Părintele Teofil Părăian s-a ridicat la cele veşnice

Fotografie făcută de mine în februarie 2009, în chilia sa de la Sîmbăta de Sus

Azi noapte, pe la ora 4.00, am primit un mesaj că a murit părintele Teofil Părăian (80 de ani), duhovnicul mănăstirii Brâncoveanu de la Sîmbăta de Sus (Făgăraş). De dimineaţă, mi s-a confirmat că părintele a trecut la cele veşnice în Spitalul Militar din Cluj Napoca, după cîteva luni de suferinţă. A avut probleme mari cu inima şi plămînii.

Părintele Teofil a fost unul dintre cei mai luminoşi şi mai învăţaţi călugări ai noştri, duhovnic aspru cu păcatul dar mereu blînd cu păcătosul, plin de harul păcii şi al bucuriei. Chiar dacă avea şi unele păreri pe care nu i le puteam împărtăşi, l-am apreciat mereu pentru felul în care ştia să-şi argumenteze opiniile şi să şi le spună simplu şi învăluindu-le în bunătate, spre a nu răni. A fost nelipsit de la parastasele ţinute anual la Sîmbăta de Sus pentru pomenirea celor căzuţi în rezistenţa anticomunistă din munţi, deşi credea că aceştia au greşit luptînd cu arma în mînă contra regimului comunist.

Părintele Teofil a fost unul dintre cei mai prolifici scriitori bisericeşti, publicînd peste 30 de cărţi. De asemenea, a fost un neobosit conferenţiar, poate marele duhovnic care a mers cel mai mult prin ţară pentru a le vorbi tinerilor pe cele mai diverse probleme legate de credinţa noastră ortodoxă, de la Filocalie şi Rugăciunea Inimii pînă la slujbele Bisericii şi evocarea unor personalităţi marcante ale ortodoxiei româneşti, ca părintele Arsenie Boca sau maica Teodosia - Zorica Laţcu.

În februarie, anul acesta, am avut o ultimă întîlnire cu părintele Teofil, în urma căreia am publicat un interviu în Formula As, în care mi-a spus, printre altele: "Eu sînt sigur că merg în Rai. Cineva poate să spună că sînt mîndru. Dar nu pentru faptele mele cred că merg în Rai, ci pentru bunătatea lui Dumnezeu. Nu se poate să fi făcut Dumnezeu Raiul ca să-l ţină gol. Trebuie să ne potrivim cu Raiul, să ne placă în Rai şi să ne silim să-l cîştigăm, şi-l vom cîştiga. Căci Dumnezeu este Dumnezeul milei şi al îndurărilor. La slujbe auzim mereu că Dumnezeu bun şi iubitor de oameni este. Păi, de ce să nu credem că e bun şi iubitor, şi de ce să mă îndoiesc că mă va milui şi mîntui şi pe mine?".

Dumnezeu să-l odihnească în ceata drepţilor Săi!

Zugravii lui Dumnezeu

Pe malurile Oltului transilvanean, de o parte si de alta a drumului care leaga Sibiul de Fagaras, se afla douasprezece biserici aproape necunoscute, impodobite cu o pictura atat de frumoasa, incat pare rupta din rai. Autorii acestui miracol mural sunt tarani. Au trait in urma cu 200 de ani, pribegind din sat in sat ca sa-L proslaveasca in culori minunate pe Dumnezeu. Nevazuti si necunoscuti, de pe urma lor au ramas pereti si icoane pictate cu o nemaiintalnita credinta si ardoare, precum si un nume: Grecu, un neam intreg de zugravi care si-au transmis din tata in fiu mestesugul, dar mai ales sufletul, impovarat de suferinta romanilor din Ardeal, aflati la vremea aceea sub acvila imperiala.

Va invit sa cititi reportajul din Formula As.