Poemele săptămînii (2)
Balada păsării
de Daniel Turcea
vie Lumină
venind, pe cale
inima-mi cere
pasăre lină
sufletu-n lacrimi
vrea, fără vină
numai să-l apere
numai să-l poarte
sus
peste moarte
Sunt bătrân, bătrâne...
de Romulus Vulpescu
Sunt bătrân, bătrâne, timpul nu mă iartă
Anii – nu ştiu bine când – s-au adunat:
Mai iubind o fată, mai ratând o carte,
Mai plesnind din biciul râsului cifrat;
Mai lovit de soartă, câteodată-n faţă;
Mult mai des din spate – de prieteni buni;
Mai uitat în somnul alb, de dimineaţă;
Mai plângând în zborul unor vagi lăstuni;
Mai sedus de glorii care n-au să vină;
Mai trâdându-mi clipa pentr-un ceas fictiv,
Mai stingând lumina tâmplelor, alpină,
Mai cerând ninsorii tainicul motiv;
Mai purtând pe umeri mantii iluzorii;
Mai glumind cu mine, ca să nu mă dor;
Mai câzând din şaua certă a rigorii;
Mai cutremurat de-un frig interior;
Mai amintind de dorul unui alt dor – sudic,
Mai visând la umbra morilor de vânt;
Mai pândind amurgul simţurilor, ludic,
Mai crezând în rima plânsă de cuvânt...
Sunt bâtrăn, bătrâne, timpul îmi împarte
Anii pe din două, leneş alternând:
Mai ratând o fată, mai iubind o carte
Până unde totuşi, până unde? Când?
Ruga de neînsurare
de Lucian Avramescu
mai lasă-mă iubito, doar o clipă
să dorm la subsuoara întîmplării
nu-mi priponi belciugul de aripă
vreau să mai zbor o noapte cu cocorii
nu-mi apreta pulpana mea de zeu
cartofii pai nu-s hrana mea cerească
al nebuniei mele minereu
nu vreau sub aragaz să se topească
mai lasă-mă călare pe butoaie
în pivniţa sublimelor candori
s-o fac de mînz, de ţap s-o fac, de oaie
să-mi bată floarea vinului în nări
ţi-oi face mulţi copii în consecinţă
voi sta cuminte în prea scurtu-ţi lanţ
dacă amîni cea clipă de căinţă
cînd dinţii casnici m-or pătrunde – cranţ!