Poemele săptămînii (2)

Balada păsării

de Daniel Turcea

vie Lumină

venind, pe cale

inima-mi cere

pasăre lină

sufletu-n lacrimi

vrea, fără vină

numai să-l apere

numai să-l poarte

sus

peste moarte

Sunt bătrân, bătrâne...

de Romulus Vulpescu

Sunt bătrân, bătrâne, timpul nu mă iartă
Anii – nu ştiu bine când – s-au adunat:
Mai iubind o fată, mai ratând o carte,
Mai plesnind din biciul râsului cifrat;

Mai lovit de soartă, câteodată-n faţă;
Mult mai des din spate – de prieteni buni;
Mai uitat în somnul alb, de dimineaţă;
Mai plângând în zborul unor vagi lăstuni;

Mai sedus de glorii care n-au să vină;
Mai trâdându-mi clipa pentr-un ceas fictiv,
Mai stingând lumina tâmplelor, alpină,

Mai cerând ninsorii tainicul motiv;

Mai purtând pe umeri mantii iluzorii;
Mai glumind cu mine, ca să nu mă dor;
Mai câzând din şaua certă a rigorii;
Mai cutremurat de-un frig interior;

Mai amintind de dorul unui alt dor – sudic,
Mai visând la umbra morilor de vânt;
Mai pândind amurgul simţurilor, ludic,
Mai crezând în rima plânsă de cuvânt...

Sunt bâtrăn, bătrâne, timpul îmi împarte
Anii pe din două, leneş alternând:
Mai ratând o fată, mai iubind o carte
Până unde totuşi, până unde? Când?

Ruga de neînsurare

de Lucian Avramescu

mai lasă-mă iubito, doar o clipă

să dorm la subsuoara întîmplării

nu-mi priponi belciugul de aripă

vreau să mai zbor o noapte cu cocorii

nu-mi apreta pulpana mea de zeu

cartofii pai nu-s hrana mea cerească

al nebuniei mele minereu

nu vreau sub aragaz să se topească

mai lasă-mă călare pe butoaie

în pivniţa sublimelor candori

s-o fac de mînz, de ţap s-o fac, de oaie

să-mi bată floarea vinului în nări

ţi-oi face mulţi copii în consecinţă

voi sta cuminte în prea scurtu-ţi lanţ

dacă amîni cea clipă de căinţă

cînd dinţii casnici m-or pătrunde – cranţ!