Onor eugeniştilor şi infanticizilor

Scrisoare deschisă către Universitatea Bucureşti

Domnule Rector,

Recent, Universitatea pe care o conduceţi a acordat titlul de Doctor Honoris Causalui Julian Săvulescu.

Pentru a cunoaşte mai bine opera premiatului Dumneavoastră, Vă ofer câteva citate:

• "Cuplurile ar trebui să selecteze embrionii sau feţii… Mă concentrez asupra genelor inteligenţei şi a selectării în funcţie de sex" (Procreative beneficience: Why we should select the best children, J. Savulescu, Bioethics 2001,http://www.ncbi.nim.nih.gov/pubmed/12008767);

• "Totuşi scopul publicaţiei Journal of Medical Ethics nu este să prezinte Adevărul sau să promoveze o vedere morală sau alta... Dacă avortul este permisibil, şi infanticidul ar trebui să fie"(http://blog.practicalethics.ox.ac.uk/2012/02/%80%9Cliberalsare-distgusting%E2%80%9D–in–defence–of–the-publication–of%E2%80%9cofter-birth-abortion%E2%80%9D);

• "Convingerile religioase profesionale pot intra în conflict cu unele aspecte ale practicii medicale. Dar medicii nu pot face judecăţi morale pentru pacienţii lor"(J. Săvulescu, BMJ, 2, 2006);

• "Putem schimba din nou definiţia morţii […] mutând momentul un pic mai devreme în procesul de a muri" (J. Savulescu, Death Fiction and Taking Organs from the Living);

• “Eugenia liberală este orientată înspre beneficiul oamenilor testaţi voluntar şi pentru a le permite să aibă copii sănătoşi” (J. Savulescu: Hotnews.ro:http://www.hotnews.ro/stiri-esential-7516983-profesorul-julian-savulescu-niciodata-istoria-lor-oamenii-nu-au-avut-astfel-putere.htm).

Desigur, aţi înţeles din aceste mici citate curajul lui Julian Săvulescu:

- eugenia liberală = beneficiul oamenilor;

- moartea trebuie mutată ,,un pic mai devreme” pentru a lua organele;

- ,,dacă avortul este permisibil, şi infanticidul ar trebui să fie”;

- ,,medicii nu pot face judecăţi morale pentru pacienţii lor”;

- ,,cuplurile ar trebui să selecteze embrionii sau feţii”.

Ca profesor universitar de bioetică, nu vreau să critic sau să comentez premierea. Este problema Universităţii Bucureşti. Ba mai mult, aşa vedem şi noi sistemul Dumneavoastră de valori.

Totuşi, Vă pun două întrebări – Dumneavoastră şi confraţilor universitari care au propus şi aprobat premierea: 

1) Pot să înţeleg din această premiere că cei care l-au propus pentru Doctor Honoris Causa şi cei care l-au aprobat sunt în stare ei înşişi să-şi omoare copiii dacă legea le-ar permite?

2) Cum aţi reacţiona sau proceda dacă peste un număr de ani un alt bioetician ar propune legiferarea dreptului studenţilor de a-şi eutanasia profesorii pentru incompetenţă sau transplant de organe?

Cu iubire şi sinceritate

în Iisus Hristos – Dumnezeul creştinilor!

Prof. Univ. Dr. Pavel Chirilă

P. S. Vă rog transmiteţi premiatului Dumneavoastră să se bucure pentru faptul că mama Domniei sale nu a avut nici un motiv să-l ,,selecteze”, nici când a fost ,,embrion” şi nici când a fost ,,foetus”, şi să înţeleagă că viaţa este un dar de la Dumnezeul Unic al lui Israel, Cel slăvit împreună cu Fiul şi cu Sfântul Duh.

Sper să reacţioneze şi Facultatea de Teologie din Bucureşti, membră a Universităţii Bucureşti.

Directorului MŢR îi este cerută demisia de către adjunctul său

Stimate domnule Virgil Ştefan Niţulescu,

Va scriu dupa o mai lunga perioada de tacere, timp in care am incercat sa observ cu obiectivitate si luciditate ceea ce se intampla in muzeu. Lucrurile iau o turnura  surprinzatoare, defavorabila pentru ceea ce eu cred ca trebuie sa fie si sa ramana muzeul. S-au adunat destule lucruri care demonstreaza o depreciere a climatului din muzeu si o aglomerare uriasa a confuziei privitoare la programul Muzeului Ţăranului Român. In sfarsit, cred ca toate aceste lucruri ar trebui discutate cu seriozitate si cu disponibilitatea de a le consemna si analiza.

Impulsul de a va scrie acum a fost generat in urma incidentului din 24 mai a.c., care mi-a fost relatat de mai multi martori oculari, a caror marturie nu poate fi pusa la indoiala. Ceea ce eu numesc aici incident este deja un eveniment public care s-a consumat si care a produs reactii de stupoare si dezaprobare la toti cei care au fost prezenti in sala Clubului unde se tinea Conferinta de la Sosea. Starea de euforie in care erati, care nu putea fi generata decat de o stare de ebrietate avansata, stare care v-a impiedicat sa va retrageti fara sa va expuneti public, a devenit evenimentul care a atras atentia publicului, generand comentarii amare sau pur si simplu rasul. Acest eveniment, fara precedent, duce, o data in plus, la deteriorarea imaginii si a prestigiului muzeului. Aparitia in public intr-o astfel de stare produce daune incomensurabile prestigiului unei institutii si pune sub semnul indoielii capacitatea respectivei persoane de a conduce si reprezenta respectiva institutie. Este genul de situatie care arunca in derizoriu atat persoana, cat si institutia.

Din pacate, raul s-a produs, si oricate argumente am putea aduce privitor la numarul relativ mic al spectatorilor, nu putem nega evidenta. Si nici nu trebuie sa o negam, nu ne-ar aduce nici o usurare. Cred ca, in aceste conditii, un singur gest poate rechema o onorabilitate pierduta, si anume, demisia de onoare. O institutie ca Muzeul Ţăranului Român nu poate fi condusa fara stil, fara demnitate, fara respect fata de inaintasi si fata de colaboratori, si nu e vorba aici de respectul mimat la ocazii festive, ci de respectul care inseamna grija si atentie pentru mostenirea primita si pentru viitor.

Muzeul nu poate fi un loc in care sa ne rezolvam doar o agenda personala, sa ne multiplicam contactele oportune si profitabile, sa cheltuim in avantajul prietenilor si  sa ne cautam noi surse de prestigiu social. MTR trebuie sa ramana o institutie publica (nu privata si nici privatizabila) de cultura, cu o tinuta intelectuala, moderna, desigur, dar nu aruncata intr-o modernitate a ignorantei, a lipsei de memorie si a confuziei.

Cu totii ar trebui sa respingem o anumita reteta de administrare a unei institutii publice ca pe o mosie. Eu, cel putin, intotdeauna ma voi opune unei astfel de retete birocratice si administrative care implica predominarea bunului plac si a agendei personale. Stim din experiente personale sau din spectacolul straniu al societatii

romanesti cat de greu platim aceasta abandonare in fata bunului plac si al interesului personal sau de grup. Ceea ce se petrece cu Piata Matache este un foarte bun exemplu de dictat al bunului plac si al intereselor partizane netransparente. Monumentul grotesc din fata actualului sediu al MAI, inchinat revolutiei, este un alt exemplu de dinamism cultural apocaliptic si de cheltuiala excesiva. Ar fi fatal ca Muzeul Ţăranului Român sa devina victima unei astfel de "politici culturale", dominate de simplul dictat al  vointei personale, nedublate de nici un proiect intelectual, de nici un dialog.

Sper ca onoarea sa va dicteze asumarea acestui gest reparatoriu, spre binele Muzeului Ţăranului Român.

Mihai Gheorghiu

Director general adjunct

Muzeul Ţăranului Român

24 de ONG-uri spun nu legalizării prostituţiei şi drogurilor uşoare

Un grup de 24 de organizatii non-guvernamentale pro-familie au adresat, astazi, o scrisoare deschisa Presedintelui României privind anumite aspecte din Raportul Comisiei Prezidentiale pentru Analiza Riscurilor Sociale si Demografice. In scrisoare sunt criticate ferm propunerile de dezincriminare a consumului de stupefiante si de legalizare a prostitutiei, aratandu-se ca acestea au efect contrar celui scontat. Scrisoarea a fost remisa spre stiinta Prim-ministrului Guvernului si liderilor grupurilor parlamentare din Parlamentul României.

Citez pasajele cele mai relevante din document:

Considerăm, totuşi, necesar să vă precizăm, dumneavoastră şi întregii clase politice româneşti, poziţia organizaţiilor noastre în această chestiune, acum şi pentru viitor: ne opunem ferm şi fără echivoc oricărei dezincriminări a consumului de droguri de orice tip, precum şi oricărui fel de legalizare a prostituţiei, indiferent cum ar fi denumită această activitate. [...]

Din experienţa altor ţări s-a dovedit că dezincriminarea, legiferarea, „aducerea la suprafaţă” etc. a prostituţiei şi consumului de droguri au exact efectul contrar celui scontat. Mai mult şi mai grav, acestea se numără printre cele mai perfide şi eficace strategii de a submina interesele fundamentale ale naţiunii, interese pe care v-aţi angajat să le apăraţi. [...]

Ca urmare, „beneficiul fiscal” intrat în bugetul public este inferior sumelor cheltuite pentru reducerea efectelor acestui flagel social. Chiar dacă ar exista un „profit net”, faptul că există persoane publice care se gândesc să acopere lipsurile unui buget vitregit de furturi şi incompetenţă, cu bani obtinuţi din vânzarea trupurilor unor cetăţeni, ni se pare scandalos.

Urmând logica strâmbă a aceleiaşi argumentaţii „pragmatice”, care exclude morala creştină a poporului român, ne putem aştepta în curând la legalizarea şi fiscalizarea traficului de organe şi a vânzării de copii. [...]

Pentru exact aceste motive, tendinţa în Europa nu este aceea de liberalizare, ci de reprimare prin lege a practicării prostituţiei. Reamintim că, doar în ultimul an, Norvegia a scos prostituţia în afara legii, Bulgaria a refuzat legalizarea ei, iar în Olanda se fac eforturi pentru restrângerea ariilor urbane în care se desfăşoară aceste activităţi. [...]

Dezincriminarea consumului de droguri şi legalizarea prostituţiei nu vin în nici un fel în sprijinul celor afectaţi de aceste dureroase realităţi. Nu doar că este imposibilă reprimarea unui fenomen prin extinderea lui, dar astfel de măsuri sunt un foarte grav atentat la adresa instituţiei fundamentale a naţiunii române, familia creştină - aflata într-un evident conflict de interese atât cu prostituţia, cât şi cu drogurile. [...]

Scrisoarea poate fi citita integral aici.