Băsescu, alfa şi omega politichiei româneşti

Am spus şi o repet, iată, acum cînd ne apropiem de sfîrşitul campaniei electorale: nici unul dintre candidaţii la preşedinţie nu m-a convins, fapt pentru care, în proporţie de 99%, nu mă duc la vot. 1% îl las pentru o eventuală intervenţie divină :)

Nu cred că merită nici măcar să anulez votul, pentru că asta ar însemna să girez sistemul ticăloşit.

Aşadar, nu sînt nici pe departe fan Băsescu. Totuşi, cred că cei care îl înjură şi îi cer capul îi fac un mare serviciu. Cînd te uiţi la ei şi la trecutul lor, mai că îţi vine să sari în ajutorul "victimei" - care e, de asemenea, omul sistemului ticăloşit (după cum a dovedit-o prin fapte, nu doar prin apartenenţa la diferite grupuri şi structuri). Sentimentul îţi este alimentat şi de realitatea că există un front anti-Băsescu (cu două guri de tun principale: Realitatea TV şi Antena 3) mult mai puternic decât cel format din apărătorii săi.

Cum poate cineva să ia în serios criticile unor Cornel Nistorescu, Răzvan Dumitrescu, Adrian Paul Iliescu, Adrian Ursu, Victor Ciutacu, Mircea Badea, Valentin Stan, Sorin Roşca Stănescu sau Bogdan Chireac (ultimii doi, protagoniştii unui scandal naţional privind şantajarea unui înalt funcţionar public)?

Pe de altă parte, cei care îl tămîiază continuu şi îl prezintă drept salvatorul ţării mai mult îi dăunează lui Băsescu. Din aceeşi pricină: în majoritatea lor sînt nişte inşi pătaţi sau fără credibilitate.

Cum să-i cred, de pildă, pe Vladimir Tismăneanu (a cărui rea-credinţă am avut prilejul s-o cunosc pe propria piele, ca să zic aşa), Traian Ungureanu (cel care, oricît mi-ar plăcea să-l citesc, rămîne cu pata ruşinoasei abdicări de la propriile principii: a spus că mai bine moare decît să accepte o alianţă PDL-PSD, dar apoi a admis-o şi s-a mai făcut şi membru PDL cu carnet în regulă), Cătălin Avramescu sau HR Patapievici? Evident, aceştia sînt la un nivel intelectual mai ridicat decît cei mai mulţi acuzatori ai lui Băsescu, însă aici interesează în primul rînd caracterul.

De acord, sînt şi în tabăra susţinătorilor şi în cea a contestatarilor oameni cu credibilitate şi cu argumente, dar vocile lor nu răzbat, din păcate, peste cele, supraexpuse, ale "vedetelor" de felul celor numiţi mai sus.

Cel mai mult la acest război penibil dintre susţinători şi contestatari mă deranjează că a făcut ca în politica românească totul să se raporteze la Băsescu, precum odinioară la Iliescu. Raţional fiind, nu cred că Băsescu este alfa şi omega, începutul şi sfîrşitul politicii româneşti. Ba mi se pare că nici Băsescu nu este nimic mai mult decît o vedetă de carton al unei politici de butaforie. Fără presă, care mereu a făcut sluj sau a atacat violent numai în funcţie de interese imunde, el nu era nici măcar primar la Capitalei. Lumea românească merita totuşi un preşedinte şi o clasă politică mai acătării. Sau nu?

Estimp, nimeni nu vorbeşte despre cum pot fi rezolvate măcar urgenţele societăţii româneşti, nicidecum să ne mai gîndim la viitor.

PS

Viorel Ilişoi face un tablou relevant al campaniei electorale stradale :) Bine te-ai întors Viorel călare pe Leta! :)

Campanie electorala cu injuraturi si impuscaturi. Prezenta slaba la vot

A trecut prima saptamina de campanie electorala si n-am inteles mai nimic. Dar e o constanta in istoria noastra, cum sint si incaierarile (verbale sau fizice). Va dau mai jos legaturile spre doua texte interesante. Poate invatam ceva din istorie (inclusiv sa judecam in context; apropo, in interbelic nu numai legionarii puneau mina pe pistol, ci si liberalii, si taranistii, asa era epoca).

Cristian Orgonas face pe blogul sau o scurta istorie a alegerilor prezidentiale organizate dupa 1989 .

Grafic preluat de pe blogul lui Cristian Orgonas

Din analiza lui reiese limpede tendinta cresterii absenteismului, determinata de scaderea sperantei, de calitatea politicienilor si de campaniile presei. Din Duminica orbului a lui 1990, cind rata de participare la vot a fost de 86%, prezenta la urne pentru alegerea presedintelui a scazut continuu: 1992 - 76%, 1996 - 76%, 2000 - 65%, 2004 - 58%. Pentru anul acesta este prognozata o participare de maximum 45%.

Daca ne intoarcem ceva mai mult in istorie, sarind peste totalitarismul comunist, observam ca stilul pamfletar facea ravagii în presa vremii, iar fanaticii se împuscau prin circiumi dupa o ceart pe teme politice. Acum, macar nu se mai omoara.