tag:blogger.com,1999:blog-1273844315540409316.post4799483521888986391..comments2023-12-17T19:13:00.520+02:00Comments on Blogul lui Claudiu Târziu: Laicatul inca asteapta pocairea IPS Nicolae si a PS SofronieAnonymoushttp://www.blogger.com/profile/13687614146329345177noreply@blogger.comBlogger6125tag:blogger.com,1999:blog-1273844315540409316.post-9474920435442828902008-07-24T21:44:00.000+03:002008-07-24T21:44:00.000+03:00Lucrurile sunt ceva mai complexe.Desigur ca Laicat...Lucrurile sunt ceva mai complexe.<BR/>Desigur ca Laicatul asteapta...etc. Desigur ca poate parea ca ierarhii s-au rupt de Popor. Dar oare chiar toti ?<BR/>Desigur ca exista ierarhi care vorbesc pe limba celui care asculta. Trebuie insa cautati de catre acei laici "nemultumiti" de forma mesajului. <BR/>In fond participarea la Liturghie sta sub semnul lucrarii Duhului Sfant care se coboara prin Harul dat preotului. Nu sta sub mesajul sau cuvintele de dupa, ale preotului. <BR/>In Biserica lucrurile se intampla la ..."viteza Duhului Sfant", putem noi laicii sa "asteptam" mult si bine. In loc sa "asteptam" este mai cu folos sa ne rugam (pentru "luminarea" Arhiereilor in acest caz) ca Duhul Sfant la chestia asta este ceva mai "sensibil". Se misca mai repede.<BR/>Preotii/Arhiereii...sunt si ei oameni. Si ei o pot lua razna. Si noi (laicatul) o luam razna. Important este sa nu devenim cu totii ..."voiosi" in acelasi timp.. si pentru multa vreme.<BR/>Sa ne rugam deci.redivivushttps://www.blogger.com/profile/03440515373045117479noreply@blogger.comtag:blogger.com,1999:blog-1273844315540409316.post-83492581888775677412008-07-19T08:55:00.000+03:002008-07-19T08:55:00.000+03:00Doua articole extraordinare in sprijinul laicatulu...Doua articole extraordinare in sprijinul laicatului ortodox si critice la adresa reactiei d-lui Baconsky în Gazeta de Transilvania, sambata 19 iulie (www.gtbv.ro):<BR/><BR/>1. Mircea Platon, “Cum “care laicat”?”<BR/>2. Răzvan Ionescu, “Dincolo de anturaj”<BR/><BR/>Poate le puteţi prelua, sau da un link<BR/><BR/>CristiAnonymousnoreply@blogger.comtag:blogger.com,1999:blog-1273844315540409316.post-58332645324013443442008-07-18T23:00:00.000+03:002008-07-18T23:00:00.000+03:00Sf Luca la Crimeii (La portile postului mare. Pred...Sf Luca la Crimeii (La portile postului mare. Predici la Triod, ed. Sophia 2004, p. 161): Nu e pacat mai greu decat schismele si sfasierile din Biserica lui Hristos. Asa spuneau toti marii ierarhi. Iata cuvintele sfintitului mucenic Ciprian: Pacatul celor care nu pastreaza unirea si stransa legatura cu Biserica nu se spala nici macar cu sangele lor, chiar daca acestia s-ar da pe sine la moarte pentru marturisirea numelui lui Hristos : vina cea de nesters si grea a despartirii de Biserica nu se curata nici macar prin sange. Iar alt sfintit mucenic -Ignatie Teoforul- a zis asa: Nu va amagiti, fratilor: cine urmeaza facatorilor de schisme, acela nu va mosteni Imparatia lui Dumnezeu.<BR/>Vedeti cat de cumplit este pacatul schismei si al alcatuirii de secte, cat de cumplit este a te abate de la Biserica lui Hristos si a merge dupa sectanti. Sfintii apostoli ne-au prevenit de numeroase ori in aceasta privinta. In Epistola catre romani, Sfantul Apostol Pavel spune: Va indemn, fratilor, sa va paziti de cei ce fac dezbinari si sminteli impotriva invataturii pe care ati primit-o. Departati-va de ei (Rom. 16,17)euhttps://www.blogger.com/profile/11612133018429810620noreply@blogger.comtag:blogger.com,1999:blog-1273844315540409316.post-37059470697639679052008-07-17T23:49:00.000+03:002008-07-17T23:49:00.000+03:00Va trimit si eu un comentariu pe care l-am scris a...Va trimit si eu un comentariu pe care l-am scris acum vreo trei saptamani din disperare, in focul evenimentelor, inainte sa apara cel dintai memoriu al laicatului si care se arata, vai, atat de actual si, indraznesc sa zic, profetic. Am fost acuzat de unele persoane de limbaj suburban si ca din el razbate multa ura. As vrea sa stiu daca numai atata lucru se poate desprinde din el.<BR/><BR/><BR/><BR/>Sinodul BOR prins cu cioara vopsita<BR/>Asa ar trebui sa sune mai degraba articolul de mai jos scris in favoarea “venerabilului” Neculai si preluat dintr-o ziar din Timisoara.( http://www.timpolis.ro/index.php?page=column&r=15&a=1)<BR/> De ce? Pentru ca interveviatii scot in evidenta o inconsecventa crasa a conducerii BOR din ultimii zeci de ani. Pe de-o parte am incheiat tot felul de tratate de recunoastere reciproca (vezi Balamand, Chambesy, etc. prin care s-a facut recunoasterea deplinatatii tainelor cu catolicii), facem rugaciuni impreuna (saptamana de rugaciune comuna din luna ianuarie a fiecarui an, cu participarea tuturor in toate bisericile si chiar in sinagoga), ne trimitem tinerii la burse la catolici si protestanti – ca doar au stiinta si dare de mana -, participam la miscarea ecumenica (in care vin asa-zise Biserici de toate coloraturile si cu moduri de interpretare cat se poate de personale ale Scripturii, cu femei preoti si episcopese, cu preoti homosexuali, etc.), prin care am pus bazele unei recunoasteri limitate a tainelor protestantilor (vezi acordul B.E.M – botez, euharistie, preotie), am mai scos din Molitfelnic Rugaciunile de primire a ereticilor pe motiv ca nu mai este cazul sa-i numim eretici pe fratii crestini si in plus capitolul respectiv ingreuna semnificativ cartea de rugaciuni (vezi declaratile pr. Nicula din Vestitorul Ortodoxiei pe aceasta tema), iar pe de alta, dupa toate acestea enumerate mai sus ne mai miram – dar oare cine or mai fi acestia, poate noi, cei cativa talibani fundamentalisiti risipiti prin tara sau pe aiurea? - ca Nicolae a facut gestul care l-a facut sau ca pr. Teofil permite tinerilor din strainatate sa se impartasesca la catolici sau ca poporul “drept credincios”, necathehizat de veacuri, la un semnal s-ar uni intr-o veselie cu toti, ca de, Dumnezeul este acelaşi peste tot.<BR/>Fratilor, inconsecventa noastra, a celor pe care ne mai doare de ce se intampla este si ea la fel de mare ca a sinodalilor. Pai cel mai consecvent dintre toti, inscris perfect in logica tuturor demersurilor de unitate de pana acum este chiar Nicolae, precum şi toti aceia care se intreaba cu legitima mirare: ce ne mai opreste sa ne impartasim – unii, un numar considerabil, o fac deja mai ales in Timisoara - la catolici sau aiurea, atata timp cat tainele respective sunt valabile? Aceasta este intrebarea ce ajunge cel mai adesea sa se puna, daca mai avem o minima consecventa logica, caci dupa toata constructia teologica a compromisului de pana acum ar trebui oricand sa ne ducem la ceilalti sa ne impartasim. Ca doar oprelistea nu consta intr-o decizie de sus a Sinodalilor la coacerea vremii, adica tot la un semnal al politicului antihristic globalizant.<BR/> Dar, oare, pana acum nu ne intrebam chiar deloc ce am facut cu toate acele magashow-uri ecumenice si cu toate rugaciunile in comun? Să nu fi fost vorba in realitate de o impartasire in duh si in simtire? Ratacit, evident? Daca nu a fost asa, de ce am mai făcut-o sau la îndemnul cui, pentru ce interese, pentru ca dadea oare bine politic? Sa nu ne inselam fratilor, integritatea noastra in credinta dupa astfel de manifestari tradatoare nu va mai fi niciodata aceiasi, fie ca suntem clerici sau mireni. Uitam prea adesea ca Euharistia este la randul ei o incununare a unei impartasiri graduale, de rugaciune, insotire impreuna si mai ales de tinere si traire a adevarul evanghelic predate de Parinti. Noi ce am realizat? Am inceput cu insotirea si declaratile de iubire, fara adevar, pacalindu-i si pe ei si pe noi intr-un mod de-a dreptul rusinos. Nu ne este chiar deloc teama de felul in care Dumnezeu insusi vede aceasta mascarada care ne inchide si noua dar si celorlati, ce mai aveau o sansa prin noi sa faca deosebire intre adevar si minciuna, portile cerurilor?<BR/>Daca ips. Bartolomeu sau noi am vrea sa fim cu adevarat drepti, dupa toate actele liturgice comune si recunoasterile reciproce de pana acuma, ar trebuia sa ne declaram cu totii, clerici si mireni, caterisiti si afurisiti pentru incalcari flagrante ale canoanelor dar in primul rand a dragostei ce spune raului si adevarului pe nume, singurele premise ce fac posibila si lucratoare Euharistia. Deci, inca o data, sinodul BOR ar trebui in bloc sau in cea mai mare parte a lui sa se considere caterisit si sa se pocaiasca pentru toata politica bisericeasca minicinoasa din ultimii ani, iar noi mirenii sa fim afurisiti pentru toate apostaziile ce le-am inghitit pana acum fara o reactie mai de seama.<BR/><BR/>Spun toate acestea din prea multa amaraciune si din neintrezarirea vreunei sperante de curatire a unei stari bisericesti grele care treneaza de atatia zeci de ani.<BR/>Cele de mai sus au fost intarite si de o intalnire personala recenta cu doctoranzi in teologie din Germania, care imi spuneau ca se duc duminica alternativ la ortodocsi si la luterani, ca nu vad de ce nu se pot impartasi la ei, din moment ce documentul BEM s-a adoptat si le-am recunoscut euharistia; ca au inaltari sufletesti deosebite la predicile tinute de femeile preot, care, nu-i asa, predica mult mai bine decat preotii nostri ortodocsi fara de vocatie.<BR/>Chestiunea de fond, asadar, iata ca nu este cazul Nicolae, el nefiind decat un caz simptomatic pentru o intreaga Biserica, care mai tine sa-si zica inca ortodoxa, desi in afara de aspectul rostirii formale a unui crez in care putin mai cred cu adevarat, nimic n-a mai ramas, nici din tinerea traditiei nici din trairea sfintilor si marturisitorilor de odinioara.<BR/>Sa nu uitam miza care se pune acum odata cu luarea in discutie a lui Nicolae de catre Sinod este mult mai mare decat ne inchipuim. Necondamnarea lui va fi echivalenta condamnarii noastre la iesirea din cadrele statornicite ale Bisericii, partasia si pecetluirea noastra cu toata necuratia teologica practicata pana acum nu numai de ierarhul incriminat ci de atat de multi altii. Intr-un cuvant spus, va fi alegerea noastra de a fi de partea Dumnezeului celui viu sau a celui din umbra ce da semene tot mai mari ca se ridica pentru a se inscauna.<BR/>Problemele abia acum s-ar putea pune cu adevarat, odata cu luarea unei masuri mai aspre impotriva lui Corneanu, ceea ce, fie vorba intre noi, oricum nu se va intampla, pentru ca nu are cine s-o ia, implinindu-se inca odata vorba proverbului romanesc ce zice: a vazut cineva vreodata orb la orb sa-si scoata ochii?<BR/><BR/>O adevarat lucrare de primenire si o adevarata Biserica Ortodoxa Romaneasca va incepe si se va arata abia atunci cand ne vom hotara sa lasam minciuna institutionalizata si sa strangem randurile, cautandu-i pe aceia dintre preoti si episcopi care au fost numiti de sus si nu de la oameni, hotarati fiind sa tina dreptarul adevarului.<BR/><BR/>Astept un raspuns concret de solidarizare si de elaborare a unui document bine gandit care sa evidentieze toate abaterile si compromisurile de neacceptat din ultimii ani, prin care am parasit de facto calitatea de credinciosi ortodocsi si prin care sa fie delimitat inca odata adevarul de minciuna, fratii mincinosi de cei doritori de mantuire. Fie ca odata cu intocmirea si acceptarea lui de catre noi, Dumnezeu sa se milostiveasca si sa ne ierte pentru toate alergaturile pe la Baalii si Astartele lumii acesteia, carora le-am jertfit ce era mai de pret in sufletul nostru – adevarul de credinta. <BR/>Un frate indurerat dintre multi altii, ce a terminat teologia la Sibiu si care se simte tradat de cei care ar fi trebuit sa fie calauze in tinerea adevarului de credinta: dascali de teologie si episcopi.Anonymousnoreply@blogger.comtag:blogger.com,1999:blog-1273844315540409316.post-12928472764230851752008-07-17T19:22:00.000+03:002008-07-17T19:22:00.000+03:00http://youtube.com/watch?v=nKPxKFC4-aIhttp://youtube.com/watch?v=nKPxKFC4-aIAnonymousnoreply@blogger.comtag:blogger.com,1999:blog-1273844315540409316.post-56383740441373403082008-07-17T13:03:00.000+03:002008-07-17T13:03:00.000+03:00Cred ca legatura dinte ierarhi si Popor, s-a rupt;...Cred ca legatura dinte ierarhi si Popor, s-a rupt; cred ca ierarhii s-au izolat complet de Popor, circuland numai in masinile luxoase, participand doar la liturghii pompoase si manifestari asisderea, bine puse la punct, cu mult timp inainte.<BR/>Cunosc un arhiereu care tremura de emotie, la propriu, in perioada saptamanii patimilor, mai ales vineri, la prohodul Domnului precum si in noaptea Invierii. Tremura, nu din pricina "trairii" slujbelor, ci a faptului ca se astepta, din clipa in clipa, ca cineva din Popor, sa profereze acuze la adresa Prea Sfintiei Sale. Aceasta teama a avut-o tot timpul, dupa revolutie si o are si in ziua de azi.<BR/>Nu stiu ierarhi care sa vorbeasca, liber, din suflet, oamenilor, dupa slujba; nu stiu ierarhi care, sa dovedeasca acrivie in alipirea de cei ce umplu bisericile si le saruta, evsevios, mainile. Nu stiu, nu am auzit de asa ceva... .<BR/>Mandria, pe alocuri "luciferica", ii impiedica de a se apleca asupra oamenilor, de a le insufla curaj in marturisirea credintei. Slujbele la care participa ierarhii sunt bine regizate, de tip monada; nimeni, dintre laici, nu poate patrunde in sfera liturgica a arhiereului, nu poate sta de vorba pe vreo tema, decat daca este vreun conducator vremelnic, de primarie, ministru, prefect sau altceva de acest gen, si care poate restitui Bisericii vreun bun sau poate "ajuta" cu ceva Biserica, cu vreo caramida faraonica. <BR/>Tendinta BOR de restrangere, pana la anihilare completa, a Laicatului in viata Bisericii, este prezenta in toate politicile administrative ale Patriarhiei Romane. Singur, Sinodul, se vrea diriguitorul vietii bisericesti, uitand in mod penibil ca viata Bisericii luptatoare cuprinde si mirenii; ca acestia, mai mult decat ei, ierarhii, ajuta, zidesc, intaresc, zi de zi, temelia bunei credinte.<BR/>Arhiereii nostri, s-au inconjurat de camarile preotesti, vicari, consilieri, secretari, protopopi, care le aproba fara zabava, orice enormitate.. . Acesti "sfatuitori", pentru a nu-si pierde privilegiile si multii bani care le ies, din ilegalitatile savarsite zilnic, izoleaza ierarhul ca intr-o crisalida, nu-i spun decat ceea ce stiu ca ar dori ca acesta sa auda, indeparteaza din jurul ierarhului pe oricine care, de buna-credinta, ar dori sa-i aduca la cunostinta episcopului, vreo neregula sau vreo abatere de la canoane; iata alti dusmani interiori ai Bisericii.<BR/>Cu strangere de inima spun ca laudabila initiativa a Laicatului Ortodox Roman, va ramane fara urmari. Trebuie sa intelegeti ca Sinodul nu mai poate fi pus pe fagasul normal; este iremediabil pierdut. A pierdut contactul atat cu realitatea cat si cu Pidalionul, pe care, vorba cuiva, "l-a agatat in smochin".<BR/>Atata timp cat, ei singuri, intre ei, isi canta "Vrednic este!"; CAT SINGURI, EI INTRE EI, SE DECOREAZA SI SE IMPODOBESC CU TITLURI SI PAFTALE; CAT SINGURI, EI INTRE EI, SE CIONDANESC PE PUTERE SI INFLUENTA, NU ESTE NIMIC DE FACUT. Pana cand nu se vor smeri, iar acest lucru nu se va infaptui nicicand, nu se va indrepta nimic in viata BOR.<BR/>Dar singura mea alinare este sa vad ca Poporul are inca sira spinarii intreaga si poate corecta, fie si doar la acest nivel, erorile care se pot transforma oricand, in erezii.<BR/>Vremuri..., vremuri... .Anonymousnoreply@blogger.com