Dezintegrarea Mitropoliei Clujului, Albei, Crişanei şi Maramureşului şi episcopatul de mîna a doua
Citiţi update-urile de la finalul postării!
Prin manevre subterane cu aparenţă de legalitate, episcopii Irineu al Albei şi Sofronie al Oradei sînt pe cale să rupă Mitropolia Clujului, Albei, Crişanei şi Maramureşului. Ei au determinat Adunările Eparhiale să voteze trecerea episcopiilor la Mitropolia Ardealului de la Sibiu, dînd în acest fel o satisfacţie tîrzie, dar nu mai puţin savurată, IPS Laurenţiu. Aşa se marchează un an de la mutarea ÎPS Bartolomeu la cele veşnice.
Prin manevre subterane cu aparenţă de legalitate, episcopii Irineu al Albei şi Sofronie al Oradei sînt pe cale să rupă Mitropolia Clujului, Albei, Crişanei şi Maramureşului. Ei au determinat Adunările Eparhiale să voteze trecerea episcopiilor la Mitropolia Ardealului de la Sibiu, dînd în acest fel o satisfacţie tîrzie, dar nu mai puţin savurată, IPS Laurenţiu. Aşa se marchează un an de la mutarea ÎPS Bartolomeu la cele veşnice.
Demersul celor doi ierahi, care mai trebuie să primească numai confirmarea Sf. Sinod (în fapt, o formalitate, dacă patriarhul Daniel deja şi-a dat acordul), nu doar că loveşte în memoria vrednicului de pomenire mitropolit ÎPS Bartolomeu Anania, care cîndva le-a fost binefăcător, dar este şi o probă de dispreţ faţă de credincioşii din Episcopiile Albei şi Oradei.
Pe de altă parte, s-o recunoaştem, spargerea Mitropoliei condusă de ÎPS Andrei este favorizată şi de impotenţa acestuia de a păstra măcar moştenirea vlădicăi Bartolomeu, că nu-i chip s-o sporească. Şi nu folosesc cuvinte prea tari. Mitropolitul Andrei n-a dovedit în nici un fel, de cînd a urcat în scaunul de la Cluj, că e capabil să îndeplinească testamentul mitropolitului Bartolomeu. Dimpotrivă, s-a lansat într-un şir de concesii canonice (afirmîndu-se deodată ecumenist), administrative (punînd la cale aranjamente imobiliare discutabile cu edilii locului) şi morale (oferind onoruri unor figuri publice compromise).
Deocamdată, în Mitropolia Clujului mai rămîne, alături de Arhipeiscopia Clujului, Episcopia Maramureşului. Cred însă că, după ce ÎPS Iustinian nu va mai fi printre noi, şi această episcopie se va alipi la Mitropolia Ardealului. Atunci, Mitropolia Clujului se va desfiinţa.
Se pare că la Sinodul BOR din februarie şi noua episcopie a Devei şi Hunedoarei va umfla Mitropolia Ardealului cu sediul la Sibiu. Oare nu devine prea mare căciula pentru mitropolitul Laurenţiu? Oare nu deja este prea mare?
Redau în continuare un fragment dintr-un text de opinie al teologului Radu Preda despre dezintegrarea Mitropoliei Clujului.
Păstorii lupi
"Punerea sub semnul întrebării a existenţei Mitropoliei Clujului este nu doar un atac la adresa memoriei vrednicului de pomenire mitropolit Bartolomeu, dar mai ales un gest profund anti-pastoral. Principial, echilibrarea din punct de vedere teritorial a celor două mitropolii ardeleneşti este o dorință până la un punct legitimă. Ceea ce este mai puțin de înţeles este modul cum se produce o asemenea reaşezare, grăbită şi evident marcată de presiunea plăcerii necamuflate de a plăti unele poliţe. Abia instalat la Alba Iulia, după două decenii de vicariat la Cluj, bucurându-se de respectul constant al Mitropolitului Bartolomeu, fapt rar în raporturile dintre titulari și vicari, Arhiepiscopul Irineu se precipită spre Sibiu. Gestul lui este cu atât mai inoportun, cu cât cel pe care l-a moștenit a fost, tot timp de două decenii, arhipăstor în orașul unirii. Din orice unghi am privi situația, IPS Irineu confirmă “vocația” ereziarhă, faptul că este în posesia unui depozit inepuizabil de resentimente și frustrări. Figură tristă, incapabil să întrețină raporturi firești, umane, cu cei din jur, acest ierarh ilustrează dramatic patologia aferentă inter-regnului episcopatului de mâna a doua. Și mai greu de înțeles, la limita inacceptabilului, este dorința, deja consemnată printr-o decizie a Adunării Eparhiale, a episcopiei Oradiei de a intra în jurisdicția Mitropoliei Ardealului de la Sibiu. Motorul acestei mișcări este episcopul Sofroniu, încurajat la vremea sa de însuși Mitropolitul Bartolomeu. Cum recunoștința este tradusă în termeni vindicativi, același Sofroniu, având în comun cu Irineu porniri ereziarhe similare, nu va pregeta să muște mâna care l-a hrănit. Prin acțiunile lui, el este inventatorul traseismului mitropolitan. Ambițios fără idealuri și luptător fără miză, vlădica Sofroniu întruchipează abjecția carieristică a parvenitului intelectual și spiritual, cultivând compensatoriu un delirant cult al personalității. Așa cum Irineu nu a pregetat să maculeze memoria Mitropolitului Bartolomeu, de a cărui longevitate era disperat (sic!), Sofroniu nu a pregetat să își alunge înaintașul, episcopul Ioan Mihălțan, din reședință. Priveliștea celor doi este, într-adevăr, tristă. Nu ai cum să nu te amărăști văzând cum oameni chemați să propovăduiască Evanghelia sfârșesc prin a fi caricatura modelului de păstor și copia din ce în ce mai fidelă a lupului.
Deciziile din ultima vreme de la Alba Iulia și Oradea, la care se adaugă cea de la Deva, invocă o hotărâre luată la ședința reunită a sinoadelor mitropolitane din Ardeal din 16 decembrie 2011. Comunicatul oficial de presă nu menționează însă nimic despre o astfel de turnură. Ceea ce înseamnă că, la Alba Iulia și la Oradea, s-a mizat pe menținerea în necunoaștere a opiniei laice și publice. Concret, ierarhii știau ce se va întâmpla în următoarele săptămâni, dar nu au comunicat nimic credincioșilor. Nu au dus lipsă de mijloace, Pastoralele de Crăciun fiind un vehicol ideal de informare a pleromei Bisericii locale. Nu, ierarhii nu au spus nimic. Au abuzat astfel de Adunările Eparhiale, punându-le în fața faptului împlinit și falsificând cu bună știință voința laicatului. O astfel de manieră de lucru compromite, că vrem sau nu, încrederea în ierarhie și accentuează impresia că aceasta acționează politicianist, nu părintește. Acum, unica speranță este la Sinodul din februarie și, să nu ne ascundem, la patriarh. Reorganizarea pe latura de sud a Ardealului, da. Bihorul, nu. În funcție de cum o să decidă, ierarhii îşi vor onora slujirea sau, obedienţi altei agende decât celei bisericeşti, vor confirma faptul că deficitul de legitimitate nu este caracteristic doar clasei politice. Dumnezeu să îi lumineze!"
Sursa: Ora de ClujUPDATE
În acest context, dorul de vlădica Bartolomeu e mai mare, iar preţuirea pentru acest rarisim ierarh se reflectă la dimensiunea legendei sale.
Citiţi şi aici.
LATER EDIT
Dacă ÎPS Andrei ar vrea să păstreze Mitropolia Clujului şi ar avea şi forţa necesară, ar putea cere Sinodului înfiinţarea de episcopii la Bistriţa, la Braşov, la Satu Mare, în subordinea sa canonică. Motivele pastoral-misionare pentru crearea de noi episcopii (şi nu numai în oraşele amintite) sînt evidente pentru toată lumea.
UPDATE 2
Cîţiva cititori foarte bine informaţi cu situaţia din Mitropolia Clujului m-au tras de mînecă, spunîndu-mi că PS Iustin, episcopul vicar al Arhiepiscopiei Maramureşului şi Sătmarului, este un luptător, a susţinut înfiinţarea mitropoliei şi nu va trăda moştenirea vlădicăi Bartolomeu. Consemnez asta, cu nădejdea că au dreptate. Nu vreau să-i fac un proces de intenţie PS Iustin, pe care nu-l cunosc personal, dar nu ştiu dacă rezista presiunilor la fel ca ÎPS Iustinian, venerabilul arhiepiscop al Maramureşului şi Sătmarului.
De asemenea, am omis că din Mitropolia păstorită de ÎPS Andrei face parte (şi probabil va rămîne parte) şi Episcopia Sălajului.
Am mai aflat că pe PS Sofronie al Oradei îl mînă în luptă promisiunea ÎPS Laurenţiu că îl va sprijini să ajungă mitropolit al Banatului.
UPDATE 3 (1 febr. 2012)
Speranţele unora că patriarhul Daniel va interveni pentru ca Mitropolia Clujului să nu fie dezmembrată au fost spulberate azi. Într-un comunicat de presă al Patriarhiei ni se spune ce ştiam: "Intenţia actuală de echilibrare teritorială a celor două Mitropolii îşi are originea în hotărârea comună a Sinoadelor mitropolitane ale Mitropoliei Ardealului şi Mitropoliei Clujului, Albei,Crişanei şi Maramureşului, reunite în şedinţă de comună de lucru la mănăstirea Sâmbăta de Sus, judeţul Braşov, din 16 decembrie 2011, urmată de consultarea membrilor clerici şi mireni din Adunările eparhiale ale Arhiepiscopiei Alba-Iuliei şi Episcopiei Oradiei, la solicitarea Înaltpreasfinţitului Părinte Mitropolit Andrei al Clujului. Celor două Adunări eparhiale dornice de a reveni la Mitropolia Ardealului, li s-a adăugat Adunarea eparhială a Episcopiei Devei şi Hunedoarei care a primit în acest sens aprobarea Sinodului mitropolitan al Mitropoliei Banatului."
De parcă n-am şti cum se iau astfel de hotărîri.
Mai departe, Patriarhia vrea să domolească spiritele spunînd că nu contează cît de mari sînt cele două Mitropoliii, a Clujului şi a Ardealului, că ele rămîn la fel de importante. Şi atunci de ce ni se spune ,cu două paragrafe mai sus, că demersul vizează "echilibrarea teritorială a celor două Mitropolii"? Ce nevoie de echilibru mai era, dacă oricum nu contează?
Prin urmare, cum spuneam, hotărîrea Sinodului în această privinţă devine o formalitate.
Dacă mă întreb ce valoare mai are cuvîntul patriarhului Daniel, care a promis exact în urmă cu un an, la înmormîntarea vlădicăi Bartolomeu, că Mitropolia Clujului nu va fi destrămată, o să fiu considerat obraznic, nu?
Patriarhia pretinde că Sinodul s-ar fi grăbit cînd a decis întindre canonică a Mitropoliei Clujului, în urmă cu şase ani. Aşadar, Sinodul se cam grăbeşte. Această mărturisire ne ridică mai multe întrebări. Oare de cîte ori s-a grăbit Sinodul? Şi mitropolitul Laurenţiu a votat în 2005 decizia Sinodului de înfiinţare a Mitropoliei Clujului tot din grabă? Nu cumva s-a grăbit Sinodul alegînd anumiţi ierarhi şi chiar pe acest patriarh? Nu cumva va fi greşit, evident din grabă, şi cînd a adoptat noul Statut al BOR? La ce alte amendări ale hotărîrilor sinodale trebuie să ne mai aşteptăm? Ce valoare mai au deciziile Sinodului?
UPDATE 3 (1 febr. 2012)
Speranţele unora că patriarhul Daniel va interveni pentru ca Mitropolia Clujului să nu fie dezmembrată au fost spulberate azi. Într-un comunicat de presă al Patriarhiei ni se spune ce ştiam: "Intenţia actuală de echilibrare teritorială a celor două Mitropolii îşi are originea în hotărârea comună a Sinoadelor mitropolitane ale Mitropoliei Ardealului şi Mitropoliei Clujului, Albei,Crişanei şi Maramureşului, reunite în şedinţă de comună de lucru la mănăstirea Sâmbăta de Sus, judeţul Braşov, din 16 decembrie 2011, urmată de consultarea membrilor clerici şi mireni din Adunările eparhiale ale Arhiepiscopiei Alba-Iuliei şi Episcopiei Oradiei, la solicitarea Înaltpreasfinţitului Părinte Mitropolit Andrei al Clujului. Celor două Adunări eparhiale dornice de a reveni la Mitropolia Ardealului, li s-a adăugat Adunarea eparhială a Episcopiei Devei şi Hunedoarei care a primit în acest sens aprobarea Sinodului mitropolitan al Mitropoliei Banatului."
De parcă n-am şti cum se iau astfel de hotărîri.
Mai departe, Patriarhia vrea să domolească spiritele spunînd că nu contează cît de mari sînt cele două Mitropoliii, a Clujului şi a Ardealului, că ele rămîn la fel de importante. Şi atunci de ce ni se spune ,cu două paragrafe mai sus, că demersul vizează "echilibrarea teritorială a celor două Mitropolii"? Ce nevoie de echilibru mai era, dacă oricum nu contează?
Prin urmare, cum spuneam, hotărîrea Sinodului în această privinţă devine o formalitate.
Dacă mă întreb ce valoare mai are cuvîntul patriarhului Daniel, care a promis exact în urmă cu un an, la înmormîntarea vlădicăi Bartolomeu, că Mitropolia Clujului nu va fi destrămată, o să fiu considerat obraznic, nu?
LATER EDIT
Am recitit comunicatul Patriarhiei şi nu-mi vine să cred că un astfel de document poate emana de la cancelaria celui care ar trebui să fie părintele duhovnicesc al tuturor românilor. Patriarhia pretinde că Sinodul s-ar fi grăbit cînd a decis întindre canonică a Mitropoliei Clujului, în urmă cu şase ani. Aşadar, Sinodul se cam grăbeşte. Această mărturisire ne ridică mai multe întrebări. Oare de cîte ori s-a grăbit Sinodul? Şi mitropolitul Laurenţiu a votat în 2005 decizia Sinodului de înfiinţare a Mitropoliei Clujului tot din grabă? Nu cumva s-a grăbit Sinodul alegînd anumiţi ierarhi şi chiar pe acest patriarh? Nu cumva va fi greşit, evident din grabă, şi cînd a adoptat noul Statut al BOR? La ce alte amendări ale hotărîrilor sinodale trebuie să ne mai aşteptăm? Ce valoare mai au deciziile Sinodului?
