Pe scurt

Am revenit dintr-o prea scurtă vacanţă (pe alte plaiuri decît cele mioritice), unde mi-am îngăduit să mă lipsesc de internet şi telefon. Distanţarea m-a ajutat să văd mai bine, la întoarcere, cît de seacă este realitatea românească, atunci cînd nu e de-a dreptul dramatică. Aşa încît am renunţat să mai scriu aici încă vreo cîteva zile. Mi-a prins bine, mai ales că între timp am avut şi două mari sărbători creştine, pe care astfel le-am trăit în tihnă.

Astăzi, revin însă pe blog, pentru că sînt cîteva lucruri peste care nu e bine să trecem uşor.

# Într-un interviu în Ziua, Iurie Roşca, liderul PPCD, confirmă ceea ce bănuiam şi anume că preşedintele Traian Băsescu l-a îndemnat să facă alianţă cu Voronin şi comuniştii în 2005. Bine, nu numai Băsescu, dar acesta pare să fi avut cuvîntul cel mai greu. Reporterul de la Ziua îl ajută cît poate pe Roşca să se justifice, chiar aruncînd cea mai mare parte a culpei pe Băsescu.

Pentru această trădare, PPCD, în cap cu Iurie Roşca, a fost eliminat din Parlament de electorat.

S-ar cuveni ca şi Băsescu să plătească pentru complicitate, cu atît mai mult cu cît în declaraţiile publice condamna comunismul.

# Sorin Roşca Stănescu, şeful reporterului care l-a intervievat pe Iurie Roşca, spune lucrurilor pe nume: Iuda e Iuda, indiferent de ce a trădat. "Iuda e Iuda nu numai fiindca a facut pactul cu diavolul. Ci fiindca a ramas consecvent, pana in ultima clipa, pacatoasei intelegeri. Inainte de a fi victima lui Basescu si a lui Voronin, Rosca este propriul sau calau."

# Cornel Nistorescu, noul director al ziarului Cotidianul, îşi continuă politica păguboasă: război cu toată lumea, motivat numai de orgoliul său. Iar roadele se văd: un val de demisii. A plecat Liviu Avram, omul care, în ultimii cinci ani, indiferent cine a fost redactor şef, a ţinut ziarul, cum se spune. Îl cunosc pe Liviu de vreo 18 ani şi am lucrat cu el la trei ziare. Este un ziarist de investigaţii excelent şi un editor extrem de priceput. În plus e harnic şi modest, ceea ce nu se poate spune despre prea mulţi şefi din presă.

# Dacă Liviu a plecat, eu nu dau prea multe zile Cotidianului, căci înseamnă că nu se mai poate face nimic - cel puţin nu cu actualul staff. Îmi amintesc că, în 2001, după ce Mihai Iacob (Curentul) a preluat şi Monitorul de Bacău, Liviu a demisionat de la conducerea acestuia şi s-a mutat în Bucureşti. După foarte puţin timp ziarul a ajuns unul de partid şi falimentar.

În 2004, pe cînd era şeful secţiei de investigaţii la Adevărul, simţind că lucrurile se împut, Liviu s-a transferat la Cotidianul. După o vreme, conducerea ziarului Adevărul şi o parte din redacţie au demisionat şi au fondat Gândul. Adevărul a avut nevoie de cîţiva ani să-şi revină.

# Pe lîngă Liviu Avram, de la Cotidianul au mai demisionat băieţii de la economic, în frunte cu şeful secţiei, Mihai Nicuţ. Din cîte ştiu, urmează şi alte demisii importante, iar Nistorescu va rămîne doar cu cei care nu au unde să plece şi cu mercenarii pe care îi mai poate strînge. Văd că şi-a adus deja alături de el la comanda ziarului doi oameni care au slujit PNL, întărind astfel suspiciunile de parti-pris care planează asupra sa.

Oricum, pare-se că nici Nistorescu nu lucrează cu orice mercenari, căci au eşuat negocierile dintre el şi un fost subordonat al său de la EvZ, care în urmă cu cîteva zile îl firitisea, iar acum îl înjură :)

# Nistorescu se lăuda că, după scandalul numirii sale la şefia Cotidianului, ziarul a crescut tirajul la un nivel nemaiîntîlnit, iar pe internet are un număr sporit de vizitatori. O minciună demontată aici, aici şi aici.

# Volumul Măsura vremii: îndemn la normalitate, de Mircea Platon şi Gheorghe Fedorovici, are parte de prima recenzie. Sînt tare curios să văd care dintre numele mari ale criticii noastre se va opri asupra cărţii - una polemică şi dură cu mainstream-ul.

Cornel Nistorescu contra tuturor

Cornel Nistorescu a făcut un eveniment din numirea sa la şefia ziarului “Cotidianul”.
De cîteva zile încoace, blogurile zbîrnîie, redacţiile murmură, pe forumuri cititorii se împart pe tabere. Opinii pro şi contra – mai numeroase cele din urmă.
Nimeni nu este indiferent. Este o performanţă.

Era de aşteptat ca numirea lui Cornel Nistorescu să nu treacă neobservată, dar nu şi să stîrnească atîtea discuţii, controverse, proteste. Au mai fost şi alte nume grele numite la cîrma unor ziare, şi n-au făcut atîta zgomot nici cînd au fost unşi, nici cît au stat, nici cînd au plecat. Ceea ce arată o evoluţie a lor plată, mediocră. Cornel Nistorescu nu intră în această tendinţă.

A făcut să se vorbească despre el dintr-o eroare. Sub impulsul momentului, văzînd textul în care prietenul său Petru Romoşan era dezvăluit turnător chiar pe prima pagină a ziarului “său”, Nistorescu a dispus scoaterea lui din ediţia electronică. Omeneşte e de înţeles, deontologic, nu prea.
Cum îi stă în fire, n-a catadicsit să explice. De aici s-a declanşat furtuna pe net.

Însă, văzîndu-se atacat, nu s-a descumpănit, ci încearcă să se folosească de prilej pentru puţină reclamă gratis (uneori funcţionează reclama negativă, după cum o confirmă chiar Nistorescu în editorialul său de mîine). Poate preferă să-l vorbească lumea de rău, decît să-l ignore. Sau, în tot cazul, cînd e atacat nu intră în defensivă, ci contraatacă.
Drept dovadă, ediţia de mîine a “Cotidianul” conţine patru pagini cu reacţii la numirea lui Nistorescu, inclusiv dintre cele mai critice. Ele vor pune paie pe foc.

Al treilea pas făcut de Nistorescu a amplificat protestele. El a anunţat azi că-l concediază pe Cristian Pătrăşconiu, cel care gestiona paginile de comentarii de la “Cotidianul”. Omeneşte, îl compătimesc pe Cristi, rămas şomer în deplină criză economică şi cu un prunc abia născut. Dar din perspectivă profesională, sincer, nu cred că Nistorescu greşeşte dispensîndu-se de serviciile lui Pătrăşconiu – care are agenda sa politică, promovează doar oameni cu idei asemănătoare, iar în calitate de comentator e searbăd, previzibil şi "politic corect". Asta nu înseamnă că nu avea dreptul la un tratament corect şi legal. Însă, din nou temperamentul l-a împins pe Nistorescu la un gest pripit, într-un total dispreţ pentru reguli şi… oameni. Deci, greşeşte. Şi-l face erou pe Pătrăşconiu.

Recapitulez. De la 31 iulie la 1 august, Cornel Nistorescu a luat trei decizii care au şocat, indignat şi provocat: a oprit un articol de la publicare; văzîndu-se încolţit, a dispus publicarea textului “cenzurat” dimpreună cu o lecţie despre cum trebuia făcut (o palmă nu numai la adresa autoarei, Mirela Corlăţan, ci a întregii redacţii - urmează) şi comentariile stîrnite de hotărîrea sa şi l-a dat afară pe Pătrăşconiu.
Prin aceasta, va fi vrut să arate cine e şeful, că face ce vrea şi că s-a terminat cu vechile aranjamente.
Vor urma şi alte decizii controversate. Important este unde vrea să ajungă.

Ştiut fiind că Nistorescu este vehement anti-Băsescu, concediindu-l pe cel care făcea paginile de laudă la adresa preşedintelui, el dă semnalul unei noi orientări a ziarului. Poate să fie una anti-Băsescu umorală, ilogică, tristă, de tip “Sinteza zilei” de la Antena 3, sau poate fi una argumentată, necesară, sănătoasă, spre îndreptare (că doar presa e “cîinele de pază” al democraţiei şi nu i-a cruţat nicicînd pe cei de la putere). Rămîne de văzut. Nu m-aş grăbi să-i fac proces de intenţie lui Nistorescu.

[Îi citesc puseurile anti-băsescinene în cheia celui care se simte trădat de acela pe care l-a susţinut din toate puterile. Nu ştiu de ce a făcut-o, dacă pentru interesul general sau pentru cel personal. Poate şi unul, şi celălalt. Dar „Evenimentul Zilei”, sub Nistorescu, a fost principalul aliat al lui Băsescu în lupta contra PSD şi a lui Adrian Năstase, în anul 2004. Şi, după ce a ieşit preşedinte, Băsescu a făcut prima sa vizită de curtoazie la „Evenimentul Zilei”.]

Contrar a ceea ce se vehiculează pe bloguri şi prin mediile de presă din ultimele zile, nu cred că Nistorescu şi-a spus ultimul cuvînt în meseria de gazetar. Cred că într-adevăr numirea sa la “Cotidianul” poate fi o provocare pentru un jurnalist ca el, care e plin de talent şi de bani. Nu pentru vreo confirmare, sau pentru nişte lei în plus s-a băgat Nistorescu slujbaş la Vântu (pe care, cu ani în urmă îl ironiza că a vrut să cumpere „Evenimentul Zilei”), ci pentru o demonstraţie de virtuozitate. Poate că visează să rămînă în istoria presei ca omul care a făcut să renască din propria cenuşă un ziar cu un brand care obligă.

Omul e greu de suportat. Egoist, arogant, cinic şi zgîrcit, şi-a făcut duşmani peste tot pe unde a lucrat (de la “Amfiteatru” şi “Scînteia Tineretului”, pînă la “Evenimentul Zilei”). Totuşi, ştie meserie. Pentru asta unii din cei care au lucrat cu el încă îl stimează, iar alţii, puţini la număr, e drept, îl îndrăgesc.

Dincolo de afacerile lui tenebroase şi de compromisurile pe care cu siguranţă le-a făcut, Cornel Nistorescu rămîne un jurnalist cu simţul subiectului, să zic aşa, care vede mizele mari şi care ştie să facă un ziar. Să nu uităm că “Evenimentul zilei” a devenit un ziar de referinţă, serios sub conducerea sa.

De aceea, sînt convins că a venit la “Cotidianul” nu pentru o aventură, ci pentru a încerca să-şi impună viziunea. O viziune pe care nu demult şi-a expus-o public . La asta n-a fost nimeni atent. Pentru că toţi criticii săi s-au repezit asupra defectelor omului, nu să-i cerceteze raţiunea din spatele faptelor. E posibil să o fi uitat şi el. Însă, nu avem cum şti doar după cîteva zile de cînd a preluat conducerea.

Ca să nu mai spun că îi este reproşată lipsa de caracter, dar unii dintre cei mai cunoscuţi contestatari ai săi nu sînt deloc exemple de urmat la capitolul ăsta.

Cornel Nistorescu a greşit mereu faţă de oamenii din subordinea sa: i-a plătit prost, le-a recunoscut meritele greu, nu a menajat orgolii (şi în presă sînt, oho!), a fost nepoliticos (ca să nu folosesc cuvinte mai tari), şi-a impus voinţa cu brutalitate etc. Totuşi, a ştiut să-i însufleţească pe reporteri în faţa unui subiect important.

Cred că dacă îşi va aplica vechea reţetă de lucru cu oamenii, de data aceasta va pierde.

Pînă nu demult “Cotidianul” era credibil, dar paradoxal nu avea impact. Pentru că se adresa unei plaje de public prea înguste, care, deşi era de calitate, nu putea aduce schimbări majore în societate - cel puţin, nu pe termen scurt. A fost totuşi o vreme, scurtă, cînd ziarul avea o oarecare influenţă şi era luat în seamă, pentru că politicienii credeau în puterea elitei intelectuale. Dar acele timpuri s-au dus.

Prin actele sale din ultimele zile, Cornel Nistorescu dovedeşte că e preocupat mai puţin de credibilitate, şi mai mult de impact. Adică, îl interesează ca numele ziarului să fie pe buzele tuturor, nu dacă are şi credit. Probabil că, după ce îi va face pe mulţi să-l ia de curiozitate, Nistorescu se va gîndi şi la credibilitate. E o manevră primejdioasă. Strategia sa poate fi sinucigaşă sau genială. Noul director al "Cotidianului" riscă să rămînă să stingă lumina. Şi-ar fi păcat, şi pentru ziarul fondat de Raţiu, şi pentru Cornel Nistorescu.

PS:

În redacţie deja se poartă un război în toată regula. Dau mai jos legăturile la mai multe luări de atitudine:

Eugen Istodor: Pătrăşconiu-solidaritate
Costin Ilie: Concedierea lui Cristian Pătrăşconiu, o mizerie

I.T. Morar: Un redactor şef de ocazie

Costi Rogozanu: Nedreptatea Pătrăşconiu. Ce-am găsit la Coti după concediu

Alin Fumurescu: Nistorescu şi tîmpenia postmodernismului prost-înţeles

Mirela Corlăţan: Scrisoare deschisă pentru Sorin Ovidiu Vântu

Nici pe blogurile altor jurnalişti nu e mai linişte:

Reporter Virtual: "Război de bun venit"

Mihnea Măruţă: Cum am devenit ciumete. Şi cum am revenit pe prima pagină la Cotidianul

Cristian Grosu: Eu şi domnul Nistorescu. Cornel Nistorescu

Florin Budescu: Nistorescu către Rogozanu: "Tu să taci! Eu te-am făcut jurnalist!"

UPDATE

Mihnea Măruţă vine cu o foarte bună radiografie şi o interesantă prognoză azi:

Şapte argumente că lui Vântu i s-ar putea trage de la “Cotidianul”

Spiritul Academiei Caţavencu - publicaţie care a reprezentat modelul de nonconformism, originalitate şi libertate în anii ‘90 şi în prima parte a acestui deceniu - este sub asediu. Acel spirit supravieţuieşte mai ales printre redactorii simpli, deşi a fost sufocat de statutele, poziţiile, ong-urile şi sinecurile unor “senatori” AC. Faptul că, începând din 2004, a fost girat şi susţinut de Caţavencu i-a adus “Cotidianului” prospeţime, onestitate şi ştaif. Şi, pentru că toate aceste valori sunt pagube colaterale de câteva zile încoace, spiritul cu pricina va lovi. El e precum grupările de gherilă, nevăzute, dar sângeroase, sau precum caii din Deltă: uitaţi, dar liberi.

Cristi Grosu merge mai departe şi sugerează că distrugerea ziarului era în planul patronului SOV încă de pe cînd l-a preluat de la caţavenci. Şi caţavenicii trebuiau să fi învăţat ceva din experienţa trustului Monitorul, distrus de asemenea, prin proceduri similare, de către SOV.

Nu-i raspund domnului Nistorescu

Şi bagă şi un PS de reţinut :)

Post Scriptum:

Nu vreau sa trec mai departe fara sa-i vorbesc si domnului Nistorescu (sa nu se supere), macar intr-un p.s. - ca tot mi s-a adresat direct. Zice domnia sa despre mine si Maruta: “personaje neimplinite” si ne trimite la biserica sa ne rugam pentru el. Chiar ma rog (pun pariu ca si Mihnea Maruta): maestre, apropo de implinire, sa-ti dea Dumnezeu macar in trei vieti ceea ce mi-a dat mie in jumatate; din toate punctele de vedere; abia atunci daca ai sa intelegi ceva din ziarul in care ai intrat, asa cum te-or fi invatat acasa, incaltat.
(si pliz! - nu adu vorba de bani si eficienta; sigur nu vrei sa-ti raspund).