Rost nr. 86

A apărut nr. 86 al revistei ROST (pe luna aprilie), care îi este dedicat unui mare mărturisitor al exilului anticomunist, Nicu Naum.
Din sumar vă mai recomand să nu rataţi: Brandul Ilici şi restul lumii, de Viorel Patrichi, Pentru o politică de tip creştin (3), de Paul Ghiţiu, Revoluţia lui Robespierre şi tragedia unei false justiţii (2), de Dragoş Moldoveanu, O epopee basarabeană, de Constantin N. Străchinaru, Centenar Dan Vizanty. În luptă contra americanilor, de Daniel Focşa, Mărturisirea pascală, de Constantin Mihai, Despre Antonescu, legionari şi nevoia de spirit critic, de Alexandru Racu.
În continuare, public editorialul din această ediţie, care ar putea aduce o oarecare lămurire într-o dezbatere reluată recent.

Pro şi contra Catedralei

Patriarhia a anunţat că în luna august va începe construirea Catedralei Mîntuirii Neamului. Prilej pentru vechii adversari ai proiectului să-şi lustruiască „argumentele” prăfuite şi să scornească altele noi. Contextul face ca şi unii dintre susţinători să se îndoiască acum de oportunitatea momentului şi de necesitatea clădirii.

Claudiu Târziu

Cîteva obiecţii par de bun-simţ, la prima vedere. La o analiză mai atentă însă, nu stau în picioare. Să luăm pe rînd.

Amplasamentul nu e bun, să mai căutăm. Nici noi nu sîntem prea fericiţi cu locul ales, în vecinătatea Palatului Parlamentului. Dar să ne amintim că, ani în şir, proiectul a tot fost plimbat prin oraş, pentru că mereu opozanţii găseau locul nepotrivit. În 2005, Biserica a primit, în sfîrşit, prin lege, un teren pentru catedrală, pe Dealul Arsenalului. Conducerea BOR a fost de acord. E adevărat că două construcţii uriaşe, aşezate una lîngă alta, urîţesc zona şi îşi umbresc reciproc valoarea arhitectonică – atîta cît e. Însă, n-ar fi neserios şi cam târziu acum să încercăm să schimbăm amplasamentul? Şi cine garantează că nu vor mai exista obiecţii pentru orice alt teren?

Casa Poporului este simbolul megalomaniei ceauşiste, iar o catedrală în care încap 5500 de persoane ar putea să împrumute această simbolistică. Fără îndoilă. Cum la fel de bine catedrala ar putea exorciza vecinătatea impură.

Mi se şopteşte: „E lipsită de smerenie”. Smeriţi s-ar cuveni să fim noi, nu casa Domnului.

Nu e în tradiţia noastră să facem biserici mari. Întîi că nu e o biserică obişnuită, ci una care trebuie să fie reprezentativă pentru ortodoxia noastră. Celelalte state majoritar ortodoxe au fiecare cîte o catedrală patriarhală. Pe urmă, dacă în Evul Mediu, să zicem, nu am avut resurse să construim biserici mari nu înseamnă că am respectat tradiţia. Dovadă că, acolo unde s-a putut, au fost ridicate şi biserici imense pentru vremea lor – ca la Dragomirna sau Moldoviţa. E ca şi cum am spune că, dacă străbunii noştri n-au avut bani decît de bordeie, trebuie să trăim şi noi bordeie, ca să păstrăm tradiţia. Oricum, din 1990 încoace s-au construit multe biserici spaţioase la noi, culminînd cu catedrala ortodoxă din Bacău, a patra ca dimensiune din Europa.

În loc să cheltuim 400 de milioane de euro pentru catedrală – cît este estimat că va costa –, mai bine reparăm bisericile-monumente istorice, sau construim 200 de biserici noi ca să le retrocedăm pe cele ale greco-catolicilor, sau facem 200 de azile de bătrîni şi orfelinate. Desigur, şi acestea sînt obiective importante. Dar, pe de o parte, Biserica trebuie să se ocupe întîi de mîntuire şi apoi, dacă poate, şi de filantropie; pe de altă parte, credincioşii care dau bani pentru Catedrală vor catedrală, nu altceva.

Apropo de bani, o seamă de necredincioşi se arată îngrijoraţi că vor fi alocate fonduri de la bugetul de stat. Normal, doar sîntem o ţară de peste 80% ortodocşi, care cotizăm la buget. Totuşi, din experienţa de pînă acum, să fie liniştiţi: statul n-a fost niciodată prea darnic, darămite în vreme de criză. Şi iată că am ajuns la un motiv la care sînt sensibili şi cei care vor Catedrală, dar cred că acum nu e momentul.

„Lumea moare de foame, şi Bisericii îi trebuie Catedrală? Nu e strategic...” Să nu ne bănuiţi de cinism, dar ar mai fi existat „Sfânta Sofia” din Istanbul, dacă s-ar fi gîndit Justinian [Constantin cel Mare - am scris ,din eroare, în prima variantă] la cît de potrivit este momentul şi ce alte priorităţi ar avea?

Avem deja două catedrale în capitală: cea din Dealul Patriarhiei şi „Sf. Iosif”! Este una dintre stupizeniile folosită drept argument de unii ziarişti anti-ortodocşi. Una e o biserică monahală modestă pentru nevoile de azi ale Patriarhie, cealaltă – un lăcaş al romano-catolicilor.

În fine, două dintre cele mai hilare motive sînt că şantierul va bloca traficul în centrul capitalei şi că va polua oraşul. La ce poluare este în Bucureşti şi la cît de greu se circulă, ar trebui să nu mai facem nici o magazie.

Duşmanii BOR ar inventa orice măcar să întîrzie, dacă nu să oprească ridicarea catedralei. Pentru că prezenţa ei este o mărturie de credinţă. Iată de ce trebuie să o construim.