Maica Domnului este cea mai inalta sfintenie omeneasca, iar Adormirea Maicii Domnului este cea mai de seama dintre sarbatorile ei. Este un praznic pregatit, precum se stie, printr-un post de doua saptamâni.
Arhanghelul Gavriil, cel ce o binevestise odinioara ca-L va naste pe Mântuitorul lumii, ii da acum de veste Fecioarei ca a venit vremea mutarii ei la Cer: “Acestea zice Fiul tau: Vremea este a muta pe Maica Mea la Mine. Nu te teme de aceasta, ci primeste cuvântul cu bucurie, de vreme ce vii la viata cea nemuritoare”.
Ca si Fiul mai inainte, Preacurata s-a mutat la Cer cu trupul ei feciorelnic, iar acolo mijloceste neincetat pentru oameni in fata lui Dumnezeu.
Icoana ortodoxa a Adormirii ne-o infatiseaza pe Nascatoarea de Dumnezeu intinsa pe un pat, cuprinsa de un somn senin; apostolii se prosterneaza in jurul ei, iar Hristos, in mijloc, circumscris in nimbul luminos al slavei Sale, ii tine sufletul in palme.
Dupa adormire, Apostolii i-au pus trupul in mormânt la Ghetsimani, dar, deschizându-l dupa trei zile - pentru ca si Toma, care nu fusese de fata, sa se inchine la trupul ei preasfânt -, ei s-au minuntat gasindu-l gol, doar cu giulgiul ramas drept marturie. Dupa o alta traditie, ea a fost rapita la Cer chiar din drumul catre mormânt.
In Munteania si in Ardeal, cei care au numele Maria/ Marian sau derivate din acestea isi sarbatoresc astazi onomastica. In Moldova, este considerata sarbatoare onomastica a Mariilor data de 8 septembrie – nasterea Maicii Domnului, numita si Sfanta Maria Mica. Personal, consider ca asa se si cuvine, caci nasterea e sarbatoare, iar trecerea la Domnul, chiar si in cazul sfintilor, nu e moment de veselie – desi ii stim profunzimile teologice.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu