Teroristul norvegian e mason, nu creştin

Un norvegian în vârstă de 32 de ani a fost arestat pentru atacul armat de pe insula Utoya, din apropiere de Oslo. Anders Behring Breivik a intrat în tabără pretinzând că vrea să asigure securitatea participanţilor după explozia de la Oslo şi a deschis focul asupra celor prezenţi la eveniment. Cel puţin 84 de persoane au murit numai în cursul atacului armat - scrie Adevărul.

Presa norvegiană susţine că bărbatul, care a fost pus sub acuzare pentru terorism, ar fi "creştin, conservator şi apropiat de extrema dreaptă". Din fotografia omului, care însoţeşte ştirea, reiese mai degrabă că e mason, nu creştin. De altfel, între Dreapta şi creştinism, pe de o parte, şi Francmasonerie, pe de alta, este o incompatibilitate absolută.

UPDATE (25 iul. 2011)

După cum bănuiam (şi am scris într-un comentariu în subsolul textului ăsta), omul nu e nici creştin, nici mason. Că nu e creştin o dovedesc faptele. Că nu e mason veritabil reiese chiar din declaraţiile sale. El susţine că a reînfiinţat Ordinul Templierilor, împreună cu alţi opt zănatici, la Londra, în 2002. Aşa, oricine poate îmbrăca orice haină şi comite orice blestemăţie în numele unei idei sau organizaţii, fără să fie nici slujitorul acelei idei, nici cu adevărat membru în acea organizaţie. S-au mai vazut cazuri.
Dincolo de asta, remarc stupizenia sau numai ticăloşia unor publicaţii internaţionale, care se grăbesc să treacă atrocităţile comise de acest dezaxat în contul creştinismului şi al "extremei-drepte". Unele ziare publică azi tot soiul de "analize" prin care încearcă să demonstreze că faptele lui Breivik au fost declanşate de "discursul populist şi islamofob al extremei-drepte europene". Şi iau la rînd partidele pe care le consideră de extremă-dreapta din Europa, pentru a le acuza de incitare la crimă în masă.
La noi, aceste "analize" le prilejuiesc stîngiştilor adevărate "revelaţii". Iată de pildă ce scrie Costi Rogozanu: "Deruta a început. Pentru că gîndurile teroristului se mulau perfect pe un val ideologic din ce în ce mai apreciat şi votat în Europa şi pe o scară de valori extrem de prezentă în Est, în România nu mai vorbesc. Fobia de multiculturalism şi corectitudine politică a făcut carieră la noi, deşi, cum am zis-o de atîtea ori, n-am suferit niciodată de vreun exces de multiculturalism sau “pc”."