă onoare, cea individuală, ce atîrnă exclusiv de persoana mea.

Revenind, nu se poate închipui un martir fără Dumnezeu şi fără naţia sa. Paradoxul creştinismului este că, deşi bătaia sa mîntuitoare e universală, punctul lui de plecare e etnia sau naţia. […]

Iar ce se întîmplă azi în România se întîmplă în fiecare ţară din Europa. Sînt fundaţii şi ONG-uri anume plătite pentru a preîntîmpina ca valoarea naţională adunată în pielea unui martir să fie celebrată oficială. În România fenomenul e curent în privinţa deţinuţilor politici pe care cenzorii ideologici îi repudiază pe motiv că au fost fascişti, legionari şi nedemocraţi. Despre ei nu avem voie să vorbim decît condamnându-i, de parcă martirajul are legătură cu ideologia.

Să ne amintim că, în actele de întemeiere a UE, creştinismul nu este recunoscut ca religie fondatoare, să ne amintim apoi de campanile de denigrare a feţelor bisericeşti din Germania, Anglia sau Franţa, pentru a ne da seama că lucrurile se leagă: aceleaşi eminenţe care privesc cu ostilitate creştinismul se opun comemorării martirilor naţionali în cadrul unor ceremonii cu tentă oficială. Şi atunci merită să mă întreb: ce supără atît de mult la fenomenul martiric de a ajuns să fie obiectul unei cenzuri? Cred că sînt trei motive care fac din figura martirilor o prezenţă nedorită.

Pe primul l-am spus deja: apartenenţa politică a unora dintre martiri. Foarte bine, numai că în conceptul de martir nu intră nota culorii sale politice. Este perfect indiferent cărui partid a aparţinut martirul de vreme ce statutul cu pricina e dat de trei atribute: cauza religioasă, pecetea etnică şi îndurarea morţii.

Al doilea motiv ţine de nedelicateţea crudă pe care o presupune ideea sacrificiului. Să vorbeşti despre spirit de sacrificiu în epoca consumismului este un detaliu indecent, aproape o dovadă de proastă creştere. În tot cazul, e un semn de lipsă de abilitate strategică să faci apologia martiriului în astfel de vremuri. Cum să spui că, în situaţii-limită, martirul poate fi un model de conduită, reabilitînd ideea că isprăvile durabile nu se pot face decît prin jertfă? Ar însemna să faci apologia ascezei şi eroismului într-o epocă a valorilor hedoniste, atitudine nu doar inabilă dar mai ales nerentabilă.

Al treilea motiv este că moralul unei comunităţi creşte pe spinarea martirilor: altfel calci pe stadă cînd ştii că te tragi din oameni ca Vasile Motrescu şi Costache Oprişan. […]

În fond, noi ne-am întâlnit azi ca să vorbim pe seama acelor martiri despre care sîntem împiedicaţi să vorbim la televizor sau la radio. S-o facem aşadar cu seninătate, cu afecţiune, dar fără pic de naivitate. Să nu ne închipuim că prea curînd Costache Oprişan sau Vasile Motrescu vor fi recunoscuţi ca martiri de Biserică sau de instituţiile statului. Dar într-o zi se va întîmpla şi asta, şi poate că întîlnirea noastră va grăbi cu o secundă clipa aceea.”

Agerul fotoreporter nu m-a ratat nici pe mine

Fotografii de Irinel Cîrlănaru

Răpirea din serai

de Razvan Bucuroiu

Din seraiul ortodox „pe nou” a fost răpită o ceată de maici. Nu una, nu doua ci 29. Autorul acestui act de bravură duhovnicească, de vitejie dreptslăvitoare? Tocmai cel care trebuia să le păzească sufleteşte, să le îndrume spre lumină, să le poarte de grijă. A făcut-o? Da, cu asupra de măsură ar zice unii...

Prieteni, se pare ca ne-am jucat prea mult cu dracu' si ăla ne-a plesnit acum peste faţă, de nu ne mai vedem. Nici unii cu alţii, nici pe noi înşine.

De vreo câţiva ani încoace s-a umplut Biserica Ortodoxă de băieţi deştepti şi revoltaţi, mergând ca tramvaiul pe "linia Sfinţilor Părinţi", fiind anti-totcemişcă, informaţi „pe surse” sau din blogosferă şi prin care acum culegem roadele. Sunt roadele unor ani întregi de sminteală pe internet, de conferinţe "duhovniceşti" şi vieţuire "curata" prin mânăstiri rascolnice, din vârfuri de munte.

Nu ne-a plăcut de bătrânul Teoctist că era, vezi Doamne, prea moale. Acum avem un patriarh tare! Nu ne place de "Biserica Oficială", dar începem să avem parte făţiş (şi hoţiş) de grupări stiliste schismatice taman din Grecia. Doamne apară şi păzeşte! Ne-o facem cu mâna noastră, gălăgios şi iresponsabil, iar aceştia mai mici ca noi (ca părintele-fugar Nichita) sunt victimele noastre directe, ale celor care ne-am jucat prea mult cu vorbele şi cu atitudinile de frondă - copilăroasă şi total nepotrivită pentru o maturitate duhovnicească pe care nu am atins-o, de fapt, niciodată... Zgândărim lucrurile acolo unde nu ne pricepem, de fapt, să le îndreptăm. Dezbinăm – prin cârteală, nemulţumire continuă, cuvinte usturătoare şi atitudine infantilă – acolo nu ne pricepem să facem pace. Nu ştim nimic, nu simţim nimic, dar vorbim întruna ca adevăraţi salvatori ai Bisericii. Aflatul în treabă duhovnicească este scump, costă foarte mult. Şi, până la urmă, cine plăteşte preţul? Tot Hristos, sărmanul... E vrednic de plâns Dumnezeul răstignit al creştinilor, cu asemenea fii/ucenici/învăţători/apăratori/misionari/etc!

Fraţilor, şi eu sunt vinovat, într-un fel, de această „răpire din serai”... Iar când spun asta, ştiu exact ce spun. Şi prietenii mei, şi cititorii mei, şi duhovnicul meu. Şi aşa aş vrea să se simtă orice creştin. Orice creştin care, luându-l gura sau pixul pe dinainte, s-a lăsat ispitit de a comenta vehement greşelile reale sau nu ale altora (ierarhi, preoţi sau călugări), s-a lăsat ispitit de a desconsidera şi jigni alţi mireni, de a vedea la alte Biserici Ortodoxe numai lucruri bune iar la noi acasă numai grozăvii, de a fi atotştiutori în ale conspiraţiei, docţi în ale masoneriei universale şi experţi în ale cipuirii planetare; care s-au lăsat ispitiţi până la un punct de un naţionalism prostesc şi agresiv iar mai apoi de un filetism ceva mai subţire – distructiv şi el; cei care caută cu ardoare duhovnici ai neamului, căutare care este contrazisă de însăşi natura personalistă a trăirii ortodoxe; cei care-şi fac idoli din persoane vii şi păcătoase, ca şi noi, cei care venerează un trecut de legendă - care de multe ori nici nu a existat; în fine, cei care au ajuns să fie indiferenţi la stimuli ecleziali şi liturgici, refugiindu-se într-un protestantism lăuntric, cu înveliş ortodox şi patină intelectuală.

Tot ce ai dezbinat, dezbinat rămâne, tot ce ai jignit, maculat este... Există iertare personală, dar nu am auzit până acum de iertare comunitară. Şi faţă de această comunitate creştină, vinovaţi suntem cu toţii! Şi nici măcar nu avem de gând, în marele nostru orgoliu, să ne cerem iertare, îndreptându-ne mai întâi pe noi înşine, iar apoi poate şi pe ceilalţi!

Sursa: Lumea credinţei

Muzică, nu zgomot (21)

Pentru azi, cred că e destul atît :-)

Stand By Me | Playing For Change | Song Around The World from Concord Music Group on Vimeo.

Reportaj din România reală

Într-o vreme în care reportajul de presă scrisă se află în suferinţă (pentru că este un gen publicistic costisitor), mai sînt totuşi cîteva gazete (Formula As, Jurnalul Naţional, Esquire, Decât o revistă, Mişcarea) care îl cultivă şi o seamă de reporteri care fac performanţă (Bogdan Lupescu, Sorin Preda, Cătălin Apostol, Dia Radu, Cătălin Manole, Viorel Ilişoi, Remus Radu, Cristian Lupşa, Vlad Mixich). Şi e reconfortant să vezi că nu toate publicaţiile s-au stricat şi că nici n-au murit toţi reporterii de vocaţie.

De aceea, îmi voi face un obicei de a semnala aici toate reportajele care îmi plac. Azi, vă invit să citiţi reportajul în foileton "Gustul amar al mărului românesc", de Viorel Ilişoi: I, II, III, IV, V.

Aş vrea să vă aflu părerea.

Promovare şi strângere de fonduri pentru Centrul de Îngrijiri Paliative al Arhiepiscopiei Clujului

Comunicat de presă

Arhiepiscopia Ortodoxă a Vadului, Feleacului şi Clujului va lansa în aceste zile o campanie de promovare şi de strângere de fonduri pentru continuarea lucrărilor la Centrul de Îngrijiri Paliative „Sfântul Nectarie” din Cluj-Napoca, începute anul trecut. Această campanie, extinsă pe o perioadă de trei luni, va începe în 7 octombrie 2010 şi se va încheia în 7 ianuarie 2011 şi va oferi publicului clujean şi oamenilor de afaceri ocazia de a se familiariza cu cel mai recent proiect social al Arhiepiscopiei, unic în Transilvania şi de o importanţă majoră atât pentru pacienţii oncologici, cât şi pentru familiile lor.

Calendarul şi evenimentele campaniei

Calendarul acestor manifestări va include conferinţe de presă, campanii de promovare, expoziţii de artă cu tablouri scoase spre vânzare în scop caritabil, concerte, conferinţe şi o gală caritabilă organizată la Teatrul Naţional din Cluj, în apropierea sărbătorii Naşterii Domnului. La aceste manifestări şi-au anunţat participarea şi sprijinul personalităţi din lumea culturală şi artistică, actori, medici, teologi, profesori, reprezentanţi ai autorităţilor, dar şi oameni de afaceri.

Deschiderea campaniei se va face, joi, 7 octombrie 2010, în cadrul Târgului de Obiecte Bisericeşti, găzduit de Expo Transilvania, printr-o slujbă de Te-deum, oficiată de Episcopul Vicar Irineu Bistriţeanul şi prin inaugurarea unui stand de prezentare a Centrului „Sfântul Nectarie”, care va fi deschis pe toată perioada târgului.

Marţi, 9 octombrie 2010, de la orele 12⁰⁰, în paraclisul Facultăţii de Teologie din Cluj, Preasfinţitul Vasile Someşanul va săvârşi slujba Acatistului „Sfântului Nectarie”, patronul spiritual al Centrului.

Joi, 11 noiembrie 2010, Galeria Casa Artelor din Cluj va găzdui vernisajul Expoziţiei Uniunii Artiştilor Plastici din România, în care vor fi expuse, spre vânzare, tablourile donate de artişti din întreaga ţară, sumele fiind adunate în beneficiul Centrului de îngrijiri paliative.

Momentul de gală al acestei campanii va avea loc, vineri, 10 decembrie 2010, începând cu orele 17⁰⁰, pe scena Teatrului Naţional, unde actorii Dorel Vişan şi Manuela Golescu vor recita psalmi şi poezii, urmate de o conferinţă susţinută de actorul Dan Puric şi de profesorul Pavel Chirilă din Bucureşti. La acest eveniment Corul „Psalmodia Transylvanica” din Cluj va susţine un concert de colinde, iar Ştefania Stoica va susţine un recital de muzică religioasă de inspiraţie populară.

Campania se va încheia pe data de 7 ianuarie 2011, la sediul Arhiepiscopiei, printr-o conferinţă de presă, care va prezenta presei bilanţul acestor evenimente de promovare şi nivelul fondurilor colectate în beneficiul Centrului de îngrijiri paliative „Sfântul Nectarie”.

Un proiect de interes major, unic în Transilvania

Acest obiectiv de interes major, care a primit în concesiune, din partea Consiliului Judeţean, un teren situat pe strada Fabricii de Zahăr nr. 51, din municipiul Cluj-Napoca, va avea o suprafaţă construită de 398 mp şi o suprafaţă desfăşurată de aproape 2000 mp, unde vor fi amenajate o unitate hospice cu mai multe saloane de internare, un centru de zi pentru adulţi şi un ambulatoriu de specialitate, valoarea totală a proiectului fiind de 2.212.850 euro.

Serviciile gratuite vor fi asigurate de o echipă interdisciplinară, formată din medici, preoţi, farmacişti, asistente medicale, asistente sociale, infirmiere şi voluntari, toţi contribuind, prin sprijin medical şi spiritual, la păstrarea calităţii şi demnităţii vieţii celor suferinzi şi a familiilor lor.

Lucrările la Centrul Sfântul Nectarie au început în toamna anului trecut, iar acum construcţia este finalizată până la nivelului celui de-la doilea etaj. Până în prezent, Arhiepiscopia a investit în acest proiect 138.000 euro, iar pentru finalizarea în roşu a clădirii costurile se ridică la valoarea de 300.000 euro.

Îngrijirile paliative în atenţia Consiliului Europei

Adunarea Consiliului Europei a adoptat o rezoluţie care stipulează că îngrijirile paliative fac parte din serviciile de sănătate din ţările europene, iar în ultimii ani, studiile au arătat că este o mare nevoie de îngrijiri paliative pentru pacienţii oncologici încă nefamiliarizaţi cu acest tip de tratament şi asistenţă. Din anchetele efectuate recent în rândul pacienţilor şi familiilor lor, dar şi în rândul specialiştilor, s-a tras concluzia că există o mare necesitate de a se organiza servicii de îngrijiri paleative la domiciliu, dar o şi mai mare nevoie de informare şi de pregătire în domeniul paliaţiei.

Biroul de presă al Arhiepiscopiei

Pr. Bogdan Ivanov

O lansare de carte - în fotografii

Lansarea cărţii Meditaţii filosofice, de Ernest Bernea, în fotografii de Irinel Cîrlănaru, căruia îi mulţumesc şi public. Aştept şi relatarea în cuvinte, că am văzut cîţiva condeieri în public :-)

Claudiu Târziu (Rost), Ciprian Voicilă (Ed. Predania), care a subliniat actualitatea meditaţiilor lui E. Bernea, şi Costion Nicolescu (Muzeul Ţăranului Român)


Eu am vorbit despre Ernest Bernea ca personalitate-reper


Costion Nicolescu s-a oprit asupra substanţei creştine din scrierile lui Ernest Bernea

ROST dublu - dedicat ultimului mare "român universal", Al. Ciorănescu

Din pricini administrative, revista Rost nu a apărut în luna septembrie. Dar cititorii noştri vor fi recompensaţi în această lună cu un număr dublu (91 - 92), dedicat proeminentului, dar, din păcate, prea puţin cunoscutului cărturar român Alexandru Ciorănescu.

Revista, care va fi pe piaţă începînd cu 12 octombrie, conţine, pe lîngă grupajul despre Al. Ciorănescu (Ultimul mare „român universal”, de Răzvan Codrescu; Al. Ciorănescu – Lecţia de generozitate a unui maestru, de Lilica Voicu-Brey; Panoramarea literaturii comparate, de Constantin Mihai) şi alte articole deosebit de interesante şi consistente.

Spicuiesc din sumar:

Hristologia Ortodoxă şi Ideologiile Politice ale Modernităţii, de Alexandru Racu; Zorica Laţcu – Sacrul încarcerat, de Cristina Nemeş; Teologia Lacrimilor, de Const. Miu; Omul vrăjit, de Paul Ghiţiu; O relaţie încă neclară: BOR – Statul român, de Marcel Răduţ Selişte; Originea metafizică a binelui şi a răului, de George Popescu Glogoveanu; Supravegherea directă în spaţiul detenţiei politice din România. Vizeta, de Flori Bălănescu.