Dialog în pridvor cu Cristian Filip
Vă recomand un interviu cu un convertit, apărut în Formula As. Cum a început să trăiască ortodoxia și ce face în numele ei și pentru România unul dintre cei mai activi lideri de organizații din societatea civilă creștină, Cristian Filip.
# ”- Cel puţin o dată, mi-a răspuns Dumnezeu atât de repede că m-a copleşit. Într-o iarnă, s-a stricat instalaţia de încălzire a unei case din aşezământul de la Valea Plopului, casă în care locuiau 18 fete cu probleme de sănătate mintală. Noaptea erau minus 20 de grade şi bietele fete plângeau de frig. Când am aflat, am început să-mi sun prietenii şi cunoştinţele, ca să punem mână de la mână şi să rezolvăm problema. În mod incredibil, n-am găsit nici un sprijin. După două zile de dat telefoane, văzând că nu rezolv nimic, am căzut în genunchi şi m-am rugat la Maica Domnului. Atunci am simţit pentru prima dată cum arde rugăciunea în mine. Nu ceream ceva pentru mine, dar mă rugam cu disperare. A doua zi, a venit la mine la birou un om pe care nu-l cunoşteam, să facă o donaţie pentru Fundaţie, fără să ştie de necazul de la Valea Plopului. I-am cerut îngăduinţa să folosesc banii, 2000 de euro, pentru încălzirea casei. Atunci mi-a mai dat 2000 de euro. Aşa am făcut o lucrare care funcţionează şi astăzi.”
# ”- De mai multe ori, dar o dată am avut şi certitudinea că Părintele Arsenie veghează asupra mea şi a familiei mele.Tatăl meu s-a îmbolnăvit şi a suferit mult timp, iar anul acesta a trecut la Domnul. Nu era un om credincios şi nu mergea la biserică. Am reuşit să-l conving să se spovedească, iar părintele duhovnic l-a şi împărtăşit cu puţină vreme înainte de moarte. După ce s-a împărtăşit, s-a transformat în mod uluitor. A căpătat o seninătate şi o înţelepciune ca marii duhovnici. Noi, familia, nu-l mai recunoşteam. A lucrat în el harul lui Dumnezeu. Avea şi anumite viziuni. Mi-a spus că, din când în când, îi apare părintele Arsenie Boca. L-am întrebat: "Şi ce face părintele?". "Are grijă de noi" - mi-a răspuns. "Şi unde îţi apare?". "E şi acum cu noi, stă pe scaunul acela". Spre finalul chinurilor sale, eu organizasem un pelerinaj la Mânăstirea Sâmbăta de Sus şi un simpozion despre Părintele Arsenie Boca. Dar tata intrase într-un fel de comă, nu mânca, nu vorbea, nu deschidea ochii de câteva zile şi ne aşteptam să moară oricând. Aşa că mă frământam ce să fac. Era obligatoriu să merg şi eu, ca organizator, la Sâmbăta, dar nu puteam să-l las pe tata. Mă frământam, cu gândurile astea, la căpătâiul său, când, brusc, el a deschis ochii şi mi-a spus doar atât: "Părintele Arsenie Boca este cu adevărat sfânt! Mergi liniştit". Atât. Nu l-am întrebat nimic, iar el a căzut din nou în somn. Am plecat împăcat. A doua zi, pe seară, am primit telefon că tata trecuse la cele veşnice. Durerea despărţirii mi-a fost alinată doar de speranţa că are grijă de el părintele Arsenie, şi dincolo.”
# ”- Sufeream de o boală cu o manifestare foarte gravă, eram distrus, nu mă puteam concentra, slăbisem enorm, iar medicul în grija căruia eram şi care îmi dăduse până atunci numai medicamente naturiste, mi-a spus că trebuie să încercăm şi cu medicamente de sinteză, chimice, că altă şansă nu am. Am hotărât însă să nu iau acele medicamente. Mi-am asumat riscurile. Nu ştiam cum o s-o scot la capăt, dar m-am lăsat în grija lui Dumnezeu. Şi El nu m-a părăsit. Am organizat aici, în Bucureşti, o conferinţă cu ultimul partizan anticomunist din Bucovina, Gavril Vatamaniuc. Şi la acea conferinţă, un călugăr mi-a spus că mă pot vindeca prin alimentaţia Părintelui Ghelasie de la Frăsinei. Am citit cărţile de medicină isihastă ale Părintelui Ghelasie şi am început să mănânc după acel regim. Tot atunci, am aflat de sucurile de legume, pe care am început să le consum regulat. În trei luni m-am vindecat.”
Citiți textul integral aici!
Postări
