Hitler redivivus, la Kremlin

Invazia Georgiei de catre Rusia, in aceste zile, seamana izbitor cu navalirea Germaniei lui Hitler in Polonia. Contextul international este favorizant pentru agresor. Agresiunea militara a Rusiei asupra micii republici caucaziene prinde marile puteri pe picior gresit. SUA sint preocupate de criza economica interna si de problemele din Irak, Afganistan si Israel (caci le e mai aproape camasa decit haina) si de amenintarile Iranului (unde spera sa gaseasca o solutie cu ajutorul... Rusiei). De aceea discursul de antentionare a Rusiei sustinut de presedintele Bush asta noapte nu a stirnit nici macar o ridicare de sprinceana la Moscova.
UE este incapabila de o reactie ferma, coerenta si eficienta, neavind o politica externa comuna si nici prea multe mijloace de presiune asupra Rusiei (care o santajeaza energetic). Rusia si Germania sint din nou aliate, de data asta pe tarim economic. Dinspre UE, singura pozitie prompta si fireasca a fost adoptata de state foste victime ale URSS, Polonia, Esteonia, Letonia si Lituania. Ucraina miriie si ea, deranjata in anumite interese, dar nu se poate pune de una singura cu Rusia. Romania a ramas traznita ca de obicei cind se afla in fata unei decizii cruciale.
Estimp, Franta, detinatoarea presedintiei UE, incearca inutil, prin pacaliciul Sarkozy, sa impace si capra si varza.
In plus, Rusia, de-un cinism rar si de o violenta pe masura, se prevaleaza de precedentul Kosovo ca pretext pentru interventia in favoarea separatistilor din Osetia de Sud si Abhazia. Putin avertizase UE ca situatia Kosovo este similara si poate avea aceeasi rezolvare (adica impunerea independentei prin forta armelor) in Osetia de Sud, Abhazia, regiunea basca din Spania, Transilvania si Dobrogea! Iar Rusia are experienta la acest capitol, daca ar fi sa ne gindim cum a "rezolvat" conflictul din Transnistria.
In acest context, razboiul din Georgia - pe care presedintele oficial al Rusiei, Medvedev, tocmai il declara inchis, precizind ca "fortele de pace" ruse ramin pe pozitiile ocupate pina la noi ordine, care, dupa cum bine stim, pot veni si peste citeva zeci de ani - este una dintre cele mai grave provocari la adresa SUA si UE. Vor fi ele in stare sa gaseasca o solutie pentru potolirea navalitorului rus, sau vor ramine intr-o stare de prostatie ca aceea de acum 60 de ani din timpul expansiunii Germaniei naziste? Si daca se petrece aceasta din urma varianta, cit de mare este riscul izbucnirii unui nou razboi mondial?
Totusi, UE, cel putin, trebuie sa faca ceva, pentru ca Georgia este bresa in monopolul rus privind transportul de resurse energetice de la Marea Caspica. Cu alte cuvinte, daca nu loialitatea fata de un partener onest si folositor, macar interesul cel mai meschin tot trebuie sa o impinga spre actiune.

UPDATE
Cu nerusinare maxima, Rusia cere demisia presedintelui Georgiei, dezarmarea Georgiei si sa i se interzica acesteia sa aiba armata proprie. Iar separatistii din Osetia de Sud cer alipirea la Osetia de Nord, parte a Federatiei Ruse.

Cronică de război

de Andrei Vartic

Cinismul "umanist" al Rusiei a atins cote absurde. După ce a ucis jumătate din populaţia bărbătească a Ceceniei într-un război de peste 15 ani, război în care au murit şi mii de copii, femei şi bătrâni, anume Rusia dă lecţii de umanism Georgiei (şi întregii lumi) şi o acuză de genocid fiindcă luptă pentru aşi apăra teritoriul naţional. Săraca Cecenie!
După ce a alungat, încă în anii 1989-1990 pe toţi gruzinii din Osetia de Sud şi Abhazia, dinamitând întregul Caucaz, de fapt toată zona de nord a Mării Negre (prin crearea unor enclave independente în Karabahul de Nord, Krimea, Trasnistria, Găgăuzia, îngrozitoare bombe cu efect întârziat în acest cazan arhetipal al popoarelor), după ce a stopat prin război şi teroare democratizarea Armeniei, Azerbaijianului, Georgiei, Ucrainei şi Basarabiei, după ce a închis drumul Basarabiei (tot prin război şi teroare) spre reunirea naturală cu România (pe care o propunea şi Alexandr Soljeniţin), iată că tot Rusia strigă azi pe la Haga şi Strasburg să-i plângă întreaga lume de jele (Rusiei) că Georgia îşi apăra cu arma în mână hotarele! Bravo, Georgia!
Or, dacă pentru războiul Rusiei cu poporul cecen elita politico-militară a Rusiei mai avea nişte scuze - dă, Cecenia face parte din noul Imperiu rus -, atunci intrarea actuală, masivă a Armatei Ruse în Osetia de Sud şi Abhazia (peste 10.000 de soldaţi, inclusiv 4.000 de marinari din flota Mării Negre), bombardarea oraşelor Gori şi Poti - aproape o sută de morţi -, a văii Kondori, a aeroportului militar de la Tbilisi, a unor diversiuni ale serviciilor secrete ruse pe care nu le va putea dezvălui nici viitorul - , nu sunt altceva decât agresiune deschisă împotriva unui stat suveran. Dar cine are curajul să-i spună Rusiei, la ONU, Bruxelles sau Strasburg acest adevăr? Politica standardelor duble a devenit la începutul mileniului III politică oficială a lumii. De la Prut până la Marea Caspică aceste standarde duble, pe tot nordul Mării Negre, cu părere de rău, nu pot aduce pacea altfel decât pe calea unor necruţătoare războaie. Dar, să nu deznădăjduim!
Fiindcă toate aceste absurdităţi cinice ale politicii ruse, toate aceste necazuri sfâşietoare ale popoarelor din nordul Mării Negre, se întorc înmiit împotriva Rusiei însăşi, devin găuri negre ale colosului geografic rusesc pe care acesta nici nu şi le poate pronostica, nici nu şi le poate lichida. 700.000 de ruşi mor anual fiindcă consumă alcool în cantităţi ne-umane, inclusiv cantităţi uriaşe de alcool falsificat sau diferite surogate. Productivitatea muncii la ruşi este mult mai mică decât în Africa. Şi - dar asta este o greutate prea mare pentru eleganţii Vladimir Putin şi Dmitrii Medvedev, dă, Dimitrii Medvedev şi Vladimir Putin - generalii ruşi tare mai sunt graşi şi deformaţi de mâncare multă şi alcool. S-a văzut şi la Vladikavkaz, pe aeroport, când au ieşit să-l întâmpine pe V. Putin care venea direct de la Pekin.
În vara anului 1992 două batalioane de voluntari moldoveni neînarmaţi, care nu mirosiseră încă praful de puşcă, au nimerit la Tighina într-o ambuscadă a "speţnazului", trupele de elită ale Armatei Ruse. În câteva minute au fost ucişi fără milă sute de tineri de 18-19 ani. Însă în zilele următoare canalele de televiziune ruse arătau cadavrele acelor voluntari pentru a demonstra lumii întregi cât de barbari sunt moldovenii "fiindcă ucid populaţia civilă a Tighinei". Nimic nu s-a schimbat de atunci în mentalitatea politicienilor şi generalilor ruşi. Mai mult, Patriarhul Rusiei, Alexei al II-lea, îi dă premii şi medalii comunistului Vladimir Voronin, îndrăgostitul "pe veci" de teroristul V. Lenin care a distrus Rusia cea velicoderjavnică şi pravoslavnică. Desigur, acei deputaţi "democraţi şi creştini" - unii pravoslavnici, alţii ateişti - care votează hostropăţurile politice ale lui V. Voronin în Parlamentul de la Chişinău ştiu de ce. Că, iată, nu i-am văzut niciodată, dar chiar niciodată, să critice măcar cât un vârf de unghie românofobia lui V. Voronin.

Chisinau, 10 aug. 2008

Reactia Poloniei, Estoniei, Letoniei si Lituaniei la agresiunea Rusiei in Georgia

Via Romanian Global News :

Noi, liderii fostelor state captive din Europa de Est si actuale tari membre ale Uniunii Europene si NATO – Estonia, Letonia, Lituania si Polonia – ne exprimam profunda ingrijorare fata de actiunile Federatiei Ruse indreptate impotriva Georgiei.

– Condamnam aprig actiunile fortelor militare ruse indreptate impotriva statului suveran si independent Georgia.
– In urma actiunilor militare unilaterale ale fortelor militare ruse, vom folosi toate instrumentele de care dispunem, in calitate de presedinti, pentru a garanta ca orice agresiune impotriva unui stat mic din Europa nu va fi trecuta sub tacere sau cu declaratii fara sens care egaleaza victimele cu agresorii. In acest scop, intentionam sa cerem guvernelor noastre sa ia pozitii si sa puna in discutie aceste preocupari in cadrul Uniunii Europene si a Consiliului Nord-Atlantic:
– Pot oare fi numite autoritatile ruse parteneri adecvati ai UE;
– Poate familia statelor democrate europene sa caute un dialog mutual benefic cu o tara care foloseste tancurile militare impotriva unui stat independent.
Este inutila continuarea programului de “facilitare a vizelor” cu o tara care nu respecta criteriile minime stabilite de UE si care foloseste facilitarea vizelor pentru acordarea cetateniei Federatiei Ruse unor persoane straine ca mai apoi sa faca abuz de acest privilegiu acordat de UE si sa pretinda dreptul la interventie sub pretextul: „noi protejam cetatenii rusi” din Osetia de Sud.
Actiunile Federatiei Ruse in Georgia ar trebui sa influenteze discutiile cu Federatia Rusa, inclusiv negocierile asupra noului Acord de Parteneriat si Cooperare.
Atragem atentia asupra falimentarii evidente a „operatiunilor pacificatoare” ale Rusiei in vecinatatea sa imediata. Federatia Rusa a depasit limita in mentinerea pacii si stabilitatii in zona de conflict si in protejarea cetatenilor rusi din afara frontierelor sale.
UE si NATO trebuie sa ia initiativa si sa se opuna politicii imperialiste si revizioniste in Europa de Est. Este necesara crearea unor noi forte pacificatoare internationale, intrucat cele existente s-au dovedit a fi ineficiente.
Regretam faptul ca refuzul acordarii Planului de Actiuni pentru Statutul Membru NATO (MAP) Georgiei a reprezentat drept unda verde agresiunilor din regiune.
Credem ca UE si NATO, in calitatea lor de organizatii-cheie in securitatea si stabilitatea europeana si transatlantica, ar trebui sa joace un rol primordial si crucial in garantarea libertatii, securitatii si prosperitatii nu numai in tarile membre ale UE, ci si in intreaga vecinatate a ei.
Este un test cu turnesol pentru credibilitatea UE si NATO in solutionarea conflictului din vecinatatea lor apropiata si in demonstrarea tuturor membrilor UE si NATO, tarilor aspirante si partenerilor democratici ca a fi membru in aceste organizatii reprezinta un avantaj.
Aceasta Declaratie este deschisa pentru alaturare si liderilor altor tari democratice.
Presedintele Republicii Estonia, Toomas Hendrik Ilves
Presedintele Republicii Letonia, Valdis Zatlers
Presedintele Republicii Lituania, Valdas Adamkus
Presedintele Republicii Polonia, Lech Kaczynski

Întoarcerea despoţilor luminaţi

de Mircea Platon

1. Preliminarii
Când, pe la începutul anilor ’90, Ion Iliescu a încercat să se înfăţişeze poporului român în chip de “despot luminat”, “societatea civilă” a protestat zgomotos împotriva tiraniei mascate de această formulă şi a reafirmat valorile “democraţiei” şi libertăţii cetăţeanului alegător, fie el turmentat sau nu. Acum însă, de când nu se mai află “în opoziţie”, ci în diverse birouri ale aparatului de stat, unii dintre intelectualii civici cu pricina au descoperit deliciile despotismului luminat exercitat asupra noastră, prin ei, de UE şi alte agenţii globalizante. Una dintre cele mai baritonale voci ale acestei elite dedate la mierea satrapismului luminat o constituie cea a dlui Teodor Baconsky.
Păşind în polemica din jurul “cazului Corneanu”, dl Baconsky a publicat în Dilema Veche şi în Cotidianul câteva articole cărora am încercat să le răspund într-un articol publicat pe blogul lui Claudiu Târziu şi ulterior preluat şi de Gazeta de Transilvania. Arătam acolo că, în cazul Corneanu, ceea ce contează nu e dimensiunea politică a gestului său, ci dimensiunea religioasă, şi că nu putem amesteca, de dragul integrării europene, criteriile: ceea ce se petrece în Biserică trebuie judecat după canoane, nu după tratate bi- sau multilaterale de pace şi prietenie între popoare. Îmi mai afirmam încrederea că românii pot deveni cetăţeni de nădejde ai unei Europe creştine rămânând ortodocşi, regăsindu-şi şi mărturisind prin fapte identitatea conferită de botezul în Biserica Ortodoxă.
În numărul din 25 iulie 2008 al Dilemei Vechi, dl Baconsky revine asupra problemei şi, într-un articol intitulat “Civilizaţie”, oferă nişte răspunsuri care cer noi întrebări. Ceea ce se observă în acest ultim articol e că, simţindu-se citit cu ochi scrutător şi scriind mărturisit pentru posteritate, dl Baconsky a încercat să fie mai atent la anumite formulări şi derapaje retorice. Că nu a reuşit întotdeauna, că încă mai practică patologizarea adversarului, că are pe alocuri aerul sifonat al unui om deranjat că a trebuit să se ridice din chaise-longue ca să răspundă la uşă, şi că încă îşi mai acuză adversarii de “deficit de bun-simţ creştin”, de “isterie”, sau de “excitare” sunt semne nu ale lipsei de fair-play a domnului Baconsky, ci doar un indicator al seriozităţii implicării domniei-sale într-o bătălie în care, de fapt, nu putem fi şi jucători şi arbitri, oricât de mult ne-am sumeţi noi. Fie ca înverşunarea sau lipsa de vlagă a tonului nostru să fie judecate de Hristos şi de duhovnicii noştri, şi nu de chibiţii mediatici al căror singur merit este că nu ştiu că “după bătălie mulţi viteji se arată”.

2. Civilizaţie
Încercând aşadar să ne lămurească poziţia domniei-sale, dl Baconsky face următoarele mărturisiri. Pentru domnia-sa, confruntarea dintre cele două tabere ale laicatului e simptomatică pentru “(ne)aşezarea Bisericii majoritare în istorie şi în realitatea imediată”. Spre deosebire de “ecleziologia izolaţionistă a filetiştilor” care “văd Biserica doar ca pe un mediu esoterico-sacramental”, dl Baconsky reafirmă “ecleziologia deschisă a celor ce văd Biserica (...) şi ca pe un instrument civilizator”.
Prin urmare, dl Baconsky e convins că “creştinismul reprezintă cel mai eficient instrument de expansiune a civilizaţiei occidentale. Căci prin mesajul lui Hristos, altoit pe trunchiul greco-roman, a putut Europa deschide lumea spre propriul model format din combinaţia dialectică dintre materialism şi idealism, apetit intelectual şi cultură a diversităţii, umanism şi motivaţie transcendentă.” De aceea, pentru domnul Baconsky, “apărarea Ortodoxiei trece prin apărarea civilizaţiei europene” şi “orice formă de nombrilism provincial comportă deturnarea unui parcurs metafizic pe care şi BOR are vocaţia de a-l realiza în sânul” UE “din care facem parte odată cu anul de graţie 2007”. Deciziile luate de Sf. Sinod sunt, în opinia dlui Baconsky, menite a confirma “faptul că România nu a intrat fraudulos pe spirala destinului european”. “Cruciadele pravoslavnice” şi “insurecţiile raskolnice” nu pot bloca occidentalizarea societăţii româneşti şi nici “dialogul inter-creştin” şi asta deoarece “Ortodoxia autentică” va “rămâne universală sau nu va fi deloc.”
Biserica s-a divizat din cauze omeneşti, nu pentru că “Întemeietorul său i-ar fi sortit o asemenea derivă centrifugală.” E adevărat, concede dl Baconsky, că “fuga de centru a îmbogăţit creativitatea europeană şi i-a sporit puterea de fascinaţie.” Dar dincolo de “pulverizarea doctrinar-apologetică, Evanghelia rămâne centrul destinului mondial al civilizaţiei occidentale” căreia îi aparţinem şi noi – ca expresie culturală? – prin Bizanţ. Dar, conchide dl Baconsky, “dacă sondezi dinamica misionară a celor două milenii de creştinism, nu poţi opune «baba ortodoxă» nici «babei catolice» (sau protestante), nici... Uniunii Europene!”

3. Criterii
Domnul Baconsky scrie că domnia-sa aparţine facţiunii celor a căror ecleziologie “deschisă” consideră Biserica nu doar sub aspect soteriologico-sacramental, ci şi ca pe un “instrument civilizator”. Mărturisesc că distincţia mi se pare falsă şi că poziţia domniei-sale în “cazul Corneanu” mi se pare specioasă. În primul rând, dacă domnia-sa consideră Biserica sub două aspecte, atunci care are, ca să zicem aşa, primatul: soteriologicul sau civilizatorul? În articolele sale referitoare la “cazul Corneanu”, dl Baconsky a părut că favorizează valoarea “civilizatoare” a creştinismului, şi nu pe cea soteriologică, tratând Sf. Împărtăşanie ca pe o acciză europeană. Acest lucru se datorează, după părerea mea, concepţiei ideologice pe care o are dl Baconsky despre creştinism. Dacă creştinismul e în primul rând un set de teze (ceea ce dl Baconsky numeşte “mesajul lui Hristos”), atunci într-adevăr efectul civilizator, îmblânzirea orfică a sălbăticiunii prin cuvânt, primează asupra rolului soteriologic.
Dar, de fapt, dihotomia propusă de dl Baconsky între “închişi” şi “deschişi” e falsă pentru că înţelegerea creştinismului propusă de domnia-sa e falsă. Creştinismul nu e civilizator pentru că e un “mesaj” altoit pe “trunchi greco-roman”. Creştinismul e civilizator pentru că e cuminecare cu Adevărul şi drum spre sfinţenie. Natura civilizatoare a creştinismul stă în trăirea Tainei, adică în cultură în înţelesul pe care i-l dădea T.S. Eliot, de “întreg mod de viaţă” teonom. Sunt convins că, atunci când dl Baconsky vorbeşte de “civilizaţie”, nu se referă la “barbaria civilizată” a naziştilor/comuniştilor şi a altor ingineri sociali, ci la cultura care nutreşte, sau ar trebui să nutrească, civilizaţia creştină. Din acest punct de vedere, se poate deci compara baba ortodoxă, iconodulă, cu baba protestantă, iconoclastă. E o întreagă lume într-o icoană şi în ochii “babei” care se roagă la icoană. Civilizaţia europeană e creştină în măsura în care respiră cultul prin cultură, în măsura în care e iradiere socială văzută a realităţilor nevăzute, trăirea mistico-ascetică luminând şi formularea (intens culturală) dogmelor Bisericii.
Din această perspectivă, nu există desigur nici o dihotomie între creştinism în înţeles soteriologic şi creştinism în înţeles civilizator. Singura schimbare de perspectivă e doar că civilizaţia e legată cultural-organic de soteriologie, şi nu altoită “dialectic” pe parcurs. Nu creştinismul e altoit pe cultură, ci cultura creşte din cult, din Taina mântuitoare. În ce are ea mai bun, civilizaţia europeană – de la mersul trenurilor la medicină – afirmă libertatea şi demnitatea persoanei. Şi persoana e realitatea ultimă a creştinismului, e “atomul” ortodox al civilizaţiei europene. La liturghie nu ne împărtăşim, auricular, ca puritanii, cu predică, ci ne cuminecăm cu Trupul şi Sângele lui Hristos. Nu cuvântul ca discurs, ci Logosul ca persoană ne mântuieşte. Depersonalizarea poate fi civilizată, dar nu e creştină. Creştinismul nu e o “combinaţie dialectică dintre materialism şi idealism”, ci o afirmare a realităţii persoanei ca suflet întrupat şi trup îndumnezeit după har.
Aşadar, nu apărarea Ortodoxiei trece prin apărarea civilizaţiei europene, ci apărarea civilizaţiei europene trece prin apărarea unei concepţii soteriologic-sacramentale a Ortodoxiei sau Catolicismului, pentru că această concepţie are ca piatră de temelie credinţa în Dumnezeu întrupat, răstignit în istorie. Taina apără lumea. Dumnezeu ţine lumea, nu lume-L ţine pe Dumnezeu. De aceea nu cred că trădând “centrul” (sper că dl Baconsky se referă la Hristos, nu la Roma) pentru periferie ne îmbogăţim creativitatea. Pentru că nu poţi să-ţi îmbogăţeşti creativitatea murind. Şi trădarea centrului asta e: moarte sufletească, multicoloră floră de mucegai, aşa cum e cultura elitei necrofilice a Occidentului contemporan care admiră în galeriile de artă secţiuni transversale de oameni conservate în formaldehidă.
Rămân deci la părerea mea că poziţia Bisericii faţă de adevăr nu trebuie să depindă de poziţia Bisericii “în istorie şi în realitatea imediată”, ci că poziţia Bisericii în istorie trebuie condiţionată de aşezarea Bisericii (cler şi laici) în adevăr. Şi asta pentru că a sta cu Hristos nu e filetism, dar a-l da pe Hristos pe “împărăţia lumii acesteia”, a da creştinismul mântuitor pe creştinismul instrumentat eficient în scopul “expansiunii civilizaţiei occidentale” înseamnă a-l vinde pe Hristos de trei ori până la cântatul cocoşului. Şi asta deoarece, pentru creştin, pot exista mai multe moduri de civilizare, dar doar unul singur de mântuire.

4. Despre cine vorbim?
Dar, am înţeles, criteriul dlui Baconsky e civilizaţia. Atunci se pune o întrebare: Este Uniunea Europeană o apărătoare a civilizaţiei europene sau a expansiunii Europei creştine? Sunt oare corectitudinea politică, ingineria socială, eliminarea creştinismului din “constituţia europeană” semne ale unei Uniuni Europene creştine? Dacă, atunci când vorbeşte de Ortodoxie, dl Baconsky vorbeşte de fapt despre civilizaţia europeană, atunci când vorbeşte despre civilizaţia europeană despre ce vorbeşte de fapt dl Baconsky? Se gândeşte oare la Uniunea Mediteraneană, de exemplu, atât de lăudată de dl Baconsky în ultimul timp, mai ales de când l-a cunoscut pe şarmantul prinţ fatimid Aga Khan? E oare actuala invazie musulmană în Europa, invazie încurajată de corectitudinea politică eurosocialistă şi supervizată de tehnocraţia UE, în interesul civilizaţiei europene creştine? Şi dacă da, atunci decurge de aici că apărarea Ortodoxiei trece prin apărarea Eurabiei?
Dl Baconsky spune că Sinodul BOR trebuie să facă dovada că România nu a “intrat fraudulos pe spirala destinului european” şi că avem un “parcurs metafizic” de realizat în sânul UE? Care o fi acesta? Şi de când are Sinodul BOR să se înscrie pe o spirală şi nu să se închine la cruce? Să fie această spirală noua formă, europeană, a şirei spinării? De când are a da Biserica urmarea lui Hritos (imitatio Dei) pe un parcurs metafizic?
Dacă tot ce i se cere BOR e să apere civilizaţia europeană, de ce să nu ne înfrăţim cultural cu catolicii sau cu protestanţii (mai culţi, de fapt, decât catolicii) şi cu evreii (a căror cultură şi tradiţie istoriografică şi hermeneutică sunt impresionante) întru apărarea culturii europene? De ce trebuie apărarea civilizaţiei europene să însemne siluirea sufletului Ortodox românesc prin manevre iezuite? Suntem cumva eliberaţi prin colonizare? Observăm pe pielea noastră virtuţile “expansiunii civilizaţiei occidentale” care ne “deschide” spre propriile ei, muribunde, adevăruri? Sunt întrebări la care dl Baconsky nu ne oferă nici un răspuns. Doar câteva gârbace, “europene”, pe spinările neîncovoiate ale mujicilor pravoslavnici.

Este posibil un intelectual public antiglobal în România?

de Ovidiu Hurduzeu

De la caderea comunismului pâna în prezent, autointitulata noastra „elita intelectuala" a trâmbitat globalismul. Cei care s-au opus acestei tendinte au fost marginalizati. Mai nou, capata însa voce un intelectual român „antiglobalist", ce are toate sansele sa se „globalizeze", geografic.

„Intelectualul public global" este un produs ideologic. În linii generale, el întruchipeaza „monstruoasa coalitie" dintre globalism si stângism, care s-a cimentat în ultimele decenii în vederea construirii Vajnicei Lumi Noi. Astazi, „intelectualul global" este chemat sa legitimeze în ochii opiniei publice o inginerie (în sensul termenului englezesc engineering) economica, sociala, culturala si religioasa de proportii planetare, nemaiîntâlnita în istoria umanitatii. Pentru oamenii lucizi, care înteleg mecanismele de functionare a globalismului si resorturile lui ideologice, întrebarea este urmatoarea: „Cum ar putea un «intelectual public» dintr-o tara oarecare sa-si faca auzita vocea pe plan international, atunci când el se opune celor cinci ipostaze ale «globalului »: corporatismul economic (ipostaza economico financiara), statul managerial (ipostaza sociala), multiculturalism (culturala), ecumenism (religioasa) si utopism (utopia statului mondial în chip de ipostaza «ocult»-politica)? O alta întrebare, la fel de importanta: Cum s-ar putea dezbate public, atât la nivel local cât si international, problemele reale ale societatilor umane, în locul problematicii ideologice, deseori diversionist impusa pe toate canalele media de corifeii planetarizarii?

Continuarea, in Adevarul de azi.

Monarhia, restaurata in Romania via PD-L?

Valeriu Stoica, unul dintre putinii oameni politici de la noi care gindeste trei, patru mutari inainte, redeschide o dezbatere interesanta: oportunitatea reinstaurarii monarhiei in Romania. Eminenta cenusie a Aliantei DA (PD-PNL), artizan al crearii PD-L (PD + PLD), Valeriu Stoica s-a facut remarcat in ultimii opt ani ca principal promotor al unificarii dreptei (ca la noi ce-i declarati de dreapta sint tot rupti din stinga, e alta discutie). El a declarat deunazi ca monarhia constitutionala este preferabila actualui sistem. Unii comentatori politici s-au grabit sa eticheteze afirmatia sa drept un atac la Basescu, pentru ca acesta ar pierde prima pozitie in stat in eventualitatea revenirii la monarhie. Dar e o falsa perceptie. Cred ca Basescu ar avea numai de cistigat daca am redeveni regat. Intii, tara ar cistiga in mod cert si asta s-ar vedea, iar Basescu si PD-L ar acumula puncte. Apoi, Basescu ar dovedi ca nu se tine mot in scaunul de presedinte cu orice pret. Pe urma, daca PD-l cistiga alegerile si poate impune modificarea regimului din parlamentar-prezidential in monarhie constitutionala, sigur ca Basescu ar fi premier, ar avea toata puterea executiva si ar putea schimba cite ceva in tara. Nu in ultimul rind, ca premier nu ai un numar limitat de mandate. Ar putea conduce Romania, de fapt, pina la sfirsitul vietii.

Later edit
Uitasem o obiectie importanta la acest scenariu: pot accepta ca Basescu sa fie premier (cred ca i s-ar potrivi mai bine decit functia de presedinte), dar chiar n-as vrea sa-l vad pe Radu Duda print-consort (ca rege nu poate fi). Pacat ca Regele Mihai e deja prea batrin si ca nu si-a desemnat un urmas la tron dintre nepoti.

Tarii cit mai multe avorturi

Romania a ucis in ultimii 18 ani milioane de copii nenascuti, dar se pare ca onorabililor nostri liberali-libertini nu le este de ajuns. Ministerul Sanatatii, sub prea-priceputa conducere a economistului Nicolaescu, este pe cale sa determine schimbarea legii astfel incit minorele cu virste sub 15 ani sa poarta face avort si cind fatul are 24 de saptamini! Avortul oricum e o crima abjecta - asta nu se mai discuta -, dar ca sa dai o lege prin care sa permiti macelarirea unui fat de 6 luni, care se poate naste si este viabil, este strigator la cer. Acum e limpede de ce s-a facut atita tam-tam pe cazul micutei de 11 ani din Neamt, violata de unchi-sau si care a avortat bine-mersi - ca si cum ar fi scapat de un bagaj nedorit - in Anglia. Caci doar Anglia permite o asemenea grozavie.
Interventia televizata din aceasta dimineata la Realitatea TV a dr. Vasile Astarastoaie, presedintele Colegiului Medicilor, a fost contrata si luata in batjocura de penibilii realizatori ai unei emisiuni de stiri de pe Realitatea TV in aceasta dimineata. Degeaba le-a dat dr. Astarastoaie argumente medicale, logice, legale, morale. In zadar a avut dr. Astarastoaie o pozitie echilibrata, de bun-simt, crestineasca si umana, Prelipcianu si Chiriac o tineau gaia-matu cu propagandapro-avort prin intrebari tendentioase si afirmatii in apararea "dreptului minorului"! Sa vedeti ce dezbatere iese de aici si ce presiuni asupra guvernului si Parlamentului ca sa adopte aberatia Nicolaescu. Nu e intimplator ca virf de lance al acestei noi campanii se profileaza tot postul Realitatea TV, cel care a dus si o propaganda desantata pro-homosexualitate. Nu e limpede nici acum ca se urmareste distrugerea familiei si a valorilor traditionale? Ce presa ticalosita avem!
Dar nici Biserica nu reactioneaza pe masura. In timp ce pe agentiile de presa venea stirea despre avrotul pina la 24 de sptamini, Patriarhul Daniel si ministrul Nicolaescu semnau un protocol de colaborare. Oare l-o fi intrebat, macar intre patru ochi, PF Daniel pe Nicolaescu ca e cu noua sa initiativa? Ma asteptam ca PF Daniel sa spuna vreun cuvint despre asta inclusiv in conferinta de presa. Mai sper intr-un comunicat astazi din partea Patriarhiei./Ordin_MSP_ANDPC_proceduri_de_interventie_2008.doc