Moartea reportajului. În cotidiene

Viorel Ilişoi a postat pe Facebook textul de mai jos, pe care îl preiau aici, pentru că pune o problemă serioasă. Mai jos vă dau şi opinia mea, pe care am postat-o la comentarii :)

Prietenul Claudiu Tarziu mi-a imprumutat aceasta carte de negasit la anticari. Acum pot spune ca am citit (cam) tot ce a fost esential in reportajul romanesc de pana la revolutie. Si mai pot spune asmenea Magistrului Ursachi: si nu mi-a folosit la nimic. Reportajul de astazi este, din pacate, cu totul altceva. O schita de cateva mii de semne, mai putin decat "Bubico", rupta in casete si subtitluri, neaparat cu un titlu agatator si chapeau rezumativ. Reporterul e scos din cadru, ramane doar un ochi care inregistreaza din fuga, pe sarite, impersonal. Toata greutatea reportajului pica pe senzationalul faptelor. Stilul nu se cauta, nu e pretuit. Un stil chinuit, impiedicat, este la fel de bun ca unul sclipitor. Totul se numara la semne si la bucata pe taraba de hartie si - mai nou - virtuala. Poate internetul va resuscita reportajul intrat in coma profunda dupa primii ani ai tranzitiei, cand "Opinia studenteasca" a cazut. Dar pe langa mijloacele oferite de internet ar mai trebui si o noua generatie de reporteri si, mai ales, o noua generatie de sefi de gazete. Citesc reportajele din cartea asta si imi spun ca tot ce facem noi, autorii de reportaje de azi, e o mare si plina de ifose l... militareasca (cenzurat de mine, C.T.). Scuzati, dar asta e.

-----------------------------
Viorel, fii optimist, miine va fi mai rau :)) Prietene, ai si tu partea ta de dreptate, dar mai avem si motive de bucurie. Te referi la reportajul facut la cotidiene. Insa, nici Nistorescu nu a scris reportajele astea in cotidiene, ci prin saptaminale si lunare - apoi le-a revazut si adaugit (si-nca mult) cind le-a strins in carte. Se mai face reportaj adevarat in Romania pe la periodice. Si-tii dau doua exemple: Formula As si Esquire. Asa ca, nici reporterii n-au murit, nici toti sefii nu s-au timpit :)