Dileme. Cu trupul în Vest, sau cu sufletul în Est?
Pentru cei mai mulţi români, Occidentul era, înainte de 89, sinonim cu mîntuirea. Acolo aveai libertate şi prosperitate.
Majoritatea românilor trăiesc şi azi mirajul Vestului, în care găseşti un loc de muncă mai bine plătit, standarde profesionale mai înalte, oportunităţi de carieră mai mari, o viaţă îndestulată...
Nu se reduce însă totul la material. Dacă ai năzuinţe moral-spirituale, nu mai poţi alege Occidentul din toată inima şi, dacă eşti om întreg, nici nu te imaginezi trăind acolo mai mult de o perioadă provizorie, cît să-ţi faci "plinul".
Incontestabil, în Occident sînt străzi mai curate, oameni mai politicoşi, economii mai ridicate, posibilităţi mai multe. Însă, există şi delict de opinie: n-ai voie să spui ce crezi în toate chestiunile politice şi istorice. Există un sistem de formare a unui "om nou", disciplinat, civilizat şi spălat pe creier: statele deţin exclusivitatea asupra educaţiei copiilor. Şi mai există şi un sistem, "corect politic", de cenzură a credinţelor: n-ai voie să porţi însemne religioase, îţi este interzis să spui păcatului pe nume şi eşti marginalizat definitiv, ca "taliban", "fundamentalist" sau, de ce nu, "fascist" (ca tot încep să se suprapună noţiunile în noul limbaj politic corect), dacă îndrăzneşti să te pronunţi pentru apărarea familiei în faţa ofensivei ideologiei dominante.
România a optat, cu nişte ani în urmă, pentru Occident. Şi a început să importe, pe lîngă forme şi reforme, şi ideologie. Ideologie care este una clar împotriva unei dezvoltări normale a naţiunii. La acest import toxic a apărut o timidă opoziţie. Iar azi sînt destui români care se află în plină dilemă: cu Occidentul prosperităţii şi al pervertirii spirituale, sau cu Estul, încă sărac, dar mai întemeiat în credinţă? Alegerea nu-i uşoară, pentru noi, românii, cel puţin, pentru că rănile istoriei încă sîngerează şi mai ales pentru că nici prezentul unei Rusii dominante, agresive şi la cheremul unei mafii kagebisto-afaceriste nu ne îmbie.
Dilema este repusă pe tapet, cu mai mare acuitate, la cîte un eveniment cum a fost cel de azi. Homosexualii din România au anunţat că vor mărşălui prin centrul Bucureştiului, pentru a putea întemeia legal "familii" şi a putea adopta copii. Cu alte cuvinte, vor să fie recunoscuţi ca normali şi acceptaţi ca atare de societate. Marşul a fost autorizat de Primăria Capitalei, sub cuvînt că toţi cetăţenii ţării pot să manifeste public. Dacă Primăria Capitalei era cinstită vedea că marşul homosexualilor nu este o manifestaţie oarecare, ci una care se constituie într-o atingere la bunele moravuri şi că poate tulbura ordinea publică - motive de a nu autoriza marşul.
În sprijinul homosexualilor s-au declarat ambasadorii Africii de Sud, Australiei, Canadei, Cehiei, Franţei, Germaniei, Marii Britanii, Olandei, Spaniei, Suediei şi Statelor Unite.
Asta în vreme ce la Moscova a fost interzisă parada gay.
Majoritatea românilor trăiesc şi azi mirajul Vestului, în care găseşti un loc de muncă mai bine plătit, standarde profesionale mai înalte, oportunităţi de carieră mai mari, o viaţă îndestulată...
Nu se reduce însă totul la material. Dacă ai năzuinţe moral-spirituale, nu mai poţi alege Occidentul din toată inima şi, dacă eşti om întreg, nici nu te imaginezi trăind acolo mai mult de o perioadă provizorie, cît să-ţi faci "plinul".
Incontestabil, în Occident sînt străzi mai curate, oameni mai politicoşi, economii mai ridicate, posibilităţi mai multe. Însă, există şi delict de opinie: n-ai voie să spui ce crezi în toate chestiunile politice şi istorice. Există un sistem de formare a unui "om nou", disciplinat, civilizat şi spălat pe creier: statele deţin exclusivitatea asupra educaţiei copiilor. Şi mai există şi un sistem, "corect politic", de cenzură a credinţelor: n-ai voie să porţi însemne religioase, îţi este interzis să spui păcatului pe nume şi eşti marginalizat definitiv, ca "taliban", "fundamentalist" sau, de ce nu, "fascist" (ca tot încep să se suprapună noţiunile în noul limbaj politic corect), dacă îndrăzneşti să te pronunţi pentru apărarea familiei în faţa ofensivei ideologiei dominante.
România a optat, cu nişte ani în urmă, pentru Occident. Şi a început să importe, pe lîngă forme şi reforme, şi ideologie. Ideologie care este una clar împotriva unei dezvoltări normale a naţiunii. La acest import toxic a apărut o timidă opoziţie. Iar azi sînt destui români care se află în plină dilemă: cu Occidentul prosperităţii şi al pervertirii spirituale, sau cu Estul, încă sărac, dar mai întemeiat în credinţă? Alegerea nu-i uşoară, pentru noi, românii, cel puţin, pentru că rănile istoriei încă sîngerează şi mai ales pentru că nici prezentul unei Rusii dominante, agresive şi la cheremul unei mafii kagebisto-afaceriste nu ne îmbie.
Dilema este repusă pe tapet, cu mai mare acuitate, la cîte un eveniment cum a fost cel de azi. Homosexualii din România au anunţat că vor mărşălui prin centrul Bucureştiului, pentru a putea întemeia legal "familii" şi a putea adopta copii. Cu alte cuvinte, vor să fie recunoscuţi ca normali şi acceptaţi ca atare de societate. Marşul a fost autorizat de Primăria Capitalei, sub cuvînt că toţi cetăţenii ţării pot să manifeste public. Dacă Primăria Capitalei era cinstită vedea că marşul homosexualilor nu este o manifestaţie oarecare, ci una care se constituie într-o atingere la bunele moravuri şi că poate tulbura ordinea publică - motive de a nu autoriza marşul.
În sprijinul homosexualilor s-au declarat ambasadorii Africii de Sud, Australiei, Canadei, Cehiei, Franţei, Germaniei, Marii Britanii, Olandei, Spaniei, Suediei şi Statelor Unite.
Asta în vreme ce la Moscova a fost interzisă parada gay.