de Mihail Bacauanu
Fratilor, as vrea sa va vorbesc despre o veste trista ce mi-a cuprins recent inima, o veste ce contrasteaza cu razele soarelui si ciripitul pasarelelor din aceste zile de iulie. Precum intreaga natura se scalda in lumina calduroasa a soarelui, tot asa sufletul nostru ar trebuie sa se scalde in lumina lina a Sfintei Treimi. Dar nu se intampla asa. Iarna a pus stapanire pe inima noastra, si chiar daca fructele stau sa se coaca, in noi nu va rodi nimic. Decat spini si matraguna...
Am aflat cu stupoare de o ticalosie, fenomen cu care istoria s-a confruntat de multe ori, dar noi, necunoscand istoria, si, mai ales, necunoscandu-ne pe noi insine, ii cadem mereu prada. Nimic nou sub soare...
Pentru ca am partea mea de "vina" la aceasta intamplare, fara a ma simti vinovat de ceea ce am facut, din contra, doresc sa dau cateva explicatii celor ce inca mai pastreaza un pic de lumina in suflet si ceva ordine in idei.
Am avut deosebita onoare si placere sa constat ca un interviu luat de mine parintelui Andrew Philips, a fost publicat in revista ROST. M-am bucurat, asadar, de doua ori: o data pentru ca pr. Andrew este un om deosebit, un om duhovnicesc cu adevarat, cum rar mai intalnesti in Vestul salbaticit de astazi, si a doua oara pentru ca acest interviu si-a gasit locul in prestigioasa revista ROST, o publicatie cu autori de seama si cititori pe masura. Insa, bucuria mea a fost umbrita de gestul de neinteles de a interzice aceasta revista la pangarul manastirii Petru Voda, pentru o fraza interpretata la cald, fara criterii obiective si scoasa din context. Cu alte cuvinte, printre cititorii revistei s-au amestecat si altii "de duzina" care, fiind depasiti de mesajul acestui interviu, au gasit de cuviinta sa interzica... ceea ce nu pot pricepe.
Nedespatimiti inca, nici macar incepand pe acest drum, unii, care de mult se erijeaza in aparatorii Ortodoxiei, tolerati si nu binecuvantati de marele duhovnic Iustin Parvu din Pentru Voda, au facut cat i-a dus pe ei mintea: s-au razbunat!
Bine spunea un parinte, ca mandria nu e mandrie pana nu apuca sa se manifeste asupra cuiva... Asadar, mesajul meu nu este pentru ei. Mesajul meu este pentru altii, care pot fi indusi in eroare. Nu scriu aceste randuri ca o justificare, ci sper ca ele sa fie o lamurire si sa sa aduca, sau sa pastreze, un pic de lumina in suflet, si-un zambet duhovnicesc pe buze, semn al impacarii cu sine.
Marul discoriei reprezinta pozitia Pr. Andrew fata de documentele de indentiate cu cip. Sfintia Sa s-a aratat de la bun inceput impotriva acestor acte biometrice de identificare, dar a tinut sa sublinieze doua aspecte: primul, ca ele nu sunt pecetluirea din Apocalipsa, dar deschid calea spre Apocalipsa, cum de altfel spunea si Pr. Iustin in primul sau Comunicat, si al doilea, ca din aceasta lupta impotriva "Apocalipsei" se poate naste un pericol si mai mare, anume caderea din Biserica, ceea ce pare ca se si intampla.
In continuare, Pr. Andrew a identificat corect, incontestabil si metoda prin care putem scapa de acest pericol si prin care putem intarzia Apocalipsa, metoda subliniată si de Pr. Iustin, dar care, nu a avut ecou in sufletele celor ce pretind a-i fi ucenici si care au pornit o cruciada moderna, nu numai impotriva pecetluirii in sine, de care trebuie cu adevarat sa ne ferim, ci si impotriva tuturor celor care nu-i urmeaza in duhul lor anarhic si sinucigas.
Consider ca este bine sa redau intregul paragraf in care Pr. Andrew vorbea despre cipuri, pentru lamurire. Daca veti citi cu atentie, veti observa nuantele duhovnicesti si pline de discernamant ale acestui minunat parinte, cu care am avut imensa bucurie de a dialoga si caruia ii port un deosebit respect.
Caderea din Biserica din rivna fara judecata!
"Sunt lucruri foarte importante pentru care merita sa si mori: Dogmele Bisericii, Sfanta Treime si dumnezeirea Dumnezeu-Omului Hristos. Pentru acestea, sa fim pregatiti sa si murim. Dar sunt si alte lucruri regretabile, importante, dar nu la fel de importante. Spre exemplu: cred ca suntem de acord ca fara televizor am fi mai linistiti. Dar nu vom lupta pana la moarte pentru asta. La fel si cu cipurile. Ar fi de dorit sa le respingem, dar daca Statul doreste, le vom accepta. Desigur, deschid calea pentru Apocalipsa, dar daca stam sa ne gandim, cele doua Razboaie Mondiale au adus-o si mai aproape. Si au avut loc. Nu putem sa nu dam Cezarului ce este al Cezarului. Poate nu m-am exprimat clar, nu-mi plac aceste cipuri pe care UE vrea sa le impuna, dar pentru ca nu ma despart de Hristos, in cele din urma, daca nu exista alternativa, le voi lua. Sunt ingrijorat ca unii, crestini simpli si evlaviosi, se vor pronunta pripindu-se si vor transforma aceasta problema intr-o ispita uriasa, iar in acest fel, vor cadea din Biserica. Intr-o asemenea situatie, voi numi cipurile o problema mai putin grava. Este la fel ca si privinta calendarului. In Rusia, noul calendar este numit “al comunistilor”, pentru ca a fost introdus de comunisti. In Vest, il numim “calendarul catolic”, pentru ca asta si este. Noul calendar este o greseala. Dar s-a nascut o greseala mai mare decat aceasta – schisma din cauza lui, asa cum s-a intamplat si in Romania, cand unii mai zelosi s-au rupt de Biserica. Noi atragem Apocalipsa asupra noastra, prin faptele noastre. Atata timp cat mai exista suflete care se lupta ascetic cu pacatul, Apocalipsa nu va veni. Antihristul va veni cand nu va mai fi Har in lume. Sa fim in tabara celor asceti si rugatori – asa vom intarzia Apocalipsa. Este mult mai important acest aspect (al rugaciunii si ascezei, nn) decat a lupta prin metode seculare impotriva cipurilor electronice. Sa ne rugam, in acest caz. Relatia dintre Biserica si Stat a fost dintotdeauna tensionata – si mereu va fi. Biserica este “in lume, dar nu din lume”, Statul este lumesc. Cand preotii primesc salariul de la Stat, trebuie sa fie atenti sa nu devina marionetele Statului. Trebuie sa vorbim insuflati de Duhul Sfant nu de duhul secular al politicienilor si birocratilor."
Imi permit sa subliniez cateva idei, fara a largi insa discutia, pentru a va face sa observati mai bine dimensiunea spirituala a acestui parinte, convertit la ortodoxie printr-o actiune directa a lui Dumnezeu, care s-a atins de inima lui si l-a facut sa-L descopere:
"[...] Desigur, deschid calea pentru Apocalipsa, dar daca stam sa ne gandim, cele doua Razboaie Mondiale au adus-o si mai aproape. Si au avut loc. [...] Poate nu m-am exprimat clar, nu-mi plac aceste cipuri pe care UE vrea sa le impuna [...] sunt ingrijorat ca unii, crestini simpli si evlaviosi, se vor pronunta pripindu-se si vor transforma aceasta problema intr-o ispita uriasa, iar in acest fel, vor cadea din Biserica. Intr-o asemenea situatie, voi numi cipurile o problema mai putin grava. [...] Noi atragem Apocalipsa asupra noastra, prin faptele noastre. Atata timp cat mai exista suflete care se lupta ascetic cu pacatul, Apocalipsa nu va veni. Antihristul va veni cand nu va mai fi Har in lume. Sa fim in tabara celor asceti si rugatori – asa vom intarzia Apocalipsa. Este mult mai important acest aspect (al rugaciunii si ascezei, nn) decat a lupta prin metode seculare impotriva cipurilor electronice. Sa ne rugam, in acest caz. Relatia dintre Biserica si Stat a fost dintotdeauna tensionata – si mereu va fi. Biserica este “in lume, dar nu din lume”, Statul este lumesc. Cand preotii primesc salariul de la Stat, trebuie sa fie atenti sa nu devina marionetele Statului. Trebuie sa vorbim insuflati de Duhul Sfant nu de duhul secular al politicienilor si birocratilor."
Ei bine, iata ca se intampla exact ceea ce Pr. Andrew avertiza c-o sa se intample, anume caderea din Biserica. Unii, preocupati de razboiul exterior si prea putin sau niciodata de cel interior, au pierdut lupta pe ambele planuri. Pentru ca razboiul exterior nu poate fi castigat niciodata de cei care au pierdut lupta pe planul interior. In cel mai rau caz, putem lupta pe ambele fronturi, din cauza pericolului care nu ne da ragaz sa castigam intai lupta cu propriile patimi, insa niciodata nu castigi lupta cu "exteriorul" cand ai pierdut-o pe cea launtrica. Intregul interviu este absolut minunat. Pr. Andrew vorbeste despre martirii din perioada comunista, vorbeste despre ierarhia din aceeasi perioada, vorbeste despre caderi contemporane si situatii clasice, dar ofera si remediul impotriva tuturor, cainta, despatimirea, asceza, rugaciunea, iar prin identificarea problemelor cat si prin oferirea de solutii concrete, obiective, la ele, Pr. Andrew se dovedeste a fi, fara doar si poate, un crestin si un duhovnic de calibru, dar care nu poate fi recunoscut ca atare decat de cei care au inceput sa puna deja in practica solutiile propuse de Sfintia Sa, sau care, chiar daca n-au ajuns in acest punct, dar au reusit sa-si vada pacatul propriu si isi pot da seama de viabilitatea/veridicitatea acestor solutii. Pr. Andrew isi arata nemultumirea fata de aceste cipuri, dar pe care le accepta pentru ca nu sunt in sine pecetea din Apocalipsa, ci pas premergator. Totusi nu se opreste numai la a se pronunta asupra acestui fapt, ci intuieste si urmarea trista a exagerarii, a luptei in probleme duhovnicesti prin mijloace seculare, cum a tinut sa precizeze si cum vedem ca se si intampla sub ochii nostri.
Aceasta actiune pripita si plina de otrava, facuta cu binecuvintarea furata a Pr. Iustin – care altfel ramane un om de mare statura duhovniceasca, dar care are de lucrat cu un material brut de foarte slabă calitate –, vine sa intareasca si avertizarile mele de pe blogul personal, in care atrageam atentia ca unii (azi se confirma a fi foarte multi) confunda duhul de marturisire cu duhul de anarhie, erijandu-se in interpreti ai cuvantului Pr. Iustin si al Sf. Scripturi. Maine-poimaine o sa auzim, in acelasi duh neortodox/necrestinesc, ca toti posesorii de carduri sau detinatorii de buletin cu cip, nu vor mai fi pomeniti nici la Liturghie, nici la Psaltire, nici la Maslu, nicaieri. Poate le gasim si vreun loc la marginea orasului...?
Ar fi multe de zis, insa ar fi bine sa ma opresc aici. Lipsa de disceranamant, smerenie si bun simt al unora ma face sa ma opresc aici. As putea foarte bine sa extind acest articolas si sa abordez problema dintr-o postura mai ampla. Insa de vreme ce pe parintele Iustin nu-l asculta proprii ucenici, de vreme ce se gasesc personaje sa-l balacareasca pe un parinte de talia Pr. Andrew, ei care sunt niste capuse, atunci cine sunt eu sa-i pot lamuri? De aceea, consider ca este bine pentru moment sa ma opresc doar la acest subiect, in speranta ca macar cei ce vor citi de-acum inainte interviul, publicat initial, integral si cu sublinierile mele pe: http://sceptik.wordpress.com/2009/04/06/interviu-cu-parintele-andrew-philips/ vor pricepe imaginea de ansamblu si nu se vor lasa antrenati in acest circ. Discernamantul ramane cea mai mare virtute, iar iubirea de aproapele ramana a doua mare porunca (dupa cea a iubirii de Dumnezeu). Iar cuvintele Domnului nu vor trece, nici iadul nu se va raci vreodata. Sa ne sarguim a dobandi discernamantul necesar deosebirii Binelui de Rau si a vederii pacatului propriu. Sa nu ne taiem singuri craca de sub picioare...
Singurul castig al interzicerii revistei in Petru Voda si al denaturarii mesajului Pr. Andrew il are diavolul, care asa cum zicea acelasi Parinte in interviul publicat, doreste pervertirea oricarui bine, stricarea a tot ceea ce poate fi ziditor pentru suflet. Si a mai bifat o victorie...
Numărul 97 (martie) al revistei "Rost" îi este închinat părintelui Florea Mureşanu - teolog, cărturar, erou şi martir al Bisericii Ortodoxe, ucis în închisoarea Aiud, sub comunişti. Între textele care îi sînt dedicate se distinge un foarte dens şi amplu studiu al ieromonahului Grigorie Benea făcut pe dosarul de la Securitate al părintelui Florea. Din sumarul revistei, care acoperă 100 de pagini, vă recomand să nu rataţi nici: interviul plin de duhovnicie acordat de părintele ortodox englez Andrew Philips teologului Mihail Băcăuanu: „Criza de azi e o consecinţă a păcatelor noastre”, nici articolele Cioran şi schimbarea la faţă a României (o analiză asupra controversatului volum de tinereţe al filosofului), de Alexandru Mălureanu, Poliţia cuvintelor (despre cenzura manualelor, "corect politică", în SUA), de Alina Ioan Dida, Permanenţe româneşti în Carpaţii Nordici (despre dacii slavizaţi şi alte ramuri româneşti rămase în afara graniţelor statului român), de Alexandru Boboc-Cojocaru şi Sfîrşitul lumii şi mişcările oculte, de Pr. prof. dr. Mihai Valică. Şi nici restul nu sînt de lepădat, dar vă las plăcerea de a le descoperi singuri. 
Postări
