sâmbătă, 17 decembrie 2011

Statul român se vrea proprietar pe mormîntul lui Ştefan cel Mare şi Sfînt

Către cei care gândesc şi mai simt româneşte

Mănăstirea Putna, reprezentată prin Stareţ Arhimandrit Melchisedec Velnic, aduce la cunoştinţă tuturor forurilor bisericeşti şi laice o nedreptate ce se încearcă a se face, printr-o Contestaţie în anulare asupra căreia se va pronunţa Tribunalul Suceava, în privinţa terenului care reprezintă vatra mănăstirii.
În data de 1 iulie 2011, prin Decizia definitivă şi irevocabilă nr. 1015 a Tribunalului Suceava, Mănăstirii Putna i s-a făcut o dreptate istorică, recunoscându-i-se, prin uzucapiune, dreptul de proprietate asupra vetrei de vieţuire monahală – terenul de 14 ha pe care se află: biserica cu mormântul Sfântului Voievod Ştefan cel Mare, cimitirul, chiliile, muzeul, arhondaricul, livada şi gospodăria anexă.
În data de 7 decembrie 2011, Direcţia Finanţelor Publice a Judeţului Suceava, ca reprezentant al Statului Român, a depus la Tribunalul Suceava o Contestaţie în anulare prin care cere să se anuleze hotărârea judecătorească mai sus menţionată.
Acest demers al unei instituţii publice ne surprinde cu atât mai mult cu cât, mai ales în ultimii ani, lumea politică şi mass-media au încercat să ne convingă că nu se poate concepe un stat de drept în care să nu se garanteze respectarea proprietăţii private. Urmare a acestor intervenţii, majoritatea cetăţenilor şi-au recuperat sau au fost despăgubiţi pentru proprietăţile confiscate abuziv de către regimul comunist.
Pământul pe care se află Mănăstirea Putna a fost dăruit de ctitorul ei, Sfântul Ştefan cel Mare, domnul Moldovei, din averea sa personală. Dania a fost întărită în 1503 prin cuvintele: Iar după viaţa noastră, cine va fi domn al ţării noastre, (...) Moldova, acela să nu clintească dania şi întărirea noastră, ci s-o întărească şi s-o împuternicească, pentru că am cumpărat cu banii noştri şi am dat şi am scris acelei sfinte Mănăstiri de la Putna.
După ocuparea Bucovinei de către austrieci în 1775, a fost constituit în 1783 Fondul Bisericesc, cuprinzând averile Bisericii Ortodoxe din Bucovina. În acest Fond au fost cuprinse scriptic (în cartea funciară) şi toate proprietăţile Mănăstirii Putna, iar Statul Român comunist, prin Decretul nr. 273/1949, nepublicat în Monitorul Oficial, s-a intabulat abuziv pe suprafaţa de 14 ha amintită mai sus.
Cu toate acestea, niciodată terenul de 14 ha, care reprezintă nucleul de vieţuire al Mănăstirii Putna în cei peste 550 de ani de existenţă, nu a fost înstrăinat sau folosit de către altcineva, fiind întotdeauna în posesia utilă, neîntreruptă şi paşnică a vieţuitorilor mănăstirii.
Mai mult, orice mănăstire are un drept de proprietate sacră asupra bisericii, chiliilor şi incintei mănăstireşti, drept recunoscut prin lege. Nu este normal ca Mănăstirea Putna – cea dintâi dintre ctitoriile lui Ştefan cel Mare, cunoscută tuturor românilor ca un simbol de credinţă, cultură şi demnitate – să fie nevoită să cerşească de la o instituţie a statului recunoaşterea dreptului de proprietate asupra pământului dobândit prin donaţie şi stăpânit neîntrerupt.
Dacă nu vom reuşi să garantăm proprietatea privată dobândită legitim, cine ne va garanta în viitor munca noastră, moştenirea noastră, libertatea noastră ca cetăţeni şi creştini? O ţară nu se clădeşte pe nedreptate!
Prin urmare, cerem reprezentanţilor statului să intervină pentru retragerea Contestaţiei în anulare depusă de Statul Român prin Direcţia de Finanţe Publice a Judeţului Suceava.

3 comentarii:

  1. ce rusine, bai!

    sa stam linistiti, Statul Roman vegheaza..!

    RăspundețiȘtergere
  2. Luaţi-vă-n braţe copiii ca pe strategice arme,
    Haideţi cu toţii la Putna, unde Măria-Sa doarme.
    Doamne, a toată Moldova, nu te-am făcut de ruşine,
    Sufletul nostru te cheamă, are nevoie de tine.

    Ridică-te Ştefane şi vezi-ţi fiii,
    Că vremea în lume e grea,
    Credinţă veşnică patriei noastre
    Jurăm, Măria-Ta !

    Înconjurându-ţi mormântul, Ştefane, Ştefan cel Mare
    Reînviază o clipă, că ţi-am adus închinare.
    Tot ce-ai visat o să fie, precum lăsatu-ne-ai slova.
    Casă a dacilor liberi este şi fi-va Moldova.

    Suntem aici toţi plaieşii, iar un poet mai îngână,
    Tragic din clopotul Putnei, tainica doină română.
    Cu îndoită putere neamul întreg să tresară,
    De la mormântul lui Ştefan să ne luptăm pentru ţară!

    Doamne, jurăm lângă cripta, care în piatră te leagă
    Că vom păstra peste veacuri patria noastra întreagă.
    Luaţi-vă-n braţe copiii, daţi-le sfânta poveste
    Cum că mormântul lui Ştefan leagan al neamului este!

    (versuri de Adrian Paunescu, muzica de Gil Ioniţă)
    http://adzidus.wordpress.com/2011/07/01/juramant-la-putna/

    Dumnezeu are vesnicia la dispozitie, noi avem doar timpul.

    RăspundețiȘtergere
  3. Dăm mereu cu piciorul la ce este curat şi sfânt.
    Şi mânaţi de sentimente comunitare şi globaliste ne negăm simbolurile.
    Cam aşa ne vor "ei". Fără nici un reper, cu idoli închipuiţi în bidoane de cola şi sărbătorind a sperietură dovlecii.
    Pe Marele şi Sfântul Ştefan îl scoseră crud şi imoral. Pe Sfântul Brâncoveanu, lacom şi fricos, pe Mareşal, criminal de război, pe Adrian Păunescu şi Mircea Vieru- instigatori, pe Românul de rând, hoţ şi murdar. Biserica -care este o forţă, nu numai spirituală- în lupta cu "ei" o înegriră, deşi se dau mari credincioşi...Ce a rămas de pângărit? Sau de acaparat?
    Este cauzl să ne trezim. Şi să luptăm aşa cum ştim: cu cerbicie şi credinţă.
    Să ne ajute Dumnezeu!
    Iulian Toader

    Bun blog...să sperăm că nu va prinde gripă...

    RăspundețiȘtergere