Cum poţi comite o nedreptate încercînd să faci dreptate

De văzut aici, de la minutul 30, despre "Experimentul Piteşti"!

Din păcate, nici cei de la TVR, nici istoricul Mircea Stănescu, prezent în studio, nu cunosc situaţia clădirii fostei închisori Piteşti, nici intenţiile familiei Axinte, care a donat partea sa de imobil unei fundatii, denumite "Sfinţii închisorilor", tocmai pentru a o transforma în muzeu. Că nu cunosc realitatea e una, însa a vorbi, "în principiu", despre asta şi pe ton acuzator mi se pare total nedrept şi neprofesionist. 

Clădirea fostei puşcării a funcţionat ca sediu al unei firme de construcţii încă din anii '70. După 1990, firma de construcţii s-a privatizat, iar clădirea a fost împărţită între trei entităţi. Singura parte (din fericire, aceea în care se află şi camera ororilor, camera 4 spital, în care s-a făcut reeducarea) care a intrat într-un circuit memorial este cea deţinută de familia Axinte (iniţial printr-o firmă care îi aparţinea, apoi prin fundaţia creată special pentru prezervarea memoriei asupra "Experimentului Piteşti"). 

Fundaţia "Sfinţii Închisorilor" încearcă de ani buni să găsească mijloacele financiare pentru a face din partea sa de clădire un muzeu. Pînă atunci, a amenajat cum a putut spaţiul pentru a putea fi vizitat. De ani de zile, foşti deţinuţi politic şi tineri interesaţi de subiect vizitează regulat fosta închisoare. În prezent, Fundaţia "Sfinţii Închisorilor" şi Centrul de Studii în Istorie Contemporană derulează un program în care grupuri de studenţi şi elevi vizitează periodic fosta închisoare şi primesc informaţii despre ce s-a întîmplat acolo. Tot acolo s-a desfăşurat şi o şcoală de vară tematică, în organizarea CSIC şi cu sprijinul Fundaţiei. 

Pe pereţii fostei puşcării se află şi expoziţia foto-documentară a Asociaţiei Rost despre şase figuri martirice ale sistemului concentraţionar comunist. 

În aceste condiţii, cred ca ar trebui să avem ceva mai mult respect pentru efortul familiei Axinte şi, în loc să ne dăm cu părerea despre ce e de făcut, să o ajutăm pentru realizarea unui obiectiv de interes naţional: organizarea muzeului. 

Despre bietul ministru al Culturii, dl Barbu, acest personaj de un comic trist şi de o incompetenţă crasă, ce să mai spun? În nici nu caz nu mă aşteptam să aibă habar despre ce se întîmplă cu fosta închisoare Piteşti şi nici să fie preocupat de păstrarea memoriei colective asupra unuia dintre cele mai odioase "fenomene" petrecute la noi sub regimul comunist.

Campanie: "Trei veacuri de istorie. O încercare de restaurare"

În 2014 se împlinesc 300 de ani de la moartea de martir a domnitorului Constantin Brâncoveanu. Pentru a-l comemora şi altfel decât prin cuvinte, vrem să restauram una dintre ctitoriile sale, aflată într-o stare avansata de degradare: biserica Mănăstirii „Sfinţii Voievozi” din oraşul Baia de Aramă (judeţul Mehedinţi).

Asociaţia Predania, artistul fotograf Irinel Cîrlanaru şi compania Vectorpixel vă invită să scoatem împreună la lumină o comoară de la 1700: fresca originală a mănăstirii din Baia de Aramă, pictată de aceiaşi meşteri iconari care au lucrat şi la Mănăstirea Horezu.

Pentru început, vă propunem să vedeţi cum arată lăcaşul, atât în exterior - unde structura de zidărie este grav afectată, cât şi în interior - unde pereţii crapă, iar chipurile şi culorile se sting.

Astfel, vă aşteptăm, în data de 24 octombrie 2013, de la ora 19:00, la evenimentul prin care vom lansa aceasta campanie: vernisajul expoziţiei cu fotografiile pe care Irinel Cîrlanaru le-a făcut la Baia de Aramă. Expoziţia va fi deschisă timp de trei zile la libraria Predania din Bucureşti (strada Vulturilor nr. 8).

Mănăstirea Baia de Aramă nu a fost restaurată niciodată în cei peste 300 de ani de când zugravul Neagoe a lasat scrisă cu litere chirilice, în peretele de apus al naosului, următoarea pisanie: „Cu vrerea Tatălui, a Fiului şi cu săvârşirea Duhului Sfântu au făcut această sfânta biserică dumnealui jupânulu Cornea Brăiloiu velu Banu, dimpreună cu dumnealui jupânului Milco Băiaşul nepotu de frate lui Poznanu căpitan cu toată cheltuiala dumnealoru şi fiind igumenu Vasile arhimandritu în zilele prealuminatului şi bunului creştin Domnu Ion Constandinu Basarab Voievod.

Începutu-s-au a să zidi această sfântă biserică la mai 22 leat 7027 (1699) şi s-au savârşitu cu toastă podoaba ei la mai 7 leat 7211 (1703). Eu cu mâna-mi păcătoasă am zugrăvit biserica, Neagoe şi Parthenie, eromonah din Tismana”.
Pentru a înţelege importanţa construcţiei, e nevoie de un scurt pasaj în istoria ctitoriei şi e bine de ştiut că unul din numele mai sus menţionate aparţine lui Cornea Brăiloiu, Marele Ban al Craiovei şi rudă cu domnitorul Constantin Brâncoveanu, care dăruise 300 de taleri pentru ridicarea bisericii. Un alt nume care apare în pisanie este cel al lui Milco Băiaşul, sârb de origine, şi care era vătaful minerilor din Baia de Aramă. De altfel, ca efect al
legăturii cu sârbii din regiune, aşezamântul de la Baia de Aramă a fost închinat mănăstirii sârbeşti Hilandar din Muntele Athos, la puţini ani după începerea activităţii monahale.

Mănăstirea „Sfiţnii Voievozi” a fost iniţial una de călugări, dar la reînfiinţarea sa, în 2008, sub jurisdicţia Episcopiei Severinului şi Strehaiei, a devenit mănăstire de călugăriţe.

Campania noastră îşi propune, într-o primă etapă, să adune suma necesară pentru a reface zidăria şi pictura murală din altar, iar, ulterior, să strângă fonduri pentru restaurarea întregii fresce vechi de 300 de ani.

La eveniment vor participa si cei din Grupul “Nectarie Protopsaltul”.

Cine poate contribui cu bani are la dispoziţie următoarele conturi bancare:

Mănăstirea Sfinţii Voievozi
C.U.I.: 23257357

LEI: RO93CECEMH0230RON0524836
C.E.C. Bank - BAIA DE ARAMA
STR. Tudor Vladimirescu, Bl. 1

EURO: RO03CECEMH02C1EUR0524845
USD: RO96CECEMH02B8USD0524850

Cod BIC: CECEROBU

Pentru mai multe informaţii puteţi consulta: site-ul de prezentare, site-ul de campanie, pagina Facebook. 

Viitorul familiei în România, prin perspectiva experienţei norvegiene

Departe de mine gîndul de a idealiza Rusia. Ba chiar sînt mai degrabă înclinat să văd exagerat răul manifest în societatea rusă de azi, de ieri şi de cînd am început să avem de-a face cu ruşii.

Deci, nu din vreo pornire afectuoasă şi nici din vreo naivitate funciară vă propun textul de mai jos. Vă îndemn să primiţi informaţia cu rezervele care se impun (măcar pînă la o verificare mai amănunţită) şi să observaţi şi tendinţele propagandistice din articol. 

Cu toate acestea, cred că merită să ne oprim un pic asupra acestei mărturii, căci, dacă ea exprimă adevărul fie şi în parte, înseamnă că descrie un coşmar de care, mai devreme sau mai tîrziu, putem avea parte şi noi. Mai cu seamă că deja există o politică în România privind şcolarizarea şi "protecţia" copiilor la noi care pare a deschide drumul spre catastrofă. 

În acest context, mi-a reţinut atenţia şi editorialul dlui Adrian Pătruşcă din Evenimentul Zilei, din care citez:

"Într-un an, "maxim" doi, grădiniţa va deveni obligatorie de la CINCI ani, promite agramatul ministru al Educaţiei. Iar "în 6-8-10 ani", grădiniţa va deveni obligatorie de la TREI ani, ambiţionează Pricopie. De ce? "Ca să îi ajuţi să supravieţuiască trebuie să-i antrenezi din vreme!", explică ministrul. Să supravieţuiască? Să-i antrenezi? Asta nu mai e Şcoală, e Cazarmă în toată regula. Nu mai e Instruire, ci Instrucţie.

"La grădiniţă copilul învaţă altceva decât acasă", justifică Pricopie. Corect. Orice influenţă nedorită de acasă - bunicii, mai ales bunicii - ameninţă să-l înmoaie pe micuţ: să-l înveţe altruismul, bunul simţ, mila, respectul. Ori, mai rău, să spună vreo rugăciune. Să-l transforme într-o epavă, un inadaptat în jungla contemporană. Bref, o victimă.

Spre ce fel de Societate ne îndreptăm? Ne văităm că scade natalitatea (o face chiar Pricopie), dar dăm cu târnăcopul la rădăcina Familiei. De ce să faci copii dacă nu poţi să te bucuri de ei? Părinţii "eliberaţi" de grija odraslei, recrutată din faşă de către stat, se pot lăsa liniştiţi în voia pasiunii devastatoare pentru Carieră. "E bine, dragă... La o grădiniţă particulară din Primăverii, cu trei limbi străine, karate şi pian... Vai, ştii ce bună e mâncarea? Da, tu, catering ca acasă!"

Maternitatea / Paternitatea riscă să ajungă un fel de adopţie la distanţă. Dai un ban şi ţi-l cresc alţii. Tu îl pupi în somn şi eventual în weekend. Dacă el nu are dansuri latino, şi tu, închidere de lună.

Iar şcoala, alimentată ritmic cu carne proaspătă, se transformă într-o bandă de producţie de pe care trebuie să iasă produse STAS. După 1989, ni s-a repetat până la saturaţie că învăţământul trebuie să se transforme: să formeze cadre adaptate la cererea Pieţei. Cartea nu foloseşte decât dacă te ajută să-ţi găseşti un loc de muncă! Nu e nevoie de prea multă Biologie, Istorie, Chimie, Literatură, Filosofie. Ba e chiar periculos: rişti să vezi mai departe de vârful cardului. Să vezi că Sistemul e gol. Şi nociv."

___________________________

Interviul realizat de jurnalistu Andrei Fefelov cu o mamă rusă, Irina Bergset, la 9 iunie 2013

"Zavtra": Irina, povesteşte despre cum ai ajuns în Norvegia şi impresia pe care ţi-ai făcut-o despre această ţară.

Irina: În anul 2005 m-am măritat cu un cetăţean Norvegian. Fiul meu (dintr-o relaţie anterioară) avea şapte ani. Am plecat să locuim în Norvegia, în Aurskog-Hekland, satul Aurskog.

În acel moment, eu încă nu ştiam că acum o jumătate de secol în urmă, Norvegia era o ţară al cărei nivel de civilizaţie putea fi comparat cu cel din statele Africii Centrale. În anul 1905, Norvegia a încetat să mai fie dependentă de Danemarca şi Suedia. Această ţară a fost şi rămâne o ţară de iobagi, iar locuitorii ei nu i-au văzut niciodată pe domnitorii lor. Plăteau doar taxele. Nu a fost nici o dezvoltare a culturii, oamenii vorbeau limba daneză sau suedeză, prin urmare, limbile exploatatorilor lor. Mai târziu, aceste limbi s-au amestecat într-un limbaj artificial, numit Bukmolu. Chiar şi acum, fiecare familie din Norvegia vorbeşte în dialectul propriu. Până în prezent, nu există limba de stat, standard. S-ar putea spune că ţara doar acum se formează, în acelaşi timp având loc şi un alt proces. Societatea norvegiană este în decădere morală, copiind legislaţia şi ordinea americană.

Acum 50 de ani, ei au descoperit petrol în mare, cu ajutorul rezultatelor ştiinţifice şi tehnice străine.

Toate acestea le-am aflat mai târziu. Când am plecat din Rusia, ştiam doar atât că, în Norvegia este nivelul de trai cel mai ridicat din lume.

În afară de aceasta, am absolvit Facultatea de Jurnalism şi am fost candidată la ştiinţele filologice, dar în Norvegia nu mi-au recunoscut diploma universitară. Mi-au oferit un loc de muncă de învăţătoare, într-un satuc vecin, la o şcoală de tip nou, după modelul danez, denumit Riddersand, care se traduce "Şcoala cavalerilor". În comparaţie cu sistemul şcolar rus, toate manualele de şcolarizare norvegiene, arată de parcă ar fi tipărite pentru retardaţi mintali. Şcoala primară este până la clasa a 7-a şi rolul programului de stat de predare, este de a învăţa alfabetul şi a socoti, până la vârsta de 13 ani a elevului, pentru a fi în măsură să  socotească preţurile în magazine.

Nu este voie în clasă să se citească cu voce tare, fiind o ruşine. Profesorul special ia elevul pe hol, să nu-l facă de ruşinea copiilor şi acolo îl ascultă cum citeşte. Profesorul de matematică are dreptul de a explica copiilor două exerciţii pe zi, iar atunci când copiii nu învaţă tema în timp de trei zile, o poate repeta. Tema pentru acasă este 5 sau 8 cuvinte din limba engleză, pe săptămână.

Norwegian School este completa degradare a educaţiei. Nu au deloc literatură, fizica, chimie sau ştiinţele naturii. În general, copiii cunosc lumea înconjurătoare întâmplător. Ei ştiu  de exemplu că a fost al Doilea Război Mondial. Dacă vrei să-i înveţi mai mult faptul este  interpretat ca o violenţă împotriva copiilor şi a psihicului lor.

Fiul meu mai mare, a început în Rusia şcoala generală, prin urmare, în Norvegia a devenit wunderkind "copil minune". Până în clasa a 7-a, nu a învăţat nimic. Acolo nu e nevoie să înveţi. În şcoală sunt anunţuri precum: "Când părinţii tăi te roagă să-ţi faci tema, sună-ne! Noi te vom elibera de la astfel de părinţi."

"Zavtra": Toată această atmosferă duce la anumite probleme, dar din ce  moment a devenit viata ta in Norvegia, nesuportabilă şi de ce?

Irina: S-a întâmplat după 6 ani de şedere în Norvegia. Nu ştiam nimic despre sistemul lor „Barnevarn“.

Am trăit cu grijile mele: casă, muncă, familie... Puţin am pătruns în organizarea de stat a ţării în care m-am mutat. Am auzit că luau copiii de la părinţi, dar eu am fost doar  o "mamă normală".

De soţul meu am divorţat după trei ani de viaţă împreună, după naşterea fiului nostru, datorită conflictului de culturi diferite. Îmi spuneau că în fiecare casă sătească există o toaletă şi duş. Da, i-am răspuns, dar cu toate acestea, norvegienii au obiceiul să se urineze şi aşa în spatele casei. Trei ani am locuit singură cu copiii. Am luat un împrumut de la bancă, am cumparat apartamentul meu, mi-am asigurat o viaţă normală. Am lucrat şi m-am dedicat copiilor. Copiii au fost doar cu mine. Pentru că tatăl îi făcea rău fiului meu din prima căsătorie, am decis să nu mai aibă loc  nici o întâlnire cu acesta.

Cu fiul cel mic, el a fost obligat prin lege să se întâlnească. Am încercat din toate puterile ca fiul nostru să nu rămână peste noapte la tatăl său (exista pericolul de bătaie), dar şcoala şi alte instituţii de stat, m-au forţat să las copilul la tatăl lui.

Mai întâi a fost înţelegerea pentru două ore, dar mai târziu rămânea aproape o săptămână. Copilul avea febră când tatăl său l-a luat iarna, la -30°, la rudele lui.

În anul 2011, m-am dus la poliţia locală, după discuţia mea cu băiatul, care mi-a povestit că mătuşile şi unchii, rudele tatălui, i-au provocat dureri la gură şi la fund. Îmi vorbea despre astfel de lucruri, pe care nu am putut să le cred la început.

Am scris o declaraţie la poliţie. Pe 8 martie, ne-au chemat la secţia pentru protecţia oficială a copiilor Barnevarn. Interogatoriul a durat 6 ore. Am fost acolo eu şi cu cei doi copii ai mei.

La ei este numai de formă sistemul creat pentru protejarea copiilor, de apărare a drepturilor acestora. De abia atunci am înţeles că centrele "Barnevarn", care sunt în fiecare sat, sunt numai pentru a descoperi denunţătorii, copii şi părinţi nemulţumiţi şi pentru a-i pedepsi cu izolarea.

Din ziare am aflat de cazul în care o fetiţă de 7-8 ani, a fost condamnată de o instanţă la plata cheltuielilor de judecată şi compensaţie financiară pentru perioada şederii bătăuşului în închisoare. În Norvegia este totul pe dos. Pedofilia, de fapt, nu constituie o infracţiune.

Prima dată mi-au luat copiii pe 8 martie 2011. Capturarea se face astfel: copilul nu se mai întoarce de la grădiniţă sau de la şcoală, astfel, practic vi-l fură, dispare, pentru că este ascuns într-un loc secret. În acea zi mi-au spus: „Înţelegeţi, această situaţie s-a ivit, mărturisiţi violenţa împotriva copiilor. Avem nevoie ca să vă controlaţi la medic dacă sunteţi sănătoasă.“ Nu am protestat. Clinica a fost la 10 min cu maşina. Asistenta socială m-a aşezat în maşină şi a spus: „Te ajutăm, în acest timp ne jucăm cu copiii tăi“. Copiii au rămas nu oriunde, ci în centrul de protecţie a tinerilor. Când am ajuns la clinică, m-a sunat Saşa, fiul meu mai mare, atunci avea 13 ani, ... "Mami, ne duc la o familie adoptivă ..." Am fost la 10km de copii, pe care îi duceau la o adresa secretă.

În conformitate cu legislaţia locală, copiii sunt luaţi fără nici un fel de acte. Singurul lucru ce puteam face, era să mă stăpânesc. Plânsul este "interzis" în Norvegia, este considerat o "boală" şi "Autorităţile pentru apărarea copiilor" pot să vă trimită forţat la psihiatrie.

Se pare că în Norvegia este plan de stat, cota pentru luarea copiilor de la părinţii lor. Autorităţile de protecţie, chiar se întrec în realizarea acestei cote.

Grafice şi diagrame sunt publicate la fiecare 3 luni: câţi copii şi în care cartier au fost colectaţi.

Am primit recent un raport suedez cu privire la colectarea copiilor de la familii din Suedia şi din ţările scandinave vecine. 

Este vorba de un fenomen aparte. În acest raport se afirmă că, în Suedia au fost retraşi din familii, 300.000 de copii. Acest lucru înseamnă că este vorba de o generaţie întreagă a copiilor furaţi de la părinţii lor biologici.

Oamenii de ştiinţă, criminologii, juriştii, avocaţii - oameni cu valori tradiţionale, care încă îşi amintesc că în Suedia era familia -, nu înţeleg. Ei spun că are loc ceva ciudat. Are loc dezvoltarea statului pe familii.

Experţii indică 10.000 coroane (suedeze sau norvegiene) pe zi, sumă ce o primeşte familia adoptivă pentru un copil primit. Agentul organizaţiei "Barnevarn", primeşte de la bugetul de stat, sume imense pentru răsturnarea cuibului de familie, pentru copilul furat. Acest lucru se întâmplă în toate ţările scandinave.

În acest sens, părinţii adoptivi pot alege copilul, ca la piaţă. Dacă ţi-a plăcut o fetiţă blondă cu ochii albaştri şi o vrei, ajunge să telefonezi la Barnevarn şi să spui: "Sunt pregătit/ă, am cameră pentru copil" şi să spui numele copilului.

Ombudsman, în Norvegia, încearcă să lupte împotriva sistemului Barnevarn. Consideră că acest sistem de tranzacţii cu copii, este corupt. În luna mai, familiile afectate de acest sistem, au organizat un protest împotriva separării copiilor de părinţi.

Titlul în ziarul norvegian: "1/5 din copiii norvegieni sunt deja salvaţi de la părinţi", înseamnă că dintr-un milion de copii, în acest stat, cam 200.000 sunt "salvaţi" şi nu mai locuiesc cu mama şi tata acasă, ci într-o instituţie pentru copii.

Conform statisticilor publicate în mass-media norvegiană, doi din zece copii sunt născuţi de femei norvegiene, restul fiind copii de emigranţi. Emigranţii dau Norvegiei o populaţie sănătoasă, deoarece la ei nu sunt aproape deloc practicate căsătoriile. Cei mai mulţi copii au primit Barnevarn de la părinţii ruşi.

"Zavtra": Atunci când un copil este luat de la părinţi, ei ce pot face?

Irina: Aproape în fiecare lună, în Norvegia se sinucide o mamă rusă. Pentru că atunci când vin să-ţi ia copiii, eşti lipsită de putere. Eşti singură împotriva sistemului. Ei îţi vor spune de exemplu: "Faci omleta altfel decât în Norvegia, forţezi copilul să-şi spele mâinile, mergi strâmb, prin urmare, nu poţi sta aici cu copilul pe nisip. Asta înseamnă că eşti o mama rea şi de aceea îţi luăm copilul."

Sistemul de protecţie a copilului în Norvegia, se bazează pe principiul prezumţiei vinovăţiei părinţilor.

Părintele este conştient vinovat. Pe părinţi se aruncă o grămadă de minciuni. Totul începe cu o afirmaţie simplă: "Vreţi să vă întoarceţi în Rusia" şi nu puteţi nega, doar aveţi rude acolo. Sau: "Vreţi să asasinaţi copiii voştri", asta pentru că ruşii obişnuiesc să spună "te omor!"

Sistematic te pun în situaţii când trebuie să te aperi. Un singur om nu poate să oprească maşinăria de stat, bazată pe recompense fabuloase oferite avocaţilor de la birourile de protecţie a copiilor, judecătorilor, psihologilor, psihiatrilor, părinţilor adoptivi şi altor asemenea. Recompensele se dau pentru fiecare copil  cu ochii albaştri, luat. Tu nu ai nici o şansă de a-ţi salva copilul de la adăposturile norvegiene pentru copii. Am trecut prin toate instanţele judecătoreşti norvegiene. Totul este susţinut, corupţia este peste tot. Copiii sunt bunuri, pe care ei nu le restituie.

Toate articolele ziarelor ruseşti despre copiii mei au fost traduse în norvegiană de avocatul de la Barnevarn şi utilizate pentru a mă învinovăţi. "Ea nu este normală, ea îşi apără copilul prin intermediul ziarelor". În vest funcţionează legea privind confidenţialitatea, care este promovată activ şi în Rusia.

"Zavtra": Aţi indicat că în nordul Europei, funcţionează sistemul de lichidare a familiei, legat de abuzuri sexuale asupra copiilor. Cum funcţionează acest lucru?

Irina: Ministerul care se ocupă cu probleme legate de copii, se numeşte literalmente Ministerul Afacerilor Copiilor şi Egalităţii la toate formele de diversitate sexuală.

Minorităţile sexuale în Norvegia, cu siguranţă nu mai sunt minorităţi.    Minorităţile, sunt acum orientaţii heterosexuali.

În materialele sociologilor, disponibile în mod liber, se afirmă că, în anul 2050, Norvegia va fi ţara cu 90% homo. Ce se înţelege prin termenul de "homo" este greu de imaginat. Se spune că ideile noastre despre lesbiene şi gay sunt deja trecutul.

S-ar părea că voi nu sunteţi implicaţi; să facă ce vor, ce am eu şi copiii mei cu asta? Cândva şi eu mă întrebam aşa, pentru că am trăit în ignoranţă completă despre asta, că întoată Europa se introduc în viaţă standardele sexuale, care reglementează creşterea copiilor în conformitate cu cadrul definit. 

Sunt obligatorii pentru toţi cei care au semnat convenţia de admitere, făcându-se acum lobby şi in Rusia. Acolo literalmente se spune despre modul în care părinţii, în colaborare cu personalul grădiniţei, sunt obligaţi să educe copiii în "diferite forme de iubire".

O parte specială a acestui total-european, sex-standardul, indică de ce ar trebui să ne învăţăm copiii despre masturbare, părinţii şi profesorii în grădiniţe sunt obligaţi să pună aceasta în aplicare, până la vârsta de 4 ani şi nu mai târziu. Pentru noi ruşii din "peşteră" este o informaţie foarte utilă.

La pagina 46 din acest document se afirmă că un copil nou-născut trebuie să fie conştient de identitatea lui de gen. Cu sex-învăţatul obligatoriu din naştere, copilul vostru trebuie să realizeze ceea ce este: gay, lesbiană, travestit sau transsexual.

În privinţa egalităţii de gen, sunt omişi termenii de "bărbat" şi "femeie", astfel încât rezultatul vi-l puteţi imagina şi singuri!

În Norvegia, a fost înfiinţat Institutul de cercetare ştiinţifică la Universitatea din Oslo, care examinează sinuciderile copiilor de la 0 la 7 ani. Este foarte ciudat, cum poate un copil nou-născut să se sinucidă?! Dar conform Barnevarn, este natural...

După urgiile sadice, când copiii într-adevăr mor, asemenea cazuri sunt luate ca fiind sinucidere.

„Zavtra“: Irina, să ne întoarcem la experienţa dumneavoastră personală ...

Irina: A doua oara mi-au luat copiii pe 30 mai 2011. M-au sunat doi poliţişti şi doi lucrători de la Barnevarn (Oficiul pentru Protecţia Copilului). Am deschis, poliţiştii erau înarmaţi, a venit chiar comandantul de la secţia de poliţie Bjorklagena şi mi-au spus: "Am venit să-ţi luăm copiii!". Am sunat-o pe avocată şi ea mi-a spus: "Da, în conformitate cu legile din Norvegia, sunteţi obligată să îi daţi. Dacă vă opuneţi, vi-i ia şi aşa oricum şi nu îi mai vedeţi mai mult. Sunteţi obligată să daţi copiii şi mâine, vă vor explica despre ce este vorba". Au luat imediat copiii, care nu au reuşit nici să se schimbe, fără să-mi arate nici un document.

Am rămas în stare de şoc. Acum trebuia să dovedesc că eu sunt o mamă bună.

În ziar a fost descris un caz în care un băieţel a fost luat de la mama sa şi a fost violat în toate instituţiile de apărare a copilului. Când a împlinit 18 ani, şi-a cumparat o armă, a venit "acasa" şi i-a împuşcat pe părinţii adoptivi.

Alt caz, un băieţel care a fost luat de la mama sa şi plângea că vroia la mama. Medicii au spus că este paranoia şi l-au îndopat cu medicamente. După ce jurnaliştii au început să manifeste interes pentru acest caz, l-au înapoiat la mamă într-un scaun cu rotile. Băiatul a pierdut în greutate 13 - 15 kg. Avea distrofie, cu modificări ireversibile.

La o vizită la copiii mei, fiul mai mare mi-a zis că a scris o scrisoare la consulatul rus, în care a spus că, şi dacă ar muri, tot va fugi din Norvegia, că nu v-a trăi într-un lagăr de concentrare.

Şi a reuşit să organizeze propria evadare. A luat contact prin internet cu polonezul Krzysztof Rutkovský, care a reuşit să salveze o fetiţă poloneză, de la o familie norvegiană adoptivă. Polonezul m-a sunat în ultimul moment, când totul a fost pregătit. Mi-a spus: "Când scot singur băiatul din ţară, fără dumneata, va fi răpirea unui copil străin, dar dacă vei merge şi dumneata, va fi ca un ajutor dat familiei." A fost o decizie dificilă: a muri toţi trei în Norvegia, sau a salva cel puţin pe fiul mai mare şi pe mine. Nu doresc nimănui să aibă asemenea trăiri ceva de genul acesta.

În Polonia, am stat trei luni. Mama biologică are dreptul la copilul său doar în Rusia, nicăieri în altă parte în Europa. Copilul meu a primit mai întâi mamă adoptivă norvegiană, apoi ne-a acuzat de răpirea copilului de către o străină (adică eu). Atunci Polonia a stabilit o altă mamă adoptivă.

Pentru a ajunge copilul în Rusia, mama mea (adică bunica lui), a devenit mama adoptivă din Rusia. Astfel s-a făcut schimbul între mamele adoptive poloneză şi rusă. Aşa că, fiul meu avea părinte norvegian numărul unu, părinte polonez numărul doi şi al treilea părinte, rus. Mama biologică este în Europa un nimic.

"Zavtra": După ce v-aţi întors în Rusia, au început să circule informaţii cu privire la cazuri similare. Povestiţi-ne despre asta.

Irina:  Să vă dau un exemplu: Irina S. a locuit în Marea Britanie 18 ani. A avut acolo un prieten şi a născut o fetiţă. Într-o zi, Irina S. a aflat că partenerul ei este membru al clubului sadomasochist. Se uitau la televizor împreună cu fiica lor, aratau acolo un concurent şi fiica spune: "Mami acest unchi s-a jucat cu mine de-a doctorul... O!!!  Şi mătuşa aceasta s-a jucat cu mine în cada de baie..." Puteţi să vă imaginaţi că copilul dumneavoastră povesteşte lucruri de genul asta?

Irina S. s-a dus să se consulte cu un psiholog pentru copii, care i-a spus: "Dragă, tu eşti pastă de dinţi, eşti ziua de ieri. Aceasta nu este perversiune, aceasta este un sex creativ pentru elită."

Irina S. a tăcut şi în linişte a început împachetatul lucrurilor şi pregătirea de evadare în Rusia. Femeie înţeleaptă ...

În Norvegia, au fost legalizate mai întîi căsătoriile între persoane de acelaşi sex, apoi a fost aprobată Legea privind adopţia copiilor de către partenerii homosexuali.

Preoţii (femei şi bărbaţi) vorbesc deschis despre orientarea lor sexuală netradiţională. Mai recent, au apărut îndrăzneţii din cercul homosexualilor, care ridică întrebări de drept privind căsătoriile cu copii.

Dacă noi, părinţii valorilor tradiţionale, stăm ca nişte găini şi aşteptăm, atunci această luptă cu ei este pierdută. Astăzi, sunt locuri de experiment în Europa de Nord, Germania, SUA şi fostele colonii britanice, precum Canada, Australia şi Noua Zeelandă – acestea fiind focarele, de unde primesc cele mai multe chemări de ajutor SOS, de la mamele ruse.

Ideea necesară rezistenţei deschise mi-a dat putere în Norvegia de a nu mă lăsa învinsă, de a nu înnebuni.

În Rusia, fiecare părinte trebuie să înţeleagă că, în ultimii 30 de ani, structurile care sunt implicate în traficul de copii sunt părtinitoare redistribuirii maselor demografice, au adoptat poziţia că părintele şi copilul nu sunt o singură entitate.

Acum copiii aparţin unei companii abstracte sau statului.

Pentru a face lucrurile si mai rele, în conformitate cu Aranjamentul de la Haga din 1980, în care Rusia a semnat în 2011, copiii aparţin teritoriului în care se află ultimele 3 luni.

Filosofia acestor "inumani", dezvăluie proiectul Partidului Muncitoresc Norvegian de guvernamant, despre care tocmai am citit recent în SMI norvegian. Lisbakken, ministrul responsabil pentru familie şi copii, declară fără ruşine: "Eu sunt un homosexual. Vreau ca toţi copiii din ţară să fie ca mine." A iniţiat Programul de Stat experimental, în care au fost eliminate de la grădiniţe poveşti ca Cenuşăreasa şi poveştile fraţilor Grimm. În locul lor a fost scrisă altă literatură de tip "Rege şi Rege", sau "Copii gay". În ele, de exemplu, prinţul se îndrăgosteşte de rege, sau de alt prinţ, prinţesa visează la căsătoria cu regina.

În conformitate cu legea, copiilor de grădiniţă educatoarele sunt obligate să le citească aceste povestiri şi să le arate imagini.

S-a întâmplat un caz. Turişti ruşi s-au dus în Noua Zeelandă cu o viză de şedere de scurtă durată, de exemplu pe 7 zile, părinte cu copil.

Părinţii, ori au ţipat la copil, ori copilul plângea mai tare şi de la hotel au sunat la serviciul pentru protecţia oficială a copiilor. A apărut grupul "salvator" şi le-a luat copilul, l-au „salvat“ de la părinţii "sadici". Diplomaţii ruşi au luptat mai bine de un an pentru o întâlnire între părinţii biologici şi copil.

Eu personal de doi ani mă lupt pentru dreptul de întâlnire cu fiul mai mic.

Brejvik, care a ucis 80 de persoane, are dreptul de a apela la rude în fiecare zi. Condamnaţii la moarte, peste tot în lume, au dreptul la scrisori şi apeluri telefonice, dar mama nu are posibilitatea nici chiar să vorbească cu copilul ei.

Oricum, Brejvik "a salvat" Norvegia înaintea partidului muncitoresc de guvernământ, şi ei au anunţat că urăsc musulmanii. Brejvik a fost violat la 4 ani de o mamă. Barnevarn l-a luat şi l-a trimis la „încercări pe etape“. Fiecare familie l-a "gustat" (probabil a fost dat la mai multe familii adoptive). Apoi tânărul a pregătit acţiunea sa 9 ani. Cred că i-au promis marea cu sarea, ca să nu pomenească despre acest subiect. Jurnalistii suedezi au descoperit deja această poveste.

La fiecare cinci ani, Barnevarn emite rapoarte despre emigranţi. Cati copii au fost luaţi de la părinţii biologici si care este originea parintilor. Pe primul loc se află Afganistan, apoi Eritrea şi Irak. Dintre copiii albi, Rusia este pe primul loc, iar în topul general, se află pe locul 4.

Părinţii biologici capătă de la stat permisiunea de a se întâlni cu copiii lor furaţi,numai două ore, o dată la jumătate de an. Este maximum. Fiul meu, care a fugit în Rusia, este înregistrat virtual în casa lor adoptivă, ca aparţinând de populaţia Norvegiei, până la vârsta de 23 ani.

Un alt lucru important. Numai în Norvegia funcţionează 19.000 de organizaţii non-guvernamentale pentru reprofilarea copiilor din bărbat şi femeie sau invers, sau în alte sexe neconvenţionale.

Copilul este nevoit să evolueze în categorie sexuală non-tradiţională stabilită. Ceea ce a povestit fiul meu cel mic deja nu mai este o pedofilie primitivă, ci un fel de training organizat.

"Zavtra": Este greu de crezut că există asemenea orori teribile ...

Irina: Până când rezolvaţi dacă este de crezut sau nu, în această lume este o întreagă generaţie de părinţi, care trebuie să trăiască cu această oroare.

Totul serveşte ideii de “toleranţă pentru diversitate”. Spun despre copii că au dreptul la alegerea sexuală de la naştere, au dreptul la diversitatea sexuală.

Împotriva noastră şi a voastră, împotriva părinţilor şi copiilor, sunt reţele bine organizate în lumea interlopă.

Se pare că a venit timpul să recunoaştem în mod deschis şi sincer şi la fiecare departament al poliţiei ruse, la toate nivelurile, să se constituie o unitate specială de combatere a acestor grupuri internaţionale de banditism demografic.

La marşul pentru „Apărarea copiilor“, am încurajat părinţii să scoată masca frumoasă a justiţiei juvenile din vest, care nouă ni se prezintă ca fiind „salvatoare a copiilor de părinţii alcoolici” şi care este folosită în încercare,a la nivel mondial, de a schimba sexul copiilor noştri.

Experiment monstruos, care de aproape 30 de ani, progresează în toată Europa.

În Europa, dar şi în Canada, SUA, Australia şi Noua Zeelandă, peste tot în afara Rusiei, familia este zdrobită şi despărţită. Familia, ca legătura între părinţi şi copii, este distrusă planificat.

Cifre de copii luaţi: 200.000 în Norvegia, 300.000 în Suedia, 250.000 în Finlanda, în Germania, Israel la fel un număr foarte mare. Acestea sunt generaţii furate.

"Zavtra": Pe baza acestor informaţii, se pare că ţara noastră este o insulă cu un stil de viaţă creştină ...

Irina: Despre mine se vorbeşte des: "Aha, mai întâi a fugit în vest, iar acum a devenit o patriotă fanatică". Da, eu sunt o patriotă involuntară. Pentru ca omul să aprecieze Rusia noastră, probabil că este nevoie să piardă totul. Am plătit prea scump pentru greşeala mea - propriul copil - şi am avut parte de o experienţă oribilă.

Mai mult de 100 de familii ruse îngenunchează azi în jurul Rusiei şi strigă: „Noi suntem musafirii din viitorul vostru! În vest ne-au furat copiii. Luaţi seamă la nenorocirile noastre şi învăţaţi-vă minte! Treziţi-vă, opriţi ciuma celui de-al treilea mileniu! Ridicaţi o cortină de fier faţă de aceste toleranţe şi perversiuni! Împingeţi această mizerie dincolo de graniţele Rusiei!”

________________________

Interviu realizat de Andrei Fefelov, mişcarea internaţională publică "Mame din Rusia", apărut în ziarul "Zavtra".

 http://www.chelemendik.sk/Rozhovor_s_ruskou_mamou_plakat_je_v_Norsku_zakazane_je_to_povazo_119288153.html

http://www.magnificat.sk/2013/08/europska-unia-alebo-kam-sme-sa-to-dostali/

Biserica "Sf. Parascheva" din Vidin (Bulgaria) va avea acoperiş nou datorită credincioşilor români

Astăzi, de hramul Sfintei Cuvioase Parascheva, avem în cont 14.503 lei pentru repararea acoperişului bisericuţei “Sf. Parascheva” din Vidin (Bulgaria). Campania de strîngere de fonduri, organizată de revista Lumea Credinţei şi Asociaţia ROST, şi-a atins obiectivul deja. Desigur, nevoile acestei biserici rămîn încă mari. De pildă, pictura murală ar trebui restaurată. De aceea, colecta va continua pînă la sfîrşitul lunii octombrie, aşa cum am şi anunţat de la început, iar banii adunaţi vor fi folosiţi pentru alte lucrări de reparaţii la aceeaşi biserică.

Vă mulţumim din suflet tuturor celor care aţi dat din puţinul dvs. pentru a salva de la distrugere o ctitorie a domnitorului român Matei Basarab, o biserică închinată Sfintei Parascheva, ocrotitoarea Moldovei, un simbol al românităţii creştin-ortodoxe din sudul Dunării. Numele de botez ale tuturor donatorilor vor fi pomenite la bisericuţa din Vidin ca ale unor binefăcători, cum sînteţi.

La finalul campaniei, vom merge la Vidin pentru a înmîna banii Consiliului Parohial şi vom publica în Lumea Credinţei şi pe www.rostonline.ro un foto-reportaj de la eveniment. De asemenea, o echipă a TVR va face şi va difuza un reportaj de acolo. Doamne, ajută!

A fi român înseamnă să fii extremist

Bolşevicii de modă nou şi apucături vechi, dimpreună cu închipuiţii vînători de "nazişti" - două grupuri care deseori se suprapun pînă la identitate - nu ne surprind cu nimic: "Temele discursului extremist din România sunt: unificarea cu Basarabia, homosexualitatea, avortul, evreii, maghiarii, NATO, UE, Sfinţii Închisorilor." 

Aţi auzit, extremiştilor? Care eşti pentru revenirea Basarabiei la Ţara-mamă, anticomunist, contra propagandei homosexualităţii, împotriva uciderii pruncilor nenăscuţi, critic cu evreii (mai cu seamă cu sioniştii şi impostorii holocaustului), deranjat de şovinismul maghiar şi de atentatele la unitatea statului român, eurosceptic, prea puţin entuziast faţă de anumite acţiuni ale NATO şi cu evlavie la Sfinţii Închisorilor? Fă un pas în faţă, extremistule, ca să te băgăm la puşcărie! Nu v-a ajuns, băi, că am trecut prin malaxorul temniţelor două generaţii de-alde voi? Vă vreţi martiri? Las' că vă facem martiri! Acuş ne sare în ajutor şi Antonescu ăsta pîrît, cum îi zice?, Crina!

Citiţi aici, ca să vă cruciţi!

Noua spaimă a lui Crin Antonescu: legionarismul

România este neguvernată de mai bine de un an şi jumătate, economia e la pământ, şomajul în creştere, românii rămîn cetăţeni de rangul doi în UE (prin neprimirea în spaţiul Schengen), USL furnizează Justiţiei, pe bandă rulantă, miniştri, parlamentari, şefi de Consilii Judeţene şi primari penali, protestele civice se înmulţesc şi se radicalizează din pricina hoţiilor şi a trădării la care se dedă Puterea socialist-liberală.

Estimp, Crin Antonescu, lider al PNL (un partid aşa-zicînd al libertăţii, inclusiv al celei de exprimare, de asociere şi de manifestare politică), co-preşedinte al USL şi şef al Senatului României, s-a trezit că principala noastră problemă este interzicerea „organizaţiilor cu caracter legionar” şi pedepsirea celor care „minimalizează holocaustul”. Dincolo de formulările vagi, care lasă loc interpretărilor abuzive (în condiţiile în care se vor regăsi şi în legea pe care vrea s-o iniţieze Antonescu), această proaspătă grijă a liderului liberal, pentru care cere procedură de urgenţă în Parlament, arată nu numai obedienţa deja obişnuită la politrucii noştri de rit nou, ci şi, atenţie, o mare frică!

Mai perspicace cu o secundă decît cealaltă păpuşă trasă pe sfori în capul guvernării, recte Victor Ponta, Crin Antonescu a realizat că ţara s-a săturat de această clasă politică şi că este pregătită să o măture definitiv. El ştie că protestele din stradă se vor înăspri, mai ales după venirea iernii, care va fi cumplită pentru români nu doar meteorologic, ci şi financiar. Îşi dă seama că în aceste vremuri, speranţa merge către o soluţie de forţă şi că românii, aşa îndoctrinaţi de comunism şi manipulaţi de istoricii de partid sau „corecţi” politic, ştiu că singurii care au pus probleme mafiei de stat au fost legionarii. Şi-atunci vrea să se asigure că o alternativă „legionară” la actuala putere şi la nevrednica opoziţie parlamentară nu este posibilă.

Pun ghilimelele la „legionară”, pentru că îi cunosc prea bine pe aceşti ticăloşi care ne conduc şi ştiu că vor asimila cu legionarismul orice grupare naţionalist-creştină, ba chiar şi pe acelea care vor îndrăzni să manifeste fie şi un timid patriotism sau o preocupare mai intensă pentru impunerea unor principii de viaţă creştină în societate. Nu m-aş mira să fie acuzate de legionarism pînă şi Mişcarea Populară sau Noua Republică, pentru că PNL ar deveni astfel singura formaţiune „de dreapta” – cu şanse de a intra în Parlament – democratică, nu-i aşa?, deci cu drept de existenţă, şi unica alegere a celor care înţeleg nocivitatea Stîngii.

Revenind, nu m-aş mira nici ca iniţiativa omagierii unui sfînt al închisorilor ca Valeriu Gafencu să fie considerată de legiuitor drept o dovadă de „minimalizare a holocaustului”, căci se ştie că acesta a fost “frate de cruce”, legionar, ce mai!, deci, vezi bine, antisemit, chit că a salvat de la moarte în puşcărie cel puţin un evreu.

Las că istoria Mişcării Legionare a fost mistificată în cel mai înalt grad de către adversari atît în epocă, cît şi în timpul comunismului, ca şi astăzi. Fapt este că în legea veche, pe care Antonescu vrea s-o modifice, legionarismul nu este incriminat, ci numai fascismul, iar integrarea legionarismului în curentul fascist nu e facilă şi nici nu poate fi obiectul unei instanţe de judecată. [De altminteri, plîngerile la Parchet, din ultimii 20 de ani, ale unor cetăţeni români de etnie evreiască împotriva unor organizaţii declarat legionare, ca şi unele procese intentate unor persoane considerate ca aparţinînd Mişcării Legionare, au fost soluţionate în defavoarea reclamanţilor.] Aşa încît, probabil la presiunea prietenilor noştri evrei, liberalul vrea să condamne în mod expres legionarismul, necondamnat pînă acum nicăieri în lume.

Crin Antonescu (ca şi consilierii săi de la Institutul „Elie Wiesel”) nu pare să realizeze că o astfel de iniţiativă provoacă o reacţie contrar celei scontate în corpul social şi că stîrnesc pornirile anti-Putere ale românilor, care nu văd în asta decît semnul unei slugărnicii abjecte şi a încă unei trădări a neamului din care provine.

Liderul PNL, Crin Antonescu, a anunţat că va depune o iniţiativă legislativă pentru modificarea şi completarea OUG 31/2002 privind interzicerea organizaţiilor şi simbolurilor cu caracter fascist, rasist sau xenofob prin care „minimalizarea Holocaustului” se va pedepsi cu închisoarea. De asemenea, vor fi interzise simbolurile şi organizaţiile cu caracter legionar. Antonescu a ales să facă acest anunţ astăzi, deoarece mâine se comemorează ziua Holocaustului în România.

„Între faptele, simbolurile şi organizaţiile interzise vor fi introduse şi acelea cu caracter legionar pentru a ţine cont de o realitate istorică. Această referire este perfect justificată de politica rasială promovată între septembrie 1940 şi ianuarie 1941 de guvernarea legionară, de atrocităţile comise la adresa cetăţenilor de origine iudaică şi nu numai. Totodată se introduce în lege şi o definiţie dată Holocaustului pe teritoriul României astfel încât această să introducă şi persecuţia sistematică şi anihilarea evreilor sprijinită de autorităţile şi instituţiile statului român pe teritoriile administrate de acestea în perioada 1940 – 1944”, a declarat deputatul PNL, George Scutaru, co-iniţiator al proiectului de lege, care a adăugat că proiectul este realizat în colaborare cu Institutul „Elie Wiesel”.

Crin Antonescu a precizat că va cere o procedură de urgenţă în Parlament pentru această iniţiativă.

Întrebat dacă afirmaţiile ministrului delegat Dan Şova, care a declarat că evreii nu au avut de suferit în România, afirmaţie asupra căreia a revenit ulterior, ar intra sub incidenţa noii legi, Antonescu a răspuns că da.

Liderul PNL a subliniat că recitarea unor poezii ale unor autori cu afinităţi legionare sau legionari nu intră sub incidenţa legii.

SURSA: Gândul

Campania pentru acoperirea bisericii "Sf. Parascheva" din Vidin intră în linie dreaptă

Dragii mei, vă anunţ că am strîns pînă acum 4.590 de lei pentru acoperişul bisericii "Sf. Parascheva" din Vidin. Mai avem puţin pînă la suma necesară, de aproximativ 10.000 de lei. Haideţi să facem un efort şi să o adunăm pînă la 14 octombrie, de hramul Sfintei Cuvioase Parascheva! Din evlavie faţă de Sfînta, din dragoste pentru istorie (căci lăcaşul e ctitorie a lui Matei Basarab) şi faţă de românii de la Sud de Dunăre, pentru care a fost ridicată.

Banii se pot vira în contul Asociaţiei ROST, cu următoarea precizare: "Acoperiş biserică". Contul este: RO25 BACX 0000 0001 0736 3250, în lei, deschis la Unicredit Tiriac Bank, Sucursala Drumul Taberei, Bucureşti.

Dumnezeu să ne ajute!