Guvernul României, contra proiectului de lege pentru comemorarea deportaţilor basarabeni şi bucovineni

Mai multe publicaţii şi agenţii de presă de la Chişinău şi Bucureşti s-au grăbit să ne anunţe zilele acestea că vom avea în România o zi a comemorării victimelor ocupaţiei sovietice. La aflarea veştii ne-au bucurat sincer. Numai că înariparea noastră sufletească s-a potolit repede, deîndată ce ne-am interesat mai îndeaproape de iniţiativa în cauză. Şi ne-am gândit să scriem despre acest subiect, pe care îl aducem mai cu seamă în atenţia acelor cetăţeni ai Republicii Moldova care şi-au redobândit (cu mult greu) cetăţenia română şi, din patru în patru ani, sunt chemaţi la urne să se pronunţe asupra aleşilor lor din Parlamentul de la Bucureşti. Este bine ca alegătorii să-şi cunoască aleşii.

Care este, de fapt, povestea? În luna mai anul trecut, deputatul Tudor Panţîru de la Bucureşti (PSD, circumscripţia electorală nr. 43 Diaspora, colegiul uninominal nr. 2) a iniţiat o propunere legislativă (PI-x nr. 796/2010) intitulată „Lege pentru instituirea Zilei naţionale în memoria românilor – victime ale masacrelor de la Fântâna Albă şi alte zone, ale deportărilor şi ale Foametei organizate de regimul totalitar sovietic în nordul Bucovinei şi întreaga Basarabie”. Proiectul cuprinde trei articole şi spune următoarele: „1. Se instituie ziua de 1 aprilie ca Zi naţională  în memoria românilor – victime ale masacrelor de la Fântâna Albă şi alte zone, ale deportărilor şi ale Foametei organizate de regimul totalitar sovietic în nordul Bucovinei şi întreaga Basarabie. 2. Cu prilejul Zilei naţionale în memoria românilor – victime ale masacrelor de la Fântâna Albă şi alte zone, ale deportărilor şi ale Foametei organizate de regimul totalitar sovietic în nordul Bucovinei şi întreaga Basarabie, se organizează comemorări oficiale, depuneri de coroane şi alte activităţi menite să cinstească memoria acestor români. 3. În perioada 31 martie – 2 aprilie, Societatea Română de Radiodifuziune, Societatea Română de Televiziune şi Agenţia Naţională de Presă AGERPRES vor difuza, cu prioritate, emisiuni despre perioada ocupaţiei sovietice din nordul Bucovinei, Ţinutul Herţa şi Basarabia, tratând evenimentele tragice menţionate la art. 1.” O expunere de motive a însoţit propunerea legislativă. Deputatul Panţîru face trimitere, între altele, la Rezoluţia nr. 1723 din 28 aprilie 2010 a Adunării Parlamentare a Consiliului Europei, prin care aceasta califică foametea organizată de regimul stalinist şi soldată cu moartea a milioane de oameni nevinovaţi, inclusiv în Republica Moldova, ca fiind o crimă împotriva umanităţii. Atât.

Itinerarul acestui proiect de lege a fost destul de sinuos. El a fost semnat la 11 mai 2010. Peste trei zile, la 14 mai, el este prezentat în Biroul Permanent al Camerei Deputaţilor (Preşedinte Roberta Alma Anăstase – PD-L) şi înaintat la Senat (Preşedinte Mircea Dan Geoană – PSD). La 24 noiembrie 2010 Senatul a respins această propunere legislativă. Totuşi, urmând procedurile în vigoare, vicepreşedintele Senatului, Teodor Meleşcanu (PNL), a trimis, la 25 noiembrie 2010, propunerea legislativă, spre dezbatere, în Camera Deputaţilor.

Acum, soarta proiectului de lege depinde exclusiv de voinţa deputaţilor din Cameră. Aceştia, aparţinând diverselor grupuri politice, vor ţine cont de avizele comisiilor sesizate, iar majoritatea parlamentară (PD-L – UDMR) – de avizul guvernului instalat de ea. Să vedem care este situaţia la capitolul avize.

Aşadar, Consiliul Legislativ a emis, la 16 iunie 2010, un aviz pozitiv. Avizul Consiliului Legislativ este unul formal, nu se referă la fondul iniţiativei deputatului Tudor Panţîru, ci doar la faptul că aceasta se încadrează în categoria legilor ordinare. Comisia pentru Drepturile Omului, Culte şi Problemele Minorităţilor Naţionale, convocată în şedinţă la 15 decembrie 2010, în urma dezbaterilor, a hotărât cu unanimitate de voturi să îi acorde aviz negativ. Din respectiva comisie parlamentară fac parte 9 membri, dintre care 5 aparţin majorităţii de guvernământ (Marius Cristinel Dugulescu – PD-L, Florin Postolachi – PD-L, Mircea Lubanovici – PD-L, Lucian Riviş-Tipei – PD-L şi Attila Varga – UDMR), iar alţii 4 aparţin opoziţiei (Nicolae Păun – minoritatea ţigănească, Gigel-Sorinel Ştirbu – PNL, Virgil Pop – PNL şi Sergiu Andon – PSD).  La 8 februarie 2011, Comisia juridica, de disciplină şi imunităţi a adopat un aviz pozitiv.

Soarta proiectului de lege rămâne însă incertă dat fiind avizul negativ al Guvernului. Un punct de vedere oficial al Guvernului, semnat de premierul Emil Boc (PD-L), a fost formulat la 20 august 2010. Premierul Emil Boc opinează: „Considerăm că propunerea legislativă menţionată trebuie analizată plecând de la realitatea că evenimentele la care face trimitere s-au produs în teritorii care fac parte astăzi din alte state, respectiv Republica Moldova şi Ucraina. Acestea sunt deja comemorate în statele respective, în cadru mai mult sau mai puţin oficial. După lansarea Raportului Comisiei din Republica Moldova (se are în vedere Comisia Cojocaru – nota noastră), masacrul de la Fântâna Albă, deportările şi foametea ce au urmat ocupaţiei sovietice vor fi, cu siguranţă, elemente centrale ale efortului comemorativ oficial al statului vecin”. Aici se impune precizarea că localitatea Fântâna Albă nu se află în Republica Moldova şi nici în Basarabia istorică, ci în nordul Bucovinei. Premierul PD-L – UDMR continuă: „În acest moment, nu există o zi de comemorare a victimelor comunismului din România. Institutul de Investigare a Crimelor Comunismului şi Memoria Exilului Românesc (IICCMER) a propus instituirea zilei de 23 august ca „Zi de comemorare a victimelor fascismului şi comunismului” şi a celie de 21 august ca „Zi de comemorare a victimelor comunismului din România”. Astfel, considerăm că este nepotrivit ca statul român să stabilească o zi de comemorare pentru anumite episoade legate de istoria comunismului din zona geografică ce cuprinde România, înaintea stabilirii celor două zile comemorative menţionate anterior”. Arătând, în plus, că iniţiatorul proiectului de lege „nu precizează sursele financiare necesare aplicării măsurilor propuse, încălcându-se astfel dispoziţia art. 138 alin. (5) din Constituţia României”, premierul Emil Boc anunţă Parlamentul că, „având în vedere considerentele menţionate, Guvernul nu susţine adoptarea acestei propuneri legislative”.

Cunoscând acum toate acestea, înţelegem că şansele de a fi adoptat ale proiectului de lege iniţiat de deputatul Tudor Panţîru sunt cât se poate de incerte. Dacă ţinem cont de configuraţia politică a Camerei Deputaţilor de la Bucureşti, am putea spune chiar că aceste şanse sunt, practic, nule. De ce? Pentru că Guvernul Boc se opune, iar guvernul înseamnă PD-L şi UDMR şi pentru că cele mai mari partide din opoziţie (PSD şi PNL) fac în această chestiune front comun cu guvernarea. Minorităţile (altele decât cea maghiară), în special numeroasa minoritate ţigănească (zisă rromă), prin reprezentantul său Nicolae Păun, de asemenea se opun. Să fie oare acesta un motiv pentru care iniţiativa deputatului Panţîru nu a mai fost semnată de nici un alt deputat sau senator, nici măcar dintre colegii săi de partid?

Să reţinem că nu mai demult decât la 24 noiembrie 2010, Senatul României a respins, cu o zdrobitoare majoritate de voturi, un alt proiect de lege, şi anume, propunerea legislativă privind interzicerea organizaţiilor, simbolurilor, precum şi a doctrinei comuniste care a avut la bază lupta de clasă. Şi atunci, ca şi acum, Guvernul Boc s-a opus şi a dat un aviz negativ, iar senatorii aleşi în Diaspora au votat împotriva adoptării lui. Doar 5 parlamentari au susţinut atunci respectivul proiect, pe când 98 au fost contra. Comunismul nu a murit în România, el a luat alte forme şi s-a drapat în alte culori. Vorba cântecului: comunismul n-a murit, doar o ţâr-a aţipit! Anticomunismul de faţadă al clasei politice de la Bucureşti şi specularea subiectului, fără întreprinderea unor acţiuni practice de decomunizare a „inimilor şi spiritelor”, a devenit o afacere profitabilă, al cărei scop este menţinerea la putere tocmai a foştilor comunişti de dincolo de Prut.

Numai o minune mai poate schimba soarta proiectului de lege despre care am vorbit aici. Atâta că nu-mi prea amintesc când s-a produs ultima minune în politica românească.

Vlad Cubreacov

Două noi trădări ale interesului naţional în Senatul României

Prima

Senatul a respins un proiect de lege prin care românii din R. Moldova puteau intra în România fără a mai demonstra că au mijloace financiare de întreţinere (500 de euro în bancă). Legea era necesară ca un minimum de bunăvoinţă de fraţii noştri din cea mai săracă ţară a Europei şi se impunea cu atît mai mult cu cît această facilitate le este dată deja de două state UE, Cipru şi Ungaria.
Senatorul Iulian Urban, iniţiatorul proiectului de lege, spune pe blogul său cum a fost.

A doua

O iniţiativă legislativă a parlamentarilor UDMR, prin care se propune înfiinţarea a 16 regiuni de dezvoltare, printre care una în care sînt grupate judeţele Covasna, Harghita şi Mureş, precum şi organizarea a cinci macroregiuni de dezvoltare, a trecut ieri de Senat prin adoptare tacită. Pentru că senatorii nu au luat în dezbatere legea pînă în 10 februarie, cînd era termenul. Fie nu a fost cvorum, pentru că senatorii lipsesc de la şedinţe pe capete, fie au fost invocate alte motive, pentru ca legea să nu fie discutată.

Este încă un pas spre enclavizarea etnică a aşa zisului ţinut secuiesc, după ce au obţinut inclusiv posturile de prefect (şi am informaţii că au schimbat toţi înalţii funcţionari români). Urmează să li se acorde maghiarilor din această zonă şi "autonomie culturală", pentru ca într-un final să li se dea automie etnică. Maghiarimea largă nu-şi dă seama cît va avea de suferit de pe urma acestei enclavizări.

PDL e pe cale să-şi dea foc la valiză

via Gândul

Premierul Emil Boc le-a cerut, ieri, deputaţilor să adopte cât mai urgent Statutul minorităţilor naţionale. De patru ani blocat în Parlament, controversatul proiect se află acum "în rândul palierului III al priorităţilor" Guvernului PD-L - UDMR, după mai multe negocieri între cele două formaţiuni. De altfel, din 2005 şi până în prezent tonul lui Emil Boc s-a mai înmuiat în privinţa legii minorităţilor. Dacă atunci el atrăgea public atenţia că "România trebuie să nu fie un poligon de încercare în privinţa unor suprastandarde în materia drepturilor minorităţilor naţionale", ieri, acesta s-a rezumat în a spune că proiectul este unul "foarte important pentru o societate democratică".

Statutul minorităţilor = autonomia culturală

Miza Statutului minorităţilor este însemnată pentru UDMR, adoptarea lui fiind echivalentă cu obţinerea autonomiei culturale pentru comunitatea maghiară. Proiectul prevede constituirea unor organisme ale minorităţilor, denumite Consilii Naţionale ale Autonomiei Culturale, care ar urma să decidă în privinţa înfiinţării sau desfiinţării unor şcoli, a destituirii directorilor unităţilor culturale, de învăţământ sau presă, precum şi a programei şcolare referitoare la limba maternă şi istoria proprie. În plus, aceste Consilii Naţionale ale Autonomiei ar funcţiona ca autorităţi administrative autonome cu personalitatea juridică, finanţate din bugetul de stat. În atribuţiile lor ar mai intra şi elaborarea unor strategii pentru punerea în valoare a patrimoniului cultural mobil al minorităţilor.

UDMR: Nu avem de gând să renunţăm la Consiliile Autonomiei

Liderii UDMR sunt hotărâţi mai mult ca niciodată să treacă proiectul de Parlament. Ei nu par dispuşi să facă vreun compromis în privinţa prevederilor referitoare la înfiinţarea Consiliilor Naţionale ale Autonomiei Culturale. "Nu avem de gând să renunţăm la Consiliile Autonomiei. Nu văd nici un motiv să modificăm proiectul", ne-a declarat viceliderul deputaţilor UDMR, Erdei Istvan. Acesta a adăugat că Statutul minorităţilor reprezintă prioritatea Uniunii în această sesiune legislativă, arătând că până la sfârşitul lunii iunie proiectul ar putea fi adoptat.

Proiectul, adoptat până la jumătatea anului

Previziunea pare realistă având în vedere planul pus la cale de PD-L şi UDMR. Potrivit unor surse din cele două formaţiuni, Guvernul Boc se gândeşte să trimită Parlamentului un nou proiect al Statutului, dar cu aceleaşi prevederi, astfel încât să se evite implicarea într-o altă dezbatere a celor trei comisii sesizate - juridică, de învăţământ şi pentru drepturile omului -, care trebuie să facă un raport în acest caz şi pe masa cărora se află acum textul normativ. Preşedintele Uniunii, Marko Bela, a declarat însă, ieri, că nu este exclusă nici varianta reluării textului blocat în Camera Deputaţilor: "În principiu, ne-am înţeles să luăm proiectul existent în Parlament, care a fost rezultatul unui compromis, să luăm în considerare opinia Comisiei de la Veneţia, care, la vremea respectivă, a făcut o analiză, un raport asupra acestui proiect". De la începutul anului 2006, de când se află în discuţia acestor comisii, deputaţii PSD, PC, PRM, dar şi cei ai PD, actuali PD-L, au contestat Statutul minorităţilor. Dintre aceştia din urmă, cel mai dur critic a fost Valeriu Tabără, care susţinea că "acceptarea autonomiei culturale de către PD ar fi o gravă eroare". "Am da gir unor instituţii neconstituţionale, care nu au de ce să fie constituite", declara Tabără în urmă cu câţiva ani. Ieri, Tabără a refuzat să mai facă aprecieri pe această temă. Atunci când l-am întrebat de ce ar mai susţine PD-L Statutul minorităţilor în condiţiile în care predeverile lui nu s-au schimbat, acesta a răspuns scurt: "Depinde". După care, şi-a închis telefonul. Colegul său de partid, preşedintele Comisiei juridice, Daniel Buda, a precizat că PD-L şi UDMR vor avea o întâlnire pentru a fixa un calendar de discuţii: "Aici nu este vorba despre a accepta sau respinge ceva. O să facem şi o evaluare la nivel european a drepturilor minorităţilor, iar apoi vom aborda fiecare aspect şi vom armoniza prevederile", a spus Buda.

-------------------------

Părerea mea: Dacă PDL comite această trădare a interesului naţional, în dispreţul suveran al Constituţiei şi al românilor majoritari, nu numai că peste doi ani nu vor mai intra în Parlament, dar pedeliştii vor fi bătuţi cu pietre pe stradă.

Evident, în condiţiile adoptării acestei legi în forma actuală, Băsescu însuşi ar trebui să-şi tipărească pe carton gros declaraţiile privind unitatea şi indivizibilitatea statului român şi să le înghită nemestecate, la oră de maximă audienţă, pe TVR. Că scuzele n-o să i le accepte nimeni. Dacă o să şi le ceară, căci trădătorul Ion Iliescu, care a semnat tratat cu URSS-ul în descompunere, sau trădătorul Emil Constantinescu, care a semnat tratatul cu Ucraina, vînzîndu-i a doua oară pe românii Bucovinei de Nord, nici măcar n-au catadicsit să-şi ceară iertare.