Dumitru Oniga, poetul luminii

Probabil că multora dintre dvs. nu vă spune nimic numele lui Dumitru Oniga (n. 1925). Domniei sale i-am închinat numărul 93 (noiembrie) al revistei Rost.

Dumitru Oniga, fost deţinut politic în timpul regimului comunist (a suferit aproape 20 de ani de detenţie politică), este unul dintre mărturisitorii discreţi dar tenace ai unei credinţe din care nu l-au smuls nici torturile cele mai cumplite şi nici ademeririle cele mai viclene.
Poet autentic, ca unul care a ucenicit într-ale poeziei pe lîngă Nichifor Crainic şi Radu Gyr, Dumitru Oniga a năzuit mereu spre Dumnezeu, cu preţul sîngelui şi pe calea poeziei. Viaţa îi este cuprinsă în cîteva versuri: "De am băut otrava vieţii, dacă/ Am pipăit amare adîncimi,/ Hulit şi schingiuit, Dat în tărbacă,/ Am sîngerat urcînd spre înălţimi/ Să caut urma paşilor divini".
Din sumar, vă mai recomand: Teologia smereniei, de Prof. Dr. Const. Miu, Statul neutru sau “minunata lume nouă”, de Anca Simitopol, Educaţia religioasă în şcoala românească, de Pr. Prof. Adrian Cherhaţ, Cum am ajuns unde am ajuns şi ce ne aşteaptă?, de Alexandru Racu, Erorile catolicismului (I), de Mihail Băcăuanu, „Unirea R. Moldova cu România se clădeşte încet dar sigur” – un interviu cu Mircea Druc, primul premier moldovean anticomunist, de Viorel Patrichi, Semn bun pentru istroromâni, de Petru Raţiu, Într-un sat din Tadjikistan se vorbeşte româneşte, de Nicolae Dabija.
Vedeţi aici de unde poate fi cumpărată revista.

"In biserica trebuie sa te simti acasa, chiar daca esti departe de tara ta"

Vazuta din strada, biserica ortodoxa romaneasca din Viena nu este deloc impresionanta. Mai degraba scunda, prinsa intre umerii altor doua cladiri. Se distinge, insa, printr-o combinatie izbutita de traditie si modernitate. Mozaicul de pe frontispiciu si usile de sticla pe care sunt gravati doi ingeri vestesc un loc de inchinaciune. Iar modesta clopotnita de deasupra, cu cruce in varf, te duce cu gandul acasa. Inauntru, pictura in linie neobizantina si in culori profunde, catapeteasma aurita si stranele de lemn masiv compun o atmosfera familiara, plina de pace. Ca si cum ai intra in odaia cea buna a bunicii, cu miros de gutui si de busuioc, pe peretii careia stau cuminti tablourile de familie. Printre sfinti, Ioan Iacob Hozevitul este infatisat cu un papirus in mana, pe care scrie: "Fii pribegi ai tarii mele, necajiti intre straini, nu uitati menirea voastra, de romani si de crestini". Un indemn pe urmele caruia parintele dr. Nicolae Dura, parohul bisericii, ne spune: "In biserica trebuie sa te simti acasa, chiar daca esti departe de tara ta".
Am ajuns la Viena intr-o zi senina de toamna si am avut bucuria sa stam la "ceas de taina" cu parintele Nicolae.

Cititi interviul cu parintele Nicolae in Formula As.

A venit timpul naţionalismului verde

de Lee John Barnes

Vă prezentăm un articol de pe site-ul Partidului Britanic al Libertăţii (The British Freedom Party). Autorul scrie despre naşterea unui nou gen de naţionalism. Un răspuns de dreapta la ameninţările grave care planează asupra zonelor rurale britanice.

[…] Guvernul de coaliţie dintre conservatori şi liberal-democraţi a declarat război regiunilor rurale din Marea Britanie.
Prin anunţul că guvernul va vinde pădurile Marii Britanii pentru a-şi plăti datoria publică, care a fost făcută de către bancheri, şi prin anunţul primarului Londrei, Boris Johnson că va cere permisiunea să toarne beton peste rezervaţia de păsări Northward Hill din North Kent, în vederea construirii unui nou aeroport, ne dăm seama că zonele rurale ale Marii Britanii sunt ţinta unui atac care le periclitează existenţa.
Partidul Britanic al Libertăţii (the British Freedom Party) este un partid dedicat protejării zonelor rurale britanice.

Noi credem că zonele rurale reprezintă însăşi baza identităţii britanice, nicidecum nişte active pe care economiştii pot să le exploateze şi distruge, aceiaşi economişti care, datorită idioţeniei lor, au produs criza datoriei publice.
Prin poezia, arta, cărţile şi picturile care înfăţişează zonele rurale britanice ne definim ca popor, ele definesc cultura britanică.
Când zonele rurale sunt distruse pentru profituri imediate de care beneficiază o minoritate bogată, întregul nostru popor şi generaţiile viitoare sunt sărăcite.
Naţionaliştii sunt singurii verzi adevăraţi.

Partidul Verzilor doar se preface că apără mediul natural al Marii Britanii, în realitate ei sunt globalişti care văd în zonele noastre rurale o alta „faţetă“ în contextul sistemului globalist. De fapt, ei sunt pepeni, roşii pe dinăuntru şi verzi pe dinafară.
Iată de ce sunt obsedaţi de înşelătoria încălzirii globale, a schimbării climatice şi de alte invenţii globaliste menite să formeze ţesătura „noii ordini mondiale“; ei caută să transforme Marea Britanie într-o parte a sistemului globalist guvernat prin intermediul instituţiilor supranaţionale care vor eviscera democraţia naţiunii noastre.
Verzii nu rezolvă problema crizei mediului înconjurător din Marea Britanie, ei sunt partea cea mai mare a problemei.

Capitalişti globali, miliardari precum George Soros, subvenţionează grupurile „verzilor“ pentru a promova înşelătoria globalistă a „schimbării climatice“, aceasta este un mijloc de a se îmbogăţi şi a infiltra naţiunile în curs de dezvoltare cu scopul de a le exploata financiar şi a le spolia resursele naturale.
Verzii sunt idioţii folositori ai capitaliştilor globali care vor să forţeze deschiderea lumii în curs de dezvoltare, cu vastele ei resurse, pentru a o exploata din punct de vedere financiar.

Ajutorul de dezvoltare acordat lumii a treia este doar un mijloc de infiltrare, de către afacerişti, în economiile acestor tari şi de exploatare a resurselor lor naturale; de aici decizia guvernului de coaliţie de a creşte bugetul destinat ajutorului pentru străinătate. Ajutorul nu este ajutor, nu-i altceva decât colonizare economică promovată prin globalizarea sistematică a lumii în curs de dezvoltare, a economiilor şi resurselor ei naturale.

Iată de ce noi, ca naţionalişti britanici trebuie să formăm o noua Mişcare Naţionalistă Verde pentru a înlocui periculosul, coruptul, neadevăratul Partid al Verzilor (Green Party) şi ideologia sa globalistă.
Mişcarea Naţionalistă Verde trebuie să devină centrul unei noi mişcări de protest naţionaliste.
Trebuie să formăm celule autonome alcătuite din activişti naţionalişti verzi care să poată fi mobilizaţi la nivel naţional pentru a proteja zonele rurale în faţa dezvoltării abuzive şi a exploatării nechibzuite.

Trebuie să creăm o nouă mişcare pentru protecţia mediului înconjurător care să-i aducă pe tineri în mişcarea naţionalistă şi să-i implice în activităţile derulate în aer liber, cum ar fi drumeţia şi proiecte de conservare a naturii.
În acelaşi timp trebuie să formăm o Aripă Verde radicală a noii mişcări verzi naţionaliste, care să includă activişti dedicaţi acţiunii directe. Aceştia se vor organiza în scopul de a apăra spaţiile verzi ameninţate şi vor împiedica în mod fizic distrugerea zonelor rurale britanice ori de câte ori globaliştii trimit buldozerele să le sfârtece şi să le distrugă.
Trebuie să devenim motorul unei mişcări de rezistenţă naţională pentru protejarea mediului înconjurător.

Pentru naţionalismul politic, s-a terminat epoca marşurilor şi a acţiunilor de stradă.
Acele partide care mărşăluiesc pe stradă fluturând steagul naţional sunt contraproductive pentru cauza noastră politică întrucât permit duşmanilor naţionalismului să folosească aceste marşuri drept pretext pentru a organiza protestele lor. În acelaşi timp, mediile de informare corupte, care funcţionează pe post de „peste“, făcând legătura dintre partidele din mainstream, care se prostituează, şi masele populare – mediile de informare debitează numai minciuni atunci când se ridică problema responsabilităţii pentru frecventele violenţe din timpul acestor marşuri.

Mass media sunt deţinute de aceeaşi clasa globalistă de miliardari care finanţează partidele de stânga şi care au câştigat de partea lor clasa politică; iată de ce mass media nu spun adevărul, difuzează doar propagandă în folosul proprietarilor lor.

Drept urmare, este imperios necesar să ia naştere o noua mişcare naţionalistă, dar nu pe străzile oraşelor noastre ci în zonele rurale britanice.
Naţionaliştii verzi vor deveni avangarda unei noi mişcări de rezistenţă naţională care nu se va concentra asupra zonelor urbane, ci asupra zonelor rurale ameninţate. Ei vor conlucra cu localnicii pentru a proteja mediul înconjurător local împotriva abuzurilor şi distrugerii.

Aceste grupuri naţionaliste verzi ne vor permite să intrăm în contact cu oamenii de rând şi să creăm noi suporteri şi reţele naţionaliste printre ei. Apoi vom fi capabili să formăm reţele de comunităţi naţionaliste în întreaga ţară care vor putea conlucra pentru apărarea mediului natural britanic în fata practicilor de jefuire ale guvernului şi corporaţiilor aflate în mâna elitei globaliste care finanţează partidele politice aflate la putere.

În acelaşi timp, aceste grupuri vor acţiona pentru a-i atrage în sfera naţionalistă pe acei tineri care nu mai vor să participe la viaţa politică, sătui fiind de actualul sistem politic corupt şi de farsa jucată de către partidele politice. Tinerii vor fi încurajaţi să se implice în politică prin activităţi „la firul ierbii“.

Ziua în care, în întreaga ţară, vom avea grupuri naţionaliste verzi care să organizeze propriile lor mişcări de rezistenţă locala, conlucrând unele cu altele pentru apărarea mediului înconjurător naţional, va fi ziua în care naţionalismul britanic se va fi transformat dintr-un set de teorii intelectuale şi academice într-o mişcare vie, activă şi entuziastă, răspândită în întreaga ţară.
Avem multe de făcut şi puţin timp la dispoziţie.

Ameninţarea la adresa mediului natural al naţiunii creste pe zi ce trece, căci acest guvern de coaliţie corupt se prosternează în faţa stăpânilor globalişti ai capitalului, împlinind cerinţele lor.
Drept consecinţă, trebuie să începem chiar acum procesul de organizare a Mişcării Naţionaliste Verzi.

Traducere din limba engleză de Ovidiu Hurduzeu

Preluat de aici. Sublinierile imi apartin.

FOR: Guvernul trebuie să renunţe la ordonanţa de urgenţă privind introducerea cardului de sănătate

Ministerul Sănătăţii a făcut publică nota de fundamentare prin care intenţionează să modifice, prin Ordonanţă de Urgenţă, legea nr. 95/2006 privind reforma în domeniul sănătăţii. Scopul modificării este introducerea cardului de sănătate ce va înlocui documentele justificative de până acum ce atestau calitatea de asigurat al sistemului. Deşi apreciem ideea unei reforme a sistemului de sănătate din România, considerăm că măsurile luate trebuie să fie eficiente şi adresate acolo unde sunt problemele majore (plata corespunzătoare a cadrelor medicale, asigurarea aprovizionării cu medicamente a spitalelor, buna şi continua funcţionare a sistemului de medicamente compensate) şi nu într-o zonă unde nu există nici o dovadă că ar fi utile, ridicând, în schimb, probleme majore în domeniul respectării libertăţilor fundamentale aşa cum sunt prevăzute de Constituţia României.

Lectura acestei note de fundamentare scoate în evidenţă următoarele puncte controversate:

1. Scopul generic al introducerii cardului de sănătate pare a fi un mai bun control al furnizării de servicii medicale asiguraţilor. Controversă: nu există nici un studiu, dovadă, sau evidenţă statistică prin care Ministerul să arate în ce măsură acest scop nu era îndeplinit de actualele metode de atestare a calităţii de asigurat. Nu există nici o dovadă că de aceste servicii ar fi beneficiat în mod abuziv persoane care nu îşi achitau obligaţiile de asigurat. Este aceasta problema principală a sistemului românesc de asigurări ?

2. Despre costurile acestui sistem de carduri de sănătate aflăm, din nota de fundamentare, următoarele: „Fondul naţional unic de asigurări de sănătate nu ar putea susţine nici lansarea şi nici întreţinerea unui sistem de carduri”, soluţia oficialilor fiind introducerea coplăţii. Controversă: de ce nu există nici o estimare transparentă a costurilor implicate de introducerea acestui sistem? Cum justifică Ministerul introducerea unei măsuri contestabile pe care nu este în stare să o finanţeze singur, în condiţiile unei crize dramatice care zguduie sistemul sanitar, făcând ca serviciile să fie din ce în ce mai precare?

3. Tot în nota de fundamentare se regăsesc şi contradicţii flagrante referitoare la aspectele ce ţin de datele personale conţinute pe card. Astfel, citim la p. 2 a notei: „nu sunt introduse elemente de identificare a persoanei în relaţia cu medicul de familie sau cu familia”. În paragraful imediat următor, însă, citim: „informaţiile adiacente vor face referire la situaţia asiguratului în relaţia cu medicul de familie sau cu familia”. La p. 9 găsim aceste informaţii adiacente: numele, prenumele şi datele de contact ale medicului de familie şi situaţia co-asiguraţilor (relaţia cu familia). Controversă: deşi informaţiile adiacente sunt presupuse a nu fi expuse accesării, ele sunt totuşi inserate în card. Care este justificarea pentru introducerea acestor date personale? Care este garanţia că ele nu pot fi citite, copiate (clonate), însuşite fraudulos şi/sau folosite împotriva persoanei ce deţine cardul? În ce măsură a evaluat Ministerul dacă acest proiect respectă drepturile la intimitate şi protecţia datelor personale (menţionăm că datele incluse pe card par a include două categorii de date ce au un statut special în legea 677/2001 – date cu funcţie de identificare (CNP) şi date privind starea de sănătate) ?

4. Refuzul consultării cu organizaţiile non-guvernamentale: În nota de fundamentare Ministerul afirmă că „nu este cazul” consultării cu organizaţiile non-guvernamentale şi cu institute de cercetare sau alte organisme (un astfel de organism ar fi, in opinia noastră, Biserica Ortodoxă Romană). Informăm pe această cale Ministerul că organizaţiile de protecţie a drepturilor civile cu care FOR a intrat deja în contact consideră extrem de necesar un astfel de proces de consultare şi vor lua, de altfel, atitudine faţă de acest proiect legislativ. Este absolut regretabil că Ministerul a ales calea politicii faptului împlinit, abuzivă în sine şi complet nedemocratică.

5. Menţionarea, printre informaţiile adiacente disponibile pe card, a statutului de donor de organe în vederea transplanturilor. Controversă: Ministerul Sănătăţii era obligat să ceară un aviz etic de la BOR măcar pe această temă. Transplantul de organe este o temă bioetică asupra căreia Biserica şi-a exprimat punctul de vedere, subliniind faptul că „se impune solicitarea si obţinerea consimţământului în scris prealabil, expres şi liber al donatorului sau al persoanei terţe căreia legea îi permite acest fapt; de asemenea, se va solicita şi acordul scris al primitorului”. Aşadar, transplantul de organe nu poate face obiectul unor instrumentări generale de către stat, impersonale, lărgite la o întreagă populaţie, ci este o practică medicală între persoane concrete, punctuală şi circumscrisă în cadre specifice, negeneralizabile.

Pe lângă aceste puncte controversate, enumerate foarte sintetic, neepuizând probleme puse de OUG a MS, FOR consideră că Ministerul trebuie să renunţe la ideea implementării cardurilor de sănătate prin ordonanţă de urgenţă pentru următoarele trei motive principale:

1. Problema securităţii cardurilor: Este inadmisibil ca Ministerul să introducă astfel de carduri electronice fără cea mai mică grijă manifestată pentru securitatea datelor personale expuse în aceste dispozitive. Prezentul proiect nu conţine nici o referire la aspecte cheie legate de securitatea datelor personale stocate (cum ar fi existenţa sau nu a unei baze de date unice cu toate aceste informaţii, drepturi de scriere sau modificare a datelor, cine are dreptul de acces la date etc.), aşa cum prevede legea 677/2001. Organizaţiile civice care au contestat maniera de introducere a cărţilor de identitate electronice au arătat că e necesar un audit de securitate public, extern şi independent care să ateste cât de fiabile sunt dispozitivele electronice în cauză. Acesta este cu atât mai necesar cu cât cardurile de sănatate pot conţine şi date personale extrem de sensibile.

2. Problema protecţiei datelor cu caracter personal, a dreptului la intimitate şi a libertăţii de conştiinţă: Fiind vorba despre datele personale, este vădit necesară o profundă analiză a modului în care aceste măsuri respectă drepturile civice enumerate mai sus. Este inadmisibil să se meargă înainte cu acest proiect care va interzice accesul la serviciile medicale celor care nu deţin carduri de sănătate sau care nu le au asupra lor în momentul ajungerii la spital, în condiţiile în care probabil vor exista cetăţeni ce nu le vor dori datorită implicaţiilor asupra siguranţei datelor personale, intimităţii şi libertăţii de conştiinţă. Care este avantajul înscrierii datelor pe un cip şi de ce, în condiţiile în care s-ar stabili că ar fi date utile, nu s-ar proceda mai degrabă la inscripţionarea lor direct pe cardul de sănătate ?

3. Problemele etice: din punct de vedere creştin, FOR nu poate accepta instrumentalizarea persoanei umane prin metode sofisticate de control şi evidenţă a populaţiei şi expunerea electronică a intimităţii sale. În mod evident, introducerea cardului de sănătate depăşeşte o limită etică dincolo de care funcţiile de supraveghere şi identificare a persoanelor ce beneficiază de politici publice devine nelegitimă.

Pe baza acestor observaţii, FOR cere Ministerului să asigure organizarea unei dezbateri publice pe marginea acestei legi, pe care normele unei bune guvernări şi ale respectului faţă de statul de drept îl cer a fi suspendată.

9 noiembrie 2010

Forul Ortodox Român

e-mail: forul.ortodox@gmail.com

Forul Ortodox Român, structură federativă fără personalitate juridică, a fost fondat la 29 noiembrie 2008, prin consensul reprezentanţilor a 60 de organizaţii civice cu caracter cultural şi social, care au participat la Conferinţa Asociaţiilor Laicatului Ortodox Român. Forul Ortodox Român este coordonat de liderii organizaţiilor: Asociaţia „Rost”, Asociaţia „Christiana”, Asociaţia Pro Vita – Bucureşti, A.R.T.R.I., şi Fundaţia „Sfinţii Martiri Brâncoveni”.

Secretar General

Iulian Capsali

tel: +40 722 593 033

O statuie de pixeli

Acum, că Adrian Păunescu a fost înhumat şi ecourile circului mediatic din jurul acestei îngropăciuni promit să se stingă, îmi îngădui să spun şi eu cîteva cuvinte legate de dispariţia poetului. Căci înainte de toate a fost poet şi încă nu unul minor.

Cred că din prea vasta (ca să fie şi integral valoroasă) operă a sa, la o critică onestă, rămîn în picioare destule poeme – poate cît pentru un bust pe o alee a marilor scriitori.

Dar nu absenţa talentului i s-a reproşat lui Adrian Păunescu, ci lipsa de caracter – din care adesea a izvorît şi atitudinea politică. În prima parte a vieţii sale, Păunescu s-a folosit de poezie pentru a obţine favorurile unui tiran stupid. Tot atunci, Păunescu a amăgit o generaţie întreagă, dîndu-i un sentiment de libertate cu termen redus, şi oferind astfel regimului comunist o ingenioasă supapă pentru evacuarea energiilor cu potenţial de revoltă. În acelaşi legendar Cenaclu Flacăra, Păunescu practica un naţionalism de paradă, dînd o pojghiţă intelectuală şi artistică unei banale diversiuni a regimului. În manualul micului dictator stă la loc de cinste metoda creării de ţinte false prin mesaje naţionaliste, pentru a abate atenţia de la adevăratele probleme ale societăţii şi pentru a oferi un paliativ celor opresaţi.

Indubitabil, Păunescu avea un discurs care putea înflăcăra şi magnetism asupra maselor, pe care ştia să le manevreze.

Evident, ce a făcut la revista Flacăra şi la Cenaclul omonim nu a fost numai în slujba regimului, ci şi pentru gloria sa personală.

Sigur că în felul ăsta a făcut şi lucruri bune uneori, ajutînd diverşi oameni sau lansînd talente autentice.

Totuşi, a ignora faptul că beneficiarul principal al prestaţiei sale publice era însuşi Ceauşescu, cu tot ce reprezenta acesta, ar înseamna să fim cel puţin naivi.

De altfel, Păunescu a fost consecvent cu sine însuşi, folosindu-şi calităţile în scopuri ignobile (scena în care îl apără pe S.O. Vîntu, ultimul său patron, este antologică) şi în acţiuni politice detestabile şi după 1989. El n-a retractat laudele aiuritoare pe care i le-a adus lui Ceauşescu şi a fost unul dintre conducătorii Partidului Socialist al Muncii, fondat de Ilie Verdeţ. Apoi, cu rămăşiţele acestei formaţiuni, a aderat la PSD, unde a stat pînă la capăt.

După 90, în libertate, românii nu s-au mai lăsat seduşi de Păunescu în aceeaşi măsură, semn că, odată ce adevăratele repere au devenit vizibile, au recunoscut impostura. Noul său cenaclu, Totuşi, iubirea, n-a avut succesul scontat, cum nici revista Flacăra lui Păunescu. Discursul său patriotic n-a mai mişcat mulţimile, ci i-a mai înşelat numai pe unii basarabeni prea dornici de o mîngîiere frăţească pentru a mai cîntări bine între vorbele şi faptele lui Păunescu.

Totuşi, ceva i-a reuşit: să capete funcţii publice şi colaborări bine plătite la cîteva ziare şi televiziuni.

S-a crezut genial şi, pînă la ultima suflare, a fost frustrat că nu i se recunoaşte geniul. Ce revanşă postumă extraordinară pentru Adrian Păunescu să fie privegheat de şeful statului (care a declarat ritos regimul comunist drept ilegitim şi criminal şi care n-a catadicsit, de exemplu, să meargă în înmormântarea unui adevărat erou, Ion Gavrilă Ogoranu), să i se ridice osanale ca niciodată în viaţă, să fie declarat „Dumnezeu al literaturii”, să fie condus pe ultimul drum de mii de persoane înlăcrimate şi să fie îngropat în preajma lui Eminescu, cu onoruri militare! Nu putea visa un sfîrşit mai glorios.

Însă toate acestea nu sînt semnele unei preţuiri adînci, ci proba dibăciei unor manipulatori de emoţii cum a fost şi Păunescu însuşi. 

UPDATE (23 nov. 2010)

Pe acelaşi subiect, mai explicit, cu mai multe exemple şi cu o concluzie de mare bun simţ, se pronunţă, cu o întîrziere justificată, criticul Dan C. Mihăilescu: Fără voia mea, despre Adrian Păunescu.

Revista Puncte Cardinale, la final

Cea mai longevivă revistă de dreapta de la noi, Puncte Cardinale, îşi încetează apariţia, după 20 de ani de la întemeiere. Ultimul număr, pe noiembrie şi decembrie a.c., va apărea pe piaţă în cîteva zile.
Mă încearcă nostalgia, pentru că m-am format intelectual şi duhovniceşte şi cu această publicaţie, şi un sentiment de neputinţă, căci este nedrept ca o astfel de lucrare să moară. Despărţirea de Puncte Cardinale este despărţirea de o întreagă lume, dar, sper eu, nu şi de o generaţie jertfelnică. Revista aceasta rămîne un model, aşa cum a fost şi fondatorul ei, Gabriel Constantinescu, şi cum este întreaga sa generaţie.
Chiar dacă nu va putea umple golul lăsat de Puncte Cardinale, mai tînăra revistă Rost duce mai departe aceeaşi misiune.
Citiţi pe blogul prietenului Răzvan Codrescu cîteva articole dedicate acestui ceas trist.

Pelerinaj la mormîntul părintelui Calciu

În perioada 19 – 21 noiembrie a.c., un grup de creştini organizează un pelerinaj la mormîntul părintelui Gheorghe calciu Dumitreasa, de la Mănăstirea Petru Vodă (Neamţ). Masa şi cazarea sînt asigurate la mănăstire. În limita timpului disponibil vor fi vizitate şi mănăstirile Neamţ, Sihăstria şi Secu. Cost: 150 lei. Relaţii la telefon: 0734.940.483, 0745.124.083, 021.324.26.61.