Calendar cu părinţi ortodocşi care au pătimit în temniţele comuniste

A apărut Calendarul pe anul 2012 al Mănăstirii Diaconeşti (Bacău). Cu Părinţi români care au pătimit în închisorile comuniste. Sînt pictaţi, fiecare la cîte o lună, Părinţii Arsenie Papacioc, Marcu Dumitrescu de la Sihăstria, Daniil Teodorescu (Sandu Tudor), Ilarion Felea, Arsenie Boca, Benedict Ghiuş, Sofian Boghiu, Ilie Lăcătuşu, Dimitrie Bejan, Dumitru Stăniloae, Gheorghe Calciu, Gherasim Iscu. Pe spatele fiecărei pagini este prezentată în rezumat viaţa fiecărui Părinte.

Binecuvîntata lume veche

Un prieten a pus pe Facebook o fotografie de grup în care apar trei oameni pe care i-am preţuit şi îndrăgit, trei eroi ai istoriei noastre recente, trei repere ale unei lumi care apune: ÎPS Bartolomeu Anania, Părintele Gheorghe Calciu şi profesorul Raul Volcinschi. Fotografia (realizată de Lucian D. Popescu) datează din toamna lui 2006, cînd Părintele Calciu a dat un ultim tur ţării, de rămas bun, înainte de plecarea în marea sa călătorie de dincolo de moarte. Imaginea cu cele trei figuri exemplare ale rezistenţei anticomuniste m-a făcut încă o dată conştient de o realitate pe care îndeobşte o ignorăm: istoria moare lîngă noi, iar noi trecem mai departe nepăsători.

Iată, acum cinci ani cei trei prieteni jertfelnici se întîlneau pentru ultima oară în această formulă, la Mănăstirea Nicula (Cluj), iar astăzi nici unul nu mai este printre noi. Au plecat prea repede să-şi continue vieţile în Cer. Şi, Doamne, cît gol lasă în urma lor astfel de oameni!

În urmă cu o săptămînă, mai precis pe 29 noiembrie, lor li s-a adăugat un alt venerabil luptător anticomunist, Leonte Radu din Sibiu.

Născut pe 10 octombrie 1914, la Fetea, lîngă Agnita, într-o familie de ţărani, a fost cel mai mic dintre cei nouă copii. A absolvit liceul în Sibiu şi apoi a urmat Facultatea de Teologie la Bucureşti. A fost coleg de cameră şi prieten bun cu Zian Boca, cel care avea să devină uriaşul duhovnic Arsenie de la Mănăstirea Sîmbăta de Sus, supranumit Sfîntul Ardealului şi venerat ca atare pînă azi de către ardeleni, dar nu numai.

Unul dintre cei mai dragi profesori i-a fost Teodor M. Popescu, cu care, mai tîrziu, a împărţit aceeaşi celulă la închisoarea comunistă din Aiud.

Leonte Radu s-a înscris şi la Facultatea de Filosofie, unde l-a avut profesor pe Nae Ionescu, care, natural, a avut o influenţă covîrşitoare asupra sa. I-a cunoscut pe cei din jurul Profesorului, foarte mulţi legionari, şi a intrat şi el în Mişcare, propus de comandantul legionar Victor Dragomirescu (ars de viu de către comisarul de poliţie Al. Davidescu, în septembrie 1939), căruia i-a devenit foarte apropiat.

A fost cîţiva ani şeful organizaţiei legionare a studenţilor de la Teologie, iar în timpul Statului Naţional-Legionar a fost şeful Poliţiei Mediaş, fapt pentru care, după lovitura de stat din ianuarie 1941, a generalului Ion Antonescu, Leonte Radu a fost arestat, dimpreună cu alţi numeroşi legionari fără vreo culpă, şi întemniţat. A suferit în puşcăria Aiudului şi în lagărele de muncă forţată din Delta Dunării pînă în 1964, iar după eliberare a avut domiciliu obligatoriu în Bărăgan.

L-am cunoscut pe cînd era deja bătrîn, acum vreo zece ani. În două rînduri, aflîndu-mă cu treburi în Sibiu, m-a găzduit vreme de cîteva zile, prilej pentru a sta de vorbă ore în şir. O altă istorie, necunoscută de majoritatea românilor, era decojită, strat după strat, cu răbdare şi delicateţe, în discursul său.  O profundă înţelegere a vieţii izvora prin cuvîntul său. Om cu şcoala veche făcută la zi, Leonte Radu era nu numai cineva care experimentase pe pielea lui foarte multe, ci şi un adevărat erudit. Avea o voce baritonală şi fermă, care căpăta asprimea crivăţului cînd ajungea la momente de maximă durere, dar care îmbrăca, pe neaşteptate, şi mătăsurile cele mai fine ale tandreţii, cînd povestea despre oameni dragi. Fiind destul de bolnav încă de pe atunci, Leonte Radu făcea haz de neputinţele sale. Avea resurse inepuizabile de entuziasm şi optimism, deşi luciditatea şi pragmatismul nu-l lăsau să se îmbete cu apă rece. „Ce veţi face voi, tinerii de azi? Ce mai speraţi, după cele pătimite de generaţia mea?” – m-a întrebat. Şi tot el a răspuns: „Vă veţi face datoria, aşa cum credeţi şi simţiţi că trebuie. Şi Dumnezeu nu vă va părăsi. Nici pe noi nu ne-a părăsit, ne-a ajutat numai să înţelegem valoarea jertfei. Tocmai noi, care cîntam jertfa, aveam nevoie de asta”.

În ultimii patru, cinci ani, Leonte Radu a fost tot mai bolnav şi n-a mai primit vizite. La telefon nu putea vorbi, căci nu auzea. Pînă în ultima clipă a vieţii, a fost îngrijit, cu devotament şi dragoste, de o nepoată a sa, farmacista Cornelia Suciu.

A fost înmormîntat în Cimitirul din Dumbrava Sibiului, alături de soţia sa Atena (născută Funda, sora unui alt cunoscut legionar, Tache Funda).

Şi lui Leonte Radu, ca atîtor alţi români care au pătimit în închisorile comuniste, i-a dat Dumnezeu viaţă lungă. Leonte Radu a trăit 97 de ani, din care 23 închis. Nu de mult, s-au mutat la cele veşnice alţi colegi de generaţie ai săi: părintele Adrian Făgeţeanu, la 99 de ani (din care 11 a fost închis); părintele Arsenie Papacioc, la 97 de ani (închis 12 ani), scriitorul şi pictorul Radu Mărculescu, la 96 de ani (închis 14 ani).

Poate că toţi aceştia şi încă mulţi alţii, la fel de valoroşi, au avut lungime de zile cu un rost, acela de a ne ajuta pe noi, cei tineri, să cunoaştem pe viu puţin din binecuvîntata lume veche şi să ne  determine să încercăm restaurarea României după acest model. 

UPDATE
Am primit două fotografii mai bune cu dl Radu Leonte, prima făcută în 1947, într-o scurtă perioadă de libertate, şi a doua datînd de la începutul anilor 2000. Îi mulţumesc prietenului M.S. pentru aceste imagini.

A murit părintele Arsenie Papacioc

Acum o oră, părintele Arsenie Papacioc s-a mutat la cele veşnice. Marele şi iubitul nostru duhovnic a suferit mult în ultimele luni, dar a fost lucid şi plin de bucurie pînă la capăt. Peste o lună ar fi împlinit 97 de ani. Dumnezeu să-l odihnească şi să-l ţină în ceata drepţilor Săi!

Later edit
Vă invit să citiţi aici un interviu cu Părintele Arsenie publicat de mine, în urmă cu patru ani, în Formula As.

UPDATE

Citiţi şi necrologul scris de dl Răzvan Codrescu pe blogul său. Din acesta extrag aici o precizare importantă, pe care numai din lipsă de timp n-am făcut-o eu însumi încă de ieri: "Data naşterii părintelui care figurează în cele mai multe surse oficiale, inclusiv în recenta Enciclopedie a Ortodoxiei româneşti (E.I.B.M.B.O.R., Bucureşti, 2010, p. 460). Cf. şi George Enache, „Trecerea prin veac a părintelui Arsenie Papacioc”, în rev. Rost, an  III, nr. 28, iunie 2005, p. 11 (număr închinat părintelui Arsenie), este 13 august 1914. Un recent comunicat de presă al Arhiepiscopiei Tomisului dă ca dată a naşterii sale 15 august 1913, nu ştiu pe ce temei." Data înaintată de Arhiepiscopia Tomisului a fost preluată şi de mai multe site-uri şi ziare.

Altceva: în numărul din această săptămînă al Formulei As (apare joi) voi publica o evocare mai largă a părintelui Arsenie, care mi-a fost foarte drag şi mult ajutător în momente importante ale vieţii. A fost cel cu ale cărui sfaturi şi binecuvîntări (alături de cele ale părintelui Gheorghe Calciu, care ne-a fost preşedinte de onoare, şi ale părintele Iustin Pârvu de la Petru Vodă, singurul care se mai află în viaţă) am fondat Asociaţia şi revista ROST.

Clujeni, vă invităm la două evenimente cu „Rost”

Asociaţia „Rost” are plăcerea să vă invite la deschiderea expoziţiei foto-documentare itinerante Pe drumul Învierii în Cluj-Napoca, luni, 4 aprilie a.c., ora 16.00, la Biblioteca Academiei Române, şi la conferinţa Mărturia ortodoxă azi. Lecţia secolului XX pentru secolul XXI, susţinută de scriitorul Răzvan Codrescu, teologul Radu Preda şi subsemnatul, marţi, 5 aprilie, de la ora 19.00, în Sala Studio a Academiei de Muzică „Gh. Dima” din Cluj-Napoca.

La ambele evenimente intrarea este liberă, desigur.

Expoziţia Pe drumul Învierii redă, în documente şi fotografii din arhivele Securităţii, felul în care au fost prigonite pentru credinţa lor şase personalităţi-reper ale Bisericii Ortodoxe Române, în timpul regimului comunist. Este vorba despre vrednicii de pomenire preoţi Arsenie Boca, Gheorghe Calciu şi Daniil de la Rarău (Sandu Tudor), de doi mireni mărturisitori, Valeriu Gafencu şi Ioan Ianolide, şi de iubitul nostru duhovnic Preacuviosul Părinte Arhimandrit Arsenie Papacioc – singurul care mai trăieşte.

După cum se ştie, ieromonahul Arsenie Boca, cinstit de credincioşi ca Sfînt al Ardealului, ieroschimonahul Daniil Teodorescu (Sandu Tudor) şi Valeriu Gafencu (supranumit Sfîntul Închisorilor) sînt propuşi pentru canonizare de mai multe grupuri de credincioşi.

Expoziţia a fost vernisată deja în Bucureşti, Constanţa, Slobozia, Brăila, Galaţi, Tecuci, Chişinău, Iaşi, Vaslui, Târgu Neamţ, Piatra Neamţ, Suceava, Bacău, Arad şi Oradea, iar acum poposeşte la Cluj-Napoca, într-un necesar demers pentru o mai bună cunoaştere a istoriei noastre recente şi a realităţii că ortodoxia a plătit un greu preţ de sânge sub comunism. În majoritatea oraşelor a fost dublată de cîte o conferinţă, pe o temă apropiată, susţinută de liderii Asociaţiei „Rost” şi prieteni ai noştri, istorici, teologi şi scriitori.

Intenţionăm să deschidem expoziţia şi la Alba Iulia, Deva, Sibiu, Braşov, Timişoara, Craiova, Piteşti şi Ploieşti.

Vernisajul expoziţiei de la Cluj este urmat firesc de o conferinţă în care vom vorbi mai în detaliu despre vieţile pilduitoare ale celor şase personalităţi evocate, despre comunism ca un chip al Răului şi despre înţelesul duhovnicesc al suferinţei şi jertfei.

UPDATE (5 apr. 2011)
Relatari despre deschiderea expozitiei: Expoziţie fotodocumentară despre ortodoxie la Biblioteca Academiei si Mitropolitul, absent de la expozitia "Pe drumul Invierii".

Mărturisitori din temniţele comuniste evocaţi la mănăstirea Sf. Ioan Casian - Constanţa

Mi-a îngăduit Dumnezeu să închei săptămîna aceasta cu trei evenimente dedicate celor care au pătimit pentru Hristos în închisorile comuniste.

Aşa cum am anunţat deja pe blog, am publicat pe acest subiect, în Formula As, un interviu cu pr. Iustin Petre, stareţul mănăstirii "Sf. Ioan Casian" din Constanţa, şi voi participa la o emisiune la televiziunea B1.

Iar duminică, după Sfînta Liturghie, prin bunăvoinţa şi cu sprijinul părintelui stareţ Iustin Petre, voi deschide expoziţia Pe drumul învierii la mănăstirea "Sf. Ioan Casian".

Expoziţia, organizată de Asociaţia ROST, vorbeşte despre cum l-au mărturisit pe Hristos, pînă la ultimele consecinţe, şase mari figuri ale rezistenţei anticomuniste prin credinţă: părintele Arsenie Boca, părintele Daniil - Sandu Tudor, părintele Gheorghe Calciu, Ioan Ianolide, Valeriu Gafencu şi părintele Arsenie Papacioc.

Scopul acestei manifestări este acela de a dezvălui o istorie mai puţin cunoscută publicului larg, aceea a războiului spiritual dintre Biserica Ortodoxă - în înţelesul întregii comunităţi de credincioşi - şi regimul comunist, război în care a fost ucisă, în cea mai mare parte, elita interbelică şi viitoarea elită - studenţimea.

Modalitatea prin care slujim interesul legitim de cunoaştere a propriei istorii este o radiografie a vieţilor unor personalităţi exemplare, prin intermediul unor documentele şi fotografiile aflate în dosarele întocmite celor şase de către poliţia politică.