duminică, 29 iunie 2008

Câteva lămuriri referitoare la “cazul Corneanu”

Mircea PLATON

Într-un recent text intitulat “12 mirări despre «cazul Corneanu»” şi publicat pe un site greco-catolic, domnul Cristian Bădiliţă lansează 12 capete de acuzare împotriva BOR şi a ceea ce alege să denumească “neghiobimea ortodoxistă”. Cum, printre altele, dl Bădiliţă se plânge că a primit, ca urmare a susţinerii pe care i-a acordat-o Înalt Prea Sfinţitului Corneanu, doar “apostrofări murdare”, lipsite de o “minimă argumentaţie, logică, teologică, istorică”, voi încerca în cele ce urmează să satisfac foamea de argumente a dlui Bădiliţă operând câteva incizii în “capetele” domniei-sale.

1. La punctul 3) al textului domniei-sale, dl Cristian Bădiliţă scrie că “neghiobimea ortodoxă” face: “Confuzia între romano-catolici şi greco-catolici. Dacă e să luăm lucrurile la bani mărunţi, atunci trebuie spus că între greco-catolici şi ortodocşi nu există nici o diferenţă de ordin ritual şi dogmatic. Singurul element care-i «desparte» este recunoaşterea, de către greco-catolici, a Papei de la Roma ca ierarh suprem. Aşadar toate «discuţiile» privitoare la filioque şi celelalte «erezii» catolice... n-au obiect.”

Mi-e teamă că aici dl Bădiliţă greşeşte, între ortodocşi şi greco-catolici existând diferenţe şi de ritual şi de dogmă. La 1697-1700, greco-catolicii, alături de recunoaşterea Papei de la Roma ca ierarh suprem, au acceptat de asemenea validitatea Crezului cu adaosul lui filioque precum şi existenţa purgatoriului. Din punct de vedere ritual, au acceptat împărtăşirea cu azimă. Pe parcurs, au acceptat, de vreme ce se află în “comuniune cu Papa”, şi hotărârile conciliilor Vatican I şi II (cu unele excepţii, referitoare la liturghia vernaculară, de exemplu). În plus, există ordine şi congregaţii conventuale greco-catolice precum Compania Fiicelor de Caritate Sfântul Vincenţiu de Paul, Surorile Minime ale Reginei Purgatoriului şi altele, străine de sfinţii şi duhul monahismului Ortodox. Ca să nu mai vorbim că în Vestitorul episcopiei greco-catolice de Oradea apare chiar şi un horoscop!
Există aşadar, încă de la 1700, diferenţe de dogmă şi ritual între cele două Biserici. Mai mult decât atât, distanţa dintre ele s-a mărit în timp, astfel încât între catolicii de rit oriental şi ortodocşi există astăzi o vestigială asemănare de rit şi o uriaşă deosebire dogmatico-liturgică. Pentru a lămuri şi mai bine diferenţele fundamentale dintre Ortodoxia patristică şi Catolicismul augustinian, îndemn pe cei interesaţi să citească operele teologului grec John Romanides. Netraduse în româneşte – şi poate ar fi timpul acum ca editurile teologice să facă acest lucru –, scrierile lui Romanides sunt un excelent îndrumar patristic ortodox.

2. Pentru a rămâne în sfera lui filioque, trebuie să mai precizez că, la punctul 9) al textului lui Cristian Bădiliţă, domnia-sa se declară dezgustat de “ignoranţa crasă” a teologilor ortodocşi care îşi dau cu părerea în privinţa lui filioque deşi, scrie dl Bădiliţă: “Nu cunosc o boabă din istoria acestei «erezii» (acceptată fără probleme de Constantinopol până în secolul XI, recitiţi-l pe bizantinul Blemydes, ca să vedeţi «ce părere are» ortodoxia!).”

Mi-e teamă că şi aici dl Bădiliţă greşeşte. În primul rând, filioque nu a fost acceptat “fără probleme” în Bizanţ până în secolul XI. Marea şi definitiva lucrare a lui Fotie despre Mistagogia Sfântului Duh e din secolul IX. Crezul Niceo-Constantinopolitan e din secolul IV. Inserţia adaosului filioque în versiunea latină a Crezului Niceo-Constantinopolitan s-a operat în sinoade apusene locale din secolele VI-VII, fără ecou în Bizanţ, şi a fost transformat în subiect de dispută între Apus şi Răsărit de către franci, în secolul VIII. Aşadar reacţia bizantinilor a fost destul de rapidă după standardele vremii, survenind nu în secolul XI, la vremea schismei, ci în secolul IX.
Apoi, Blemydes nu dă mărturie despre cum accepta Ortodoxia filioque până în secolul XI de vreme ce el a scris în secolul XIII, în contextul complicatelor negocieri politico-teologice între Bizanţ şi Roma care au urmat cuceririi Bizanţului de către cruciaţi în 1204, negocieri în cursul cărora împăraţii bizantini erau dispuşi să facă unele concesii Apusului.
În ciuda a ceea ce pare să sugereze dl Bădiliţă, Blemydes respinge explicit în scrierile sale formula filioque. Pentru Blemydes, ca şi pentru restul Ortodoxiei patristice, Sfântul Duh purcede doar de la Tatăl, fără “cauzalitatea mediană” a Fiului. Toate aceste chestiuni, precum şi înţelesul patristic al formulei per Filium folosite de Blemydes, sunt lămurite în volumul pe care, nu mă îndoiesc, îl avea dl Bădiliţă în minte atunci când ne-a îndemnat să-l citim pe Blemydes: Nicephore Blemydes, Oeuvres Theologiques, Paris, CERF, 2007, vol. I.

3. Dl Bădiliţă scrie că în rândurile celor care se opun “înfrăţirii” cu Roma se află “inşi care se vede limpede ca n-au avut niciodată în viaţa lor curiozitatea să studieze dogma în textul original”. Se poate. Dar, după cum o dovedesc erorile din textul dlui Bădiliţă, nu e de ajuns să ai “curiozitatea” de a citi dogma în original, trebuie să mai şi înţelegi ceva din ceea ce citeşti. Dacă dl Bădiliţă voia doar să-i înjure pe ortodocşii neînregimentaţi “ecumenic” nu cred că avea nevoie să-şi ia doctoratul la Sorbona, putea rămâne şi mai aproape de matcă.
Nu înţeleg cum poate fi dl Bădiliţă un avocat credibil al “unirii” cu Roma de vreme ce nici măcar nu cunoaşte istoria şi dogmele bisericii cu care ne vrea “uniţi”. Mă mir că, necatehizat (greco-)catolic cum pare, dlui Bădiliţă i se îngăduie să se împărtăşească la catolici. Dar probabil catolicii, ca şi masonii, nu mai sunt ce erau pe vremuri.

4. Cât despre “înfrăţire”, orice “înfrăţire” în afara Adevărului e doar o cârdăşie. O mafie. Şi mafie avem deja în România. E mafia vechilor securişti şi a noilor europeni ecumenişti. E mafia părinţilor nomenclaturişti şi a fiilor globalişti. E mafia care vrea să ne facă să credem că dacă nu vrem să fim cu Roma suntem sau trebuie să fim cu Moscova. E mafia intelectualilor societăţii civile şi mafia “elitei” care ne sfătuieşte să renunţăm la adevăruri de credinţă din raţiuni politice. Azi ne “întovărăşim” cu “fraţii catolici” în Uniunea Europeană, mâine cu “fraţii musulmani” în Uniunea Mediteraneană, şi tot aşa.
Dacă nu s-a făcut mare lucru în BOR în ultimii 20 de ani nu e din cauza lipsei de dialog ecumenic. Ci e din cauza a prea mult dialog ecumenic şi a lipsei de principii ferme. Din acest punct de vedere, fapta ÎPS Corneanu nu îmi apare drept profetică, ci drept o altă “şmecherie”, o altă “învârteală” politico-teologică prin nimic diferită de alte “şmenuri” bizantino-UEuropene din ultimii 20 de ani. Cât despre “termopanizare”, e doar un semn al “aggiornamento”-ului, şi nicidecum al fundamentalismului, ortodox. Unirea cu Roma, după cum ne-o sugerează uriaşele torturi şi discuri de beton ale catedralelor catolice cu altar dezorientat inspirate de eclesiologia conciliului Vatican II, nu ne va popula ţara cu fresce de Giotto, ci cu farfurii zburătoare. Care farfurii sunt menite probabil a emite în eter mesajul de pace şi prietenie al Papei către “fraţii” extratereştri.

5. Dacă vrea să menţină dialogul ecumenic intergalactic, l-aş sfătui pe Papă să nu-l includă pe domnul Bădiliţă în vreo delegaţie. Nu de alta, dar cică, spre deosebire de românii ortodocşi, omuleţii verzi nu suportă să li se reproşeze că nu ştiu greacă veche şi, când aud de Sorbona, pun mâna pe lasere.

sâmbătă, 28 iunie 2008

A murit un mare boxeur roman


Nicolae Linca, singurul român campion olimpic la box, a murit aseară la 79 de ani în casa sa din Feisa, judeţul Alba. Dumnezeul să-l odihnească în pace!
Linca era imobilizat la pat şi suferea, de Alzheimer, Parkinson şi coxartroză.
Linca a devenit un idol al românilor în anul 1956, când a câştigat aurul la Jocurile Olimpice de la Melbourne (Australia), la categoria 67 de kilograme. El a boxat atunci deşi avea degetul mare de la mâina dreaptă fracturat.
În 1973 Nicolae Linca a fost trecut în rezervă la clubul “Dinamo” ca locotenent-colonel, iar în carieră a pierdut 25 de meciuri, din 306. În 2005 a fost decorat de preşedintele Băsescu cu Ordinul “Meritul sportiv” clasa I.

Povestea lui Linca, pe scurt, aici.

vineri, 27 iunie 2008

Pr. Iustin Parvu: "Sper sa nu fie o scindare a Bisericii"


Ziarul ZIUA publica un nou cuvint al Parintelui Iustin Parvu, staretul Manastirii Petru Voda - Neamt, despre cazul Corneanu. Este musai de citit si de reflectat.

Avertismentul duhovnicului

Scandalul impartasirii Mitropolitului Nicolae Corneanu al Banatului la greco-catolici este departe de a se sfarsi. Sfantul Sinod urmeaza sa decida in sedinta din 8-9 iulie asupra cererii de caterisire a Mitropolitului cazut in erezie. In aceasta perioada, persoane si grupuri de alta confesiune decat cea ortodoxa au trimis PF Patriarh Daniel si membrilor Sinodului diverse scrisori de sustinere a lui Corneanu in incercarea de a forta o alta decizie a inaltilor ierarhi ortodocsi. Faradeleagea comisa de Corneanu este clara insa si nu poate fi acceptata, explica intr-un material elocvent publicistul Dan Ciachir. Iar intr-un interviu in exclusivitate - disponibil integral la www.ziua.ro - parintele Justin Parvu de la Manastirea Petru Voda, supranumit "Duhovnicul Neamului", avertizeaza asupra riscurilor de sciziune a Bisericii dreptcrediciosilor in cazul in care Mitropolitul apostatic nu va fi caterisit. (V.R)

Interviul il aveti aici.

O întrebare

Pentru ca am prieteni care au multe de spus dar nu se incumeta inca sa administreze un blog (din varii motive, nu importa aici), le voi gazdui eu analizele, meditatiile, interogatiile etc. Cu mare drag si convins fiind ca le vor fi si altora de folos gindurile, framintarile, opiniile lor. Azi, are cuvintul prietenul Mircea Platon.(C.T.)

Aflu din Cotidianul (24 iunie 2008) că dl. Horia-Roman Patapievici va conduce, din 2010, reţeaua institutelor culturale europene, EUNIC. Aşadar libertarianul H. R. Patapievici a intrat în rândurile nomenclaturii eurosocialiste ca îndrumător multicultural. Ca urmare a apariţiei manifestului “A Treia Forţă”, în care susţineam împreună cu Ovidiu Hurduzeu o atitudine eurosceptică, antiglobalistă şi personalist-ortodoxă, dl. Patapievici a publicat o replică în care se declara stingherit de România “noastră” şi îşi reafirma crezurile iluministe, filo-U.Europene, şi pro-globaliste. Să fie oare neputinţa domnului Patapievici de a se regăsi în România “noastră” legată de neputinţa României “noastre” de a se regăsi în Europa domniei-sale?

Mircea Platon

joi, 26 iunie 2008

La Craiova, jocurile sint facute

Potrivit unui comunicat de presa al Patriarhiei, astăzi, în cadrul şedinţei speciale de consultare a Sinodului Mitropolitan cu membrii Adunării Eparhiale a Arhiepiscopiei Craiovei, cu membrii clerici şi mireni din celelalte eparhii ale Mitropoliei Olteniei, delegaţi în Adunarea Naţională Bisericească, Preasfinţitul Vincenţiu Ploieşteanul, episcop vicar patriarhal, şi Preasfinţitul Irineu Slătineanul, arhiereu vicar al Episcopiei Râmnicului, au fost desemnaţi candidaţi la scaunul vacant de Arhiepiscop al Craiovei şi Mitropolit al Olteniei.
As risca un comentariu de tipul: tusea si junghiul. Dar, cum vreau sa ramin reverentios fata de preainalta si multsfintita noastra ierarhie, n-o fac.
Totusi, cit se poate de serios, spun asa: amindoi ecumenisti, unul - spirit mercantil de mare senzatie, celuilalt i s-ar putea spune "Ambramburica", daca supranumele nu ar fi fost deja adjudecat de ultimii trei ministri ai Invatamintului; nici unul nu s-a remarcat prin atitudini curajoase sau prin fapte marete.
De altfel, fara mare entuziasm, am dat informatia cum ca acestia doi sint "in carti" de mai multa vreme. Se mai vehiculau numele Casian al Dunarii de Jos, Ioan al Har-Cov, Damaschin de la Slobozia si chiar Iosif de la Paris. Dar fara mari sanse, avind in vedere esecul din cursa pentru Mitropolia Olteniei ale primilor doi si lipsa de sprijin in Sinod pentru ultimul. Se pare ca toate au cazut inaintea loctiitorului de mitropolit al Olteniei, Patriarhul insusi.
Acum mi-e clar ca pentru Oltenia nu mai poate fi nici o supriza de tipul celei petrecute pentru scaunul de la Iasi. Oricit ar adasta Sfintul Duh asupra Sinodului nostru, de data asta are a alege cam ce au de ales romanii de 18 ani incoace. Si pot da si un pronostic: va cistiga PS Vicentiu.

UPDATE
Tare as vrea sa ma contrazica Sinodul mare prin propunerile la care are dreptul si prin votul sau final.

20 de organizatii crestine ofera ajutor in cazul fetitei de 11 ani ramasa insarcinata in urma unui viol

Douazeci de organizatii non-guvernamentale crestine au remis, in aceasta dimineata, un punct de vedere comun Comisiei interministeriale de analiza a cazului fetei de 11 ani insarcinate. Semnatarii se ofera sa preia, legal, spre crestere si ingrijire, copilul rezultat din viol si sa ofere asistenta psihologica, spirituala si materiala familiei tinerei mame, pentru a o ajuta sa depaseasca momentul dificil. Conform opiniei sematarilor scrisorii, initiate de FEDERATIA ORGANIZATIILOR ORTODOXE PRO-VITA DIN ROMANIA (alcatuita din 12 Asociatii si Fundatii), avortul la o varsta atat de inaintata a sarcinii nu este permis de lege si oricum acesta nu constituie niciodata o solutie la astfel de probleme.

------------
Bucuresti, 26.06.2008 - Cu privire la cazul fetei de 11 ani, cu o sarcina de 21 de saptamani in urma unui posibil incest si care a devenit subiect de disputa, inclusiv mediatica, organizatiile semnatare, care apara si promoveaza dreptul la viata al tuturor fiintelor umane incepand de la conceptie, emit urmatoarea

DECLARATIE DE PRESA

1. Legea romaneasca in vigoare pevede clar ca intreruperea cursului sarcinii, daca varsta sarcinii a depasit 14 saptamani, se poate face numai daca este necesara pentru a salva viata, sanatatea sau integritatea corporala a femeii insarcinate de la un pericol grav si iminent si care nu putea fi inlaturat altfel. Comisia medicala de la Iasi a stabilit, saptamana trecuta, ca nu este vorba despre o astfel de situatie.

In cazul in care decizia medicilor de la Iasi ramane valida, dar Comisia interministeriala intrunita in acest zile va decide, impotriva legii, ca interventia chirurgicala se poate, totusi, face, ne rezervam dreptul de a depune plangere penala impotriva medicului care va efectua interventia, pentru incalcarea art. 185 Cod Penal (Provocarea ilegala a avortului), impotriva factorilor de decizie din Comisie si a conducerii spitalului in care se va efectua interventia, pentru favorizarea infractiunii mentionate.

2. Organizatiile noastre considera ca in general orice avort provocat este un act profund imoral, intrucat intrerupe cursul unei vieti in dezvoltare. Cu atat mai mult sunt de condamnat presiunile pentru savarsirea unui avort ilegal in acest caz. La 21 de saptamani de sarcina, procedura avortului este deosebit de barbara si dureroasa pentru fat, al carui sistem nervos este deja suficient de dezvoltat incat sa simta interventia in urma careia este ucis.

3. Atragem atentia asupra cazului unui copil nascut in Marea Britanie, la 22 de saptamani de sarcina, asadar cu doua saptamâni înainte de limita legala de avort in aceasta tara. Copilul a supravietuit si acum se dezvolta perfect normal. De aceea, posibila “intrerupere a cursului sarcinii”, in cazul fetei din jud. Neamt ar trebui sa ridice suficiente probleme de etica si constiinta medicilor, in lumina angajamentelor pe care acestia le iau de a “apara viata”.

4. Suntem gata sa SPRIJINIM CONCRET FAMILIA mamei pentru rezolvarea problemei ridicate de viitorul copilului rezultat din acest incident nefericit. Semnatarii acestei scrisori se ofera ca, dupa nastere, sa preia, in conditiile legii, copilul, spre crestere si educare in centrele de plasament ale Asociatiei “Provita pentru Nascuti si Nenascuti”. De altfel, aici au mai fost adusi copii rezultati din viol si acestia sunt crescuti in conditii de confidentialitate deplina, iar dezvoltarea lor este fireasca si nu-i diferentiaza cu nimic de altii.

De asemenea, ne oferim sa sprijinim, prin consiliere de specialitate si sprijin moral, material si spiritual, mama si familia acesteia, pentru a depasi trauma suferita.

In acest fel intelegem sa raspundem reprezentantilor Autoritatii Nationale pentru Protectia Drepturilor Copilului (ANPDC), care insista pentru avortul ilegal in baza acestui argument al “poverii” pe care il reprezinta un copil pentru o mama atat de tanara. Oricum, sintagma “interesul superior al copilului” utilizata de reprezentantii ANPDC ca motivatie, apare cel putin hilara, in conditiile in care Autoritatea insasi nu si-a facut datoria in acest caz, inclusiv prin neprotejarea identitatii minorei, care nu trebuia sa ajunga sa fie cunoscuta de presa.

In aceeasi ordine de idei, ne declaram stupoarea fata de atitudinea complet iresponsabila a ministrului Sanatatii, care si-a inceput conferinta de presa de miercuri legata de acest caz facând public numele minorei insarcinate!

5. Consideram oportuna propunerea Ministrului de dezbatere publica a legii avortului, insa ne opunem categoric oricarei relaxari a legii. Romania are deja una dintre cele mai liberale legislatii privind intreruperea de sarcina.

Dimpotriva, dezbaterea trebuie sa aduca in atentie aspecte total neglijate pana acum, precum acela al consecintelor fizice, intelectuale si afective, profund negative, ale avortului, asupra femeilor (sindromul post-avort) cat si asupra familiilor si societatii in ansamblu; inexistenta consilierii si informarii reale pre- si post-avort a femeii in criza de sarcina; inexistenta unui sprijin real din partea Statului pentru femeile care sunt impinse la avort de consideratii economice etc. Ne exprimam disponibilitatea de participa activ la aceste dezbateri, impreuna cu toti factorii de raspundere din Romania.


Organizatii semnatare:
FEDERATIA ORGANIZATIILOR ORTODOXE PRO-VITA DIN ROMANIA (12 Asociatii si Fundatii)
Asociatia Pro Vita - Sf. Brancoveanu
Asociatia Pro Vita Constanta

Organizatii care sustin scrisoarea:
Alianta Familiilor din Romania
Asociatia Studentilor Crestini Ortodocsi Romani, Filiala Bucuresti
Asociatia Studentilor Crestini Ortodocsi Romani, Filiala Craiova
Asociatia Studentilor Crestini Ortodocsi Romani, Filiala Timisoara
Asociatia Studentilor Crestini Ortodocsi Romani, Filiala Iasi
Asociatia Studentilor Crestini Ortodocsi Romani, Filiala Tirgu Jiu
Asociatia pentru Cultura si Ortodoxie “Sfantul Daniil Sihastrul”
Asociatia Civic Media
Asociatia Prologos


Pentru detalii, din partea Federatiei: pr Nicolae Tanase, presedinte, tel. 0746 014 605; dr. Christa Todea Gross, vicepresedinte, tel. 0747 033 563; prof. Sebastian Moldovan, tel. 0720 053 195; Bogdan I. Stanciu, tel. 0728 673 673

Suplimnetar: Pozitia Colegiului Medicilor din Romania.

UPDATE
27 iunie 2008

Comisia specială, instituită la ordinul ministrului Sănătăţii Eugen Nicolăescu, a decis ca fetiţei-mamă să i se întrerupă sarcina.

Rodica Culcer: "De câteva săptămâni asistăm, unii cu stupoare, dar majoritatea cu indiferenţă, la o adevărată cruciadă în favoarea avortului, declanşată de cazul fetiţei însărcinate din Neamţ."
Cititi comentariul pertinent al Rodicai Culcer pe aceasta tema.

marți, 24 iunie 2008

Contra familiei

Se duce un razboi contra lumii crestine, fara indoiala. Iar unul dintre stilpii societatii crestine este familia. Deci, e de asteptat ca familia sa fie lovita groaznic. Asta se si intimpla. Sa nu credeti ca promovarea & sustinerea desantata a homosexualitatii, avortului, concubinajului etc sint intimplatoare.

Iata doua semnale de alarma mai jos. Sa luam aminte, pina nu va fi prea tirziu.


Să dezbatem despre crimă


Marcel RĂDUŢ SELISTE

Cazul fetiţei de 11 ani din Neamţ, care a rămas însărcinată după ce a fost violată de unchiul său de 19 ani, a provocat reacţia ministrului liberal al sănătăţii, domnul Eugen Nicolăescu, care propune lansarea unei dezbateri publice cu privire la avort. Fără să fiu adeptul „teoriei conspiraţiei“, nu pot să nu remarc faptul că, tot în aceste zile, a apărut anunţul că va fi lansată pe piaţă o pastilă care poate să întrerupă o sarcină nedorită, până la 63 de zile, fără să fie nevoie de intervenţie chirurgicală. Această „pastilă-minune“ va fi disponibilă în mai puţin de o lună în cabinetele medicale de ginecologie din România. În acest context, folosindu-se de drama fetiţei din Neamţ, ministrul sănătăţii declară că „trebuie să facem o modificare legislativă care să permită medicului să întrerupă o sarcină chiar dacă ajunge la o formă foarte evoluată, în care fătul poate fi viabil“. Observăm că domnul ministru nu distinge între sarcinile provocate de actele sexuale ilegale (viol, incest, relaţii sexuale cu o minoră) şi sarcinile provocate de acte sexuale legale. Legislaţia românească actuală permite avorturile la sarcinile mai mari de 14 săptămâni numai dacă viaţa mamei este pusă în pericol sau dacă fătul are malformaţii grave. Rezultă că undeva există dorinţa de a se liberaliza avortul la modul absolut.

Să privim în amănunt situaţia populaţiei din România. În anul 2007 s-au născut 213,6 mii de copii, cu 5,9 mii mai puţini faţă de anul precedent. Rata mortalităţii infantile (decedaţi sub un an la 1.000 de născuţi vii) a înregistrat o scădere: 12,0 la mie în anul 2007, faţă de 13,9 în anul 2006, ca urmare a reducerii numărului de decedaţi sub un an de la 3.052 la 2.571. Rata nupţialităţii (a căsătoriilor) a fost de 8,8 căsătorii la 1.000 de locuitori, comparativ cu 6,8 în anul 2006, iar rata divorţialităţii a ajuns la 1,54 divorţuri la 1.000 de locuitori faţă de 1,51 în 2006. Sporul natural în anul 2007 a fost de -38,5 mii persoane faţă de -38,6 mii persoane în anul 2006, astfel că rata sporului natural a rămas neschimbată comparativ cu anul 2006 respectiv de -1,8 persoane la 1.000 de locuitori. Datele statistice ne oferă o concluzie limpede: populaţia României este în continuă scădere. La desăvârşirea degradării prezenţei noastre fizice în istorie nimic nu poate contribui mai bine decât liberalizarea absolută a avorturilor!

Numărul avorturilor şi mortalitatea cauzată de întreruperile de sarcină plasează România pe primul loc în Europa. La 1.000 de nou-născuţi se înregistrează aproximativ 1.200 de avorturi, iar aceste date sunt doar cele centralizate în clinicile şi spitalele de stat pentru că din zona instituţiilor medicale private nu există încă statistici clare. Aceasta înseamnă că pentru fiecare copil născut cel puţin un alt copil este omorât în pântecele mamei.

Să nu credem că politica pro-avort este specifică ţărilor din Uniunea europeană. Conform unui studiu efectuat de Asociaţia „Alter-Media“, situaţia diferă de la ţară la ţară, în UE existând trei tipuri de politici faţă de avort. În prima grupă se află Malta, Irlanda, Polonia şi Irlanda de Nord-UK. În aceste ţări, avortul fie nu este permis (cazul Maltei), fie este permis doar în situaţia în care viaţa mamei este pusă în pericol sau sarcina este rezultatul unui act sexual ilegal. Al doilea grup include state în care se pot face avorturi în anumite condiţii, ceva mai relaxate: Cipru, Insulele Feroe (teritoriu danez), Finlanda, Luxemburg, Spania şi Marea Britanie. De exemplu, pot cere întreruperea sarcinii femeile aflate într-o situaţie materială foarte dificilă, dar soţii trebuie să-şi dea consimţământul, iar femeile sunt obligatoriu consiliate cu privire la consecinţele avortului şi nu pot lua decizia fără să mediteze asupra acestor consecinţe o perioadă de minimum şapte zile. În grupul al treilea se află restul statelor UE, în care avortul este disponibil „la cerere“. Totuşi, nici în aceste ţări avortul nu este tratat cu superficialitate. În Germania, Ungaria, Belgia este obligatorie sau cel puţin opţională consilierea pre şi postavort. Acordul părinţilor în cazul în care femeia însărcinată este minoră este cerut în Italia, Grecia, Portugalia, Slovenia, Slovacia. În Cehia şi Slovacia nu se pot face două întreruperi de sarcină la mai puţin de şase luni distanţă, decât dacă femeia are peste 35 de ani sau a născut de două ori, în Italia tot mai mulţi medici refuză să practice avortul în temeiul convingerilor religioase etc.

Naţiunile Uniunii Europene îşi protejează viitorul. În România, avortul este reglementat superficial, putem spune chiar lăsat la voia întâmplării. Dezastrul este completat şi de lipsa unei corecte şi permanente educaţii pentru viaţă. Familia, şcoala, Biserica sunt principalele instituţii de la care ne-am aştepta să facă tinerilor noştri o astfel de educaţie. Din păcate, instituţiile tradiţionale ale poporului român au eşuat în a apăra viaţa şi se limitează doar la declaraţii oficiale demagogice sau la firave iniţiative practice, gesturi insuficiente, aproape inutile în lupta cu moartea.

Avortul este un holocaust modern, la care ni se cere să fim complici. Fiecare să decidă conform conştiinţei. Până atunci, rămânem în Europa cea dintâi naţiune asasină a propriilor copii...

Cum se ucide candoarea copiilor

O mama a publicat pe internet poze in ipostaze sexi cu fetita ei minora

Record de avorturi la fete pana in 14 ani

Children ‘having sex at 11′

Mai multe tari cer legalizarea incestului

Copiii britanici primesc la scoala prezervative si pilule contraceptive

Subiecte XXX la olimpiada

Copii la festivalul sado-masochistilor!

Asociatia Americană de Psihiatrie nu mai consideră pedofilia o boală

Pedofilii îşi apără poziţia

Istoria romanilor intre literatura si falsificare


Editura Christiana organizeaza o conferinta cu titlul de mai sus joi, 26 iunie, incepind cu ora 16.00, la Sala Dalles. Cu prilejul acestei se va lansa romanul Drumul spre Vozia, de Pr. Mihai Andrei Aldea. Vorbesc autorul cartii, Sabina Ispas, directorul Institutului National de Etnologie si Folclor, scriitorul Marcel Petrisor si teologul Danion Vasile. Conferinta va fi moderata de Razvan Codrescu, director literar al Editurii Christiana. Intrarea este libera.

Cazul Tanacu, jucat la Odeon

Pe 2, 3 si 4 iulie a.c., la Teatrul Odeon, incepind cu orele 19.00, se joaca din nou spectacolul Spovedanie la Tanacu, de Tatiana Niculescu Bran, in regia lui Andrei Serban.
Spectacolul a fost bine primit de catre public acum o luna, la primele reprezentatii, iar de data aceasta se pare ca interesul va fi crescut. Andrei Serban a surprins prin viziunea regizorala - el, un om cam strain de Biserica, reuseste sa ne faca sa traim emotii pe care le-au trait probabil doar protagonistii atit de mediatizatului si in general neintelesului "Caz Tanacu". Scenariul ii apartine Tatianei Niculescu Bran si este facut dupa cartea cu acelasi titlu, una echilibrata si lamuritoare.

Aveti aici citeva semnalari in presa ale spectacolului: Cotidianul , Mediafax, iar Cotidianul, Suplimentul de cultura, Realitatea Romaneasca, Evenimentul zilei.

luni, 23 iunie 2008

Apel pentru reactivarea Fratiei Ortodoxe Romane

Catre credinciosii Bisericii Ortodoxe Romane!

Prin Comunicatul de fata, Comitetul de initiativa, semnatar al acestui document, informeaza publicul credincios ca intentionam ca din aceasta luna sa purcedem la infiintarea “Fratiei Ortodoxe Romane”, inteleasa ca o asociatie religioasa pentru romanii ortodocsi din Mitropolia Clujului, Albei, Crisanei si Maramuresului, ca organizatie non-guvernamentala si non-profit, cu sediul in municipiul Cluj-Napoca, Piata Avram Iancu nr. 18.
Asociatie prin excelenta a mirenilor, Fratia Ortodoxa Romana va promova ideea de spiritualitate crestina si cultura religioasa activa, prin organizarea de cursuri speciale pe teme religioase, dezbateri, conferinte si simpozioane, procesiuni, pelerinaje si excursii la locurile sfinte si manastirile cele mai importante ale crestinatatii, prin editarea de carti, reviste si pliante in sprijinul unei cat mai bune cunoasteri a normelor de viata crestine si a trecutului de lupta si afirmare a Bisericii noastre.
Ne-am inspirat si ne vom inspira din activitatea dusa pe acest taram de “Fratia Ortodoxa Romana”, care a fiintat la Cluj intre anii 1933-1939, sub presedintia profesorului univ. dr. Sextil Puscariu si cu binecuvantarea si ajutorul ierarhilor clujeni din acea vreme episcopii Nicolae Ivan si Nicolae Colan, dupa ce la Cluj s-a sfintit impresionanta cladire a catedralei. Munca de sprijinire a Bisericii Ortodoxe Romane de catre asociatia mireneasca “Fratia Ortodoxa Romana” a reprezentat un moment de mobilizare, comuniune si solidaritate pilduitoare pe care si noi dorim sa-l atingem.
“Fratia Ortodoxa Romana” pe care o vom reprezenta este gandita ca un for de dezbatere publica, ca un mijloc de comunicare cu publicul larg, ca o modalitate de implicare a tuturor la bunul mers al treburilor comunitatii crestine, cu accentul pus pe ideile solidaritatii si moralei crestine, pe sublinierea identitatii noastre in lumea Orientului ortodox si a Occidentului catolic si protestant, pe deschiderile cat mai largi sub raport ecumenic, pentru instaurarea principiilor crestine in bunul mers al societatii de fiecare zi.
Suntem convinsi ca numai prin asumarea componentei crestine in viata sociala, politica si culturala a omului secolului al XXI-lea, destinul nostru se poate schimba intr-o mare masura in bine. Un mare scriitor al secolului trecut prezicea secolului nostru o consolidare a spiritualitatii umane pe acest fundament: ”Secolul XXI va fi religios sau nu va fi deloc”. Noi staruim in credinta ca el nu poate sa iasa din marasmul agresiv al modelor si influentelor superficiale decat prin apelul la religiozitate.
Bucurandu-ne pe deplin de increderea si sprijinul Inaltpreasfintitului Arhiepiscop si Mitropolit Bartolomeu Anania, avand alaturi puternica sa personalitate roditoare de cultura, Comitetul de initiativa cheama pe toti credinciosii Bisericii Ortodoxe sa ni se alature in acest nobil scop. Data publica a constituirii asociatiei noastre va fi anuntata in cel mai scurt timp.
Fie ca binecuvantarea Celui de Sus sa fie alaturi de noi!

Cluj-Napoca, 22 iunie 2008

Comitetul de initiativa:
Prof. univ. dr. Mircea Popa; Acad. Prof. univ. dr. Horia Colan; Prof. univ. dr. Marius Traian Bojita; Prof. univ. dr. Crisan Mircioiu; Acad. Prof. univ. dr. Marius Porumb; Acad. Prof. univ. Nicolae Edroiu; Prof. univ. dr. Aurel Sava; Prof. univ. dr. Andrei Marga; Prof. univ. dr. Oliviu Pascu; Prof. univ. dr. Ioan Stelian Bocsan; Prof. univ. dr. Constantin Ciuce; Prof. univ. dr. Radu Munteanu; Prof. univ. dr. Radu Solovastru; Prof. univ. dr. Ovidiu Pecican; Prof. univ. dr. Nicolae Costin.

UPDATE
26 iunie 2008

Ma miram si eu ca alde Pecican, Marga & Co sa fie in Fratie, dar mi-am zis ca oricine are dreptul la indreptare si la lamurire, iar apoi Dumnezeu lucreaza prin oameni si Duhul sufla unde vrea. N-a fost sa fie de data asta.
Insa, ticalosia nu consta in "delimitarea" unora din cei de pe lista (la urma urmei, fiecare e liber sa se razgindeasca), ci in cum a fost construit articolul de pe Hotnews. O mostra de manipulare ordinara.
Ce-are a face Michael Schafir, un anti-roman si un anti-ortodox notoriu, cu aceasta initiativa? De ce i-au cerut lui parerea cei de la Hotnews si nu unui profesor obiectiv sau unui comentator al vietii religioase avizat? Sa va spun eu: pentru ca era cunoscuta atitudinea lui si era de asteptat atacul pe care l-a dat asupra IPS Bartolomeu.
Textul de pe Hotnews e o manipulare murdara, ilogica si penibila. Murdara si ilogica pentru ca Fratia Ortodoxa nu este o grupare politica si, deci, nu are cum sa fie analizata in cheie politica decit daca asta-i ordinul. Mizerabila inca o data, pentru ca este evocat trecutul politic din tinerete al Vladicai Bartolomeu fara nici o noima in context, alta decit de a induce ideea ca Fratia Ortodoxa Romana, care se constituie acum, ar fi in continuitatea Fratiei de Cruce (organizatia de tineret a miscarii legionare), vezi Doamne. Si asta desi initiatorii spun limpede la ce trecut se raporteaza. Penibila, pentru ca autorul nu e in stare sa acopere ata stralucitoare cu care coase articolul.
Este pentru a doua oara in ultimele doua saptamini cind Hotnews bate cimpii pe marginea unor initiative ale societatii civile crestine, prima data isterizindu-se de "igienizarea publica" la care s-ar deda "organizatiile de extrema dreapta" care au facut un mars pro-familie si de constientizare a pacatului homosexualitatii. In grupul asociatiilor care au organizat marsul erau numai grupari de intelectuali crestini, fara nici o implicare politica. Se vede ca Hotnews aplica formula comunista: ortodox = legionar, dupa care sute de mii de romani au trecut prin Iad inocenti.
In semn de protest fata de ultima gogomanie a Hotnews - care promite, iata, prin repetare sa devina regula - elimin linkul sau din blogrolul meu si refuz sa le mai citesc textele mincinoase - ceea ce va recomand si dvs, cititorii mei. Boicot pina cind isi vin in fire. Daca isi vin.

vineri, 20 iunie 2008

Dacă Iliescu nu ar fi existat, "dreapta civică" românească ar fi trebuit să-l inventeze

Imi face o deosebita placere sa gazduiesc aici un nou articol pe actualitate al prietenului Mircea Platon, lucid si transant ca de obicei. Ziarele prefera sa publice tot felul de mameluci si politruci. Si dupa aia ne plingem ca n-avem valori si modele. Avem, dar nu stim sa le punem in lumina, sa le pretuim.



Ce se întâmplă cu noi

Rezultatul alegerilor locale din România a zgribulit rândurile “dreptei” româneşti. Ideologi de toate calibrele, de la Mircea Mihaieş la Sever Voinescu, s-au împleticit spre colţul rezervat lor în paginile ziarelor pentru a denunţa, spectral sau răzbubuitor, noua victorie a lui Ion Iliescu. Diabolicul, tenebrosul, giganticul păpuşar, “elefantul alb” Ion Iliescu a câştigat din nou. Stânga domină România, ne anunţă dreapta.
Din punctul meu de vedere, e adevărat, stânga domină România, dar nu din cauza lui Ion Iliescu, ci din cauza unei drepte – să o numim “neoconservatoare” sau “civic-liberale” - care a trăit, vreme de două decenii, în fericită simbioză cu Ion Iliescu. Dacă Ion Iliescu nu ar fi existat, dreapta civică românească ar fi trebuit să-l inventeze. Când spun “dreapta” nu mă refer la dreapta politică, inexistentă atâta vreme cât e reprezentată de partide de centru-stânga şi de tehnocraţi cu pedigree iliescian. Când spun “dreapta” mă refer la coteriile debordând de puritate morală ale “dreptei” intelectuale.
Şi asta pentru că, de două decenii încoace, bătălia dintre stânga şi dreapta a fost, cu excepţia scurtei şi regretabilei guvernări Ciorbea, una dintre “intelectuali puri” şi politicieni “machiavelici” de tip Ion Iliescu sau Adrian Năstase. Nu a fost aşadar bătălia dintre două forţe politice, ci dintre o maşinărie politică eficientă, cea a stângii, şi un discurs, uneori demn, uneori penibil, aproape întotdeauna contrafăcut, al dreptei civice. Situaţia a stat astfel tocmai pentru că stânga iliesciană şi dreapta intelectuală au avut un scop comun: împiedicarea apariţiei unei autentice forţe politice de dreapta.
Victoriile stângii în România nu se datorează în principal stângismului românilor, ci mai degrabă modului în care atât stânga cât şi dreapta au formulat, au decupat programatic realitatea românească. De fapt, şi stânga şi dreapta s-au concentrat, în practica lor politică sau în discursul lor ideologic, pe un singur lucru: pe defectele românilor. Stânga lui Iliescu a flatat şi a folosit aceste defecte. Iliescu a înţeles că, după patruzeci şi cinci de ani de comunism, de programare genetică si ideologică a românilor, tot ce are de făcut pentru a ne menţine în sfera de influenţă sovietică e să se folosească de instinctele şi patimile “omului nou”. Construită pe corupţie, frică, dispreţ pentru viaţa omului, manele, baroni locali şi şovinism de tip “România Mare”, “România” lui Ion Iliescu are vitalitatea unei pustule.
De cealaltă parte a baricadei, dreapta s-a concentrat tot pe defectele românilor. Discursul dreptei civice româneşti postdecembriste e plin de înjurături, la propriu, la adresa “mârlăniei”, “stupidităţii”, “primitivismului”, “trogloditismului”, “păşunismului”, şi “violenţei” poporului român. Denunţând aceste trăsături, folosite cu success de Ion Iliescu în edificarea sistemului politico-economic pe care îl conduce, dreapta nu a reuşit nimic altceva decat să se autolegitimeze ca “elită”. O elită bazată doar pe dezgust.
Având de ales între demagogia avunculară a lui Ion Iliescu, care le îngăduie şi flatează patimile şi micimile sufleteşti antrenate de comunişti special pentru a ţine România în lesă, şi dezgustul elitelor de dreapta, pentru care tot ce e românesc e o insultă la adresa umanităţii, românii au mers mai mereu pe mâna stângii.
În mod normal, dreapta ar fi trebuit să aibă în vedere nu doar denunţarea defectelor reale sau închipuite ale românilor, ci folosirea calităţilor lor, atâtea câte sunt. Dar se pare că nici stânga şi nici dreapta nu ne vor întregi, nu ne vor noi înşine. Stânga ne vrea căzuţi, corupţi şi uşor manipulabili. Dreapta nu se poate folosi de calităţile noastre deoarece ne vrea străini. Stânga ne vrea iobagi, dreapta ne vrea slujbaşi de corporaţie, “europeni”, nu români, “toleranţi”, nu normali, calvini sau catolici sau eurosocialişti, nu ortodocşi, “globalizaţi”, nu “păşunişti” legaţi de locul naşterii, de familie, de strămoşi. Nici stânga, nici dreapta nu au ce face cu virtuţile, istoria şi identitatea noastră.
În bătălia dintre o stângă pentru care toate viciile noastre sunt virtuţi şi o dreaptă pentru care toate virtuţile noastre sunt nişte vicii, sufletul nedescătuşat încă al României constituie o veritabilă a treia forţă. Adevărata dreaptă românească e cea care se va ridica în numele unei schimbări la faţă a României, în numele restaurării şi învierii în trup şi suflet a românilor. Până atunci, Iliescu şi ai lui, cu rădăcini în realitatea mucegaiului românesc, vor continua să câştige la urne în faţa unei drepte care ne vrea altceva decât suntem.


Mircea PLATON

Despre credinta cu Mihai Sora


Am publicat de curind, in Formula As, un interviu despre credinta cu filosoful Mihai Sora, personalitate complexa a carei opera are puternice influente crestine. Fost membru al Partidului Comunist Franez, dupa al doilea razboi mondial, devenit membru al PCR si director in Ministerul Invatamintului din regimul comunist din Romania, Mihai Sora este cel care a reintrodus religia in scoala in 1990, in scurtul sau mandat de ministru al invatamintului. Iata citeva fragmente:

- Avand in vedere formatia dvs. filosofica si preocuparea pe care o aveti pentru gandirea speculativa, n-ati fost tentat niciodata sa-l puneti sub semnul intrebarii pe Dumnezeu?

- Nu. Credinta in Dumnezeu este neclintita. Si asa a si ramas dupa ce-am iesit din adolescenta.

- Intelectualul are dileme, se indoieste, isi pune intrebari, cauta sa obtina certitudini, iar un filosof cu atat mai mult. Credinta este la polul opus. Dvs. nu ati avut aceasta framantare: exista sau nu Dumnezeu?

- Nu. Am avut mereu certitudinea ca exista. Sentimentul religios, sentimentul de dependenta de divinitate, ideea ca nu ne-am autocreat, ca am fost creati cred ca sunt definitorii si indubitabile pentru fiinta umana. Pot exista lungi perioade de inconstienta, de superficialitate, in care sa ignori, sa nu intelegi sau sa negi realitatea ca suntem facuti de Dumnezeu. Dar macar o data in viata iti pui problemele fundamentale: de unde vin, incotro merg? La ce bun? Pe ce se intemeiaza? Si daca esti onest cu tine, ajungi la un punct zero care nu-si poate, in nici un caz, avea autojustificarea in sine insusi. E evidenta insasi.

[...]
- Cum isi traieste un intelectual de varf credinta in Dumnezeu?

- Ca o deschidere, ca o speranta. Iluzia e punctuala - ti-o inchipui, dar speranta nu ti-o inchipui, e un fel de certitudine subliminala ca totul va fi bine, ca are grija Dumnezeu ca totul sa fie bine -, dar nu e obligatoriu ca speranta sa se cristalizeze in aceasta propozitie: "are grija Dumnezeu ca totul sa fie bine". Trairea sperantei se petrece fara vreun cuvant.

[...]
- Vi s-a implinit vreodata o rugaciune pentru ceva important, intr-un moment de cumpana din viata dvs.?

- In cele mai dese cazuri m-am rugat fara cuvinte.

- Cum adica fara cuvinte?

- Te abandonezi in credinta in El, in speranta ca vei fi ajutat, fara ca neaparat sa o ceri, ci mai degraba sa o aspiri.

[...]
- Cum va imaginati intoarcerea scanteii de divinitate la intreg, intalnirea fiecaruia dintre noi cu Dumnezeu, in viata vesnica?

- Lumina, bucurie, expansiune, regasire, pace - dar o pace activa, iradianta. Intr-un cuvant: viata.

joi, 19 iunie 2008

ROST se înclină dinaintea eroismului feminin


Numărul pe luna iunie al revistei ROST este închinat eroismului feminin în secolul XX, prin figura proeminentă a doamnei Aspazia Oţel Petrescu – supravieţuitoare a temniţelor comuniste. Doamna Oţel Petrescu este evocată în ROST nu doar pentru spiritul de jertfă de care a dovadă, ci şi pentru darul de mărturisitoare vădit în cartea sa „Strigat-am către Tine, Doamne...”. Scriitorul Răzvan Codrescu motivează apariţia acestei cărţi: „O realitate esenţială a dăinuirii noastre ca neam este şi ceea ce putem numi eroismul feminin: de la crucea umilă a naşterii de prunci şi până la crucea apoteotică a mărturisirii lui Hristos, el a însoţit, hrănit şi vegheat – discret, dar energic – lupta bărbătească a eroilor sau martirilor noştri ştiuţi şi neştiuţi. Păcat că despre femeia româncă – mamă, soră, soţie sau fiică – s-a scris atât de puţin, fiind până astăzi insuficient înţeleasă şi preţuită în drama şi în măreţia ei. […] Neopăgânismul comunist, în faza lui vindicativă şi de instaurare prin teroare, a înfiinţat şi ceva ce nu mai existase înainte: închisoarea politică pentru femei. Resursele de eroism feminin românesc au fost puse astfel în faţa unor încercări care, în multe privinţe, nu mai aveau precedent în istoria noastră.”
De asemenea, în acest număr al ROST, sunt foarte interesante: interviul luat de Silviu Man tânărului scriitor Mircea Platon, "Trăiţi cu o icoană în faţa ochilor minţii", şi eseurile “Ovidiu Hurduzeu: Unabomber, profetul ucigaş”, de Nicolae Stroescu Stânişoară, “România în tranziţie: de la Orwell la Huxley", de Gheorghe Fedorovici, “Biserica între comuniune şi comunitate de interese”, de Marcel Răduţ Selişte, şi “Naţiunea şi naţionalismul în viziunea lui Nicolai Berdiaev”, de Cristi Pantelimon.

Puteti cumpara revista "Rost" la chioscurile Rodipet, ca si:
- In Bucuresti – de la librariile “Vasiliada” (Bd. I. C. Bratianu 12) si “Sophia” (str. Bibescu Voda nr. 24, linga Facultatea de Teologie); la cele doua librarii gasiti si numere din urma, pentru completarea colectiei;
- In Constanta – de la libraria “Brâncoveneasca” (Str. Stefan Mihaileanu nr. 21)
- In Suceava – de la libraria “Sf. Voievod Stefan cel Mare”;
- In Iasi - de la librariile Sedcom Libris;
- In Cluj - de la librariile Arhiepiscopiei Clujului;
- In Tecuci - de la Librariile Cristian;
- In Campia Turzii - de la Libraria Ensa.

miercuri, 18 iunie 2008

"Acesta nu e Tarzan, este popa Belodan!"

Campania pentru alegerile locale a fost plina de momente comice involuntare. Afisele traznite, sloganurile timpite, spoturile/clipurile care mai degraba descalificau candidatul decit il promovau - au fost intrecute pe alocuri numai de prestatia unor pretendenti la demnitati publice. Din pacate, in unele parti ale tarii s-au facut de ris si candidatii preoti. Gresela Sinodului ca le-a permis sa candideze, fie si independenti. Insa, in unele orase si comune, preotii dornici de mariri omenesti au candidat si pe liste de partid, chiar daca au fost suspendati de la slujire pentru asta de catre episcopii lor. Asa s-a intimplat cu preotul Cristian Belodan, care a candidat la primaria Caracal din partea PNL. El a fost oprit de la slujbe, dar si-a vazut de candidatura mai departe. A pierdut alegerile si a facut un tirg de transfer al voturilor catre pesedistul Gheorghe Anghel, care a fost reales primar in dauna lui Nicu Vladu de la PD-L. Luni, a doua zi dupa alegeri, Anghel a organizat o continuare a bilciului electoral, plimbind prin oras un sicriu pe care scia PD-L. Vezi Doamne, a ingropat partidul basescian. Conform surselor mele caracalene, in masina care purta sicriul se afla insusi aliatul Belodan, care striga victoria de la megafon. Despre Belodan caracalenii povestesc ca, inainte de 1989, a jucat poker pina a ramas si fara haine pe el. Tocmai asa l-a surprins o razie a militienilor. O vreme a fost la avizerul militiei, la "asa nu", poza lui Belodan in chiloti, sub care scria: "Acesta nu e Tarzan, este popa Belodan!".
Ei, preotul Belodan mai are o "calitate", este unul dintre initiatorii sindicatului oltenesc al preotilor.

joi, 12 iunie 2008

Justitia a hotarit: Icoanele ramin in scoli!

Am primit vestea prin Altermedia, cu bucurie:

Prezenta simbolurilor religioase in scolile publice din Romania este legala, a decis, ieri, Inalta Curte de Casatie (ICCJ).
Completul de Judecata al ICCJ a admis recursul formulat de Ministerul Educatiei si Cercetarii (MEC), precum si cererea de interventie formulata in favoarea acestuia de Asociatia “Provita” Bucuresti, casand sentinta instantei inferioare (Curtea de Apel Bucuresti).
Instanta suprema da astfel castig de cauza MEC si “Coalitiei pentru Respectarea Sentimentului Religios” care au actionat in judecata, in solidar, Consiliul National pentru Combaterea Discriminarii (CNCD). Reclamantii au cerut anularea deciziei nr. 323/2006 a CNCD, prin care Ministerului i se “recomanda” elaborarea unui set de norme care ar fi interzis practic prezenta simbolurilor religioase in scolile publice din Romania.
Decizia ICCJ este practic definitiva, neexistand decat cai de atac extraordinare la aceasta, si pune capat unei controverse care dureaza de mai bine de un an si jumatate. In noiembrie 2006, la solicitarea profesorului buzoian Emil Moise, Consiliul National pentru Combaterea Discriminarii a decis ca prezenta nereglementata a icoanelor si simbolurilor religioase in scolile de stat ar constitui o discriminare fata de persoanele atee, agnostice sau de alta religie sau confesiune.
Decizia a fost contestata atat de Ministerul Educatiei si Cercetarii, ca institutie de stat direct vizata de recomandarea CNCD, cat si de “Coalitia pentru Respectarea Sentimentului Religios”, organism fara personalitate juridica alcatuit din peste 150 de organizatii non-guvernamentale si mii de cetateni romani.
Toate cultele din Romania, cu exceptia cultului Adventist de Ziua a Saptea, s-au declarat impotriva recomandarii formulate de CNCD.

UPDATE

In urma deciziei Inaltei Curti de Casatie si Justitie de ieri, prin care a fost admisa contestatia formulata de Ministerul Educatiei si de "Coalitia pentru Respectarea Sentimentului Religios", impotriva recomandarii Consiliului National pentru Combaterea Discriminarii de eliminare din scolile publice a simbolurilor religioase,

Reprezentantii "Coalitiei pentru Respectarea Sentimentului Religios" fac urmatoarea

DECLARATIE DE PRESA

Organizatiile, personalitatile si simplii cetateni care au constituit, in noiembrie 2006, "Coalitia pentru Respectarea Sentimentului Religios" isi exprima profunda satisfactie fata de decizia de ieri a instantei supreme.

Consideram ca prin aceasta decizie este aparat dreptul constitutional al comunitatilor locale, elevilor si parintilor romani, la exercitarea libertatii religioase dobandite in decembrie 1989.

Decizia Inaltei Curti de Casatie si Justitie restabileste starea de normalitate tulburata in urma cu doi ani de o grupare agitatorie din asa-zisa "societate civila" anticrestina. Invitam, din nou, pe toti cetatenii Romaniei sa fie constienti de ruptura intre interesele promovate de "societatea civila", o minoritate infima unita de interese profund anti-romanesti, si interesele majoritatii zdrobitoare a poporului roman.

Apreciem pozitia echidistanta a Ministerului Educatiei si Cercetarii, care a respins de la bun inceput recomandarea CNCD si presiunile oculte pentru aplicarea acesteia, intelegand sa reflecte astfel vointa si dorinta cvasitotalitatii elevilor si parintilor.

Felicitam pentru rigurozitate si profesionalism pe cei sase avocati care au reprezentat in diverse instante "Coalitia pentru Respectarea Sentimentului Religios" si, in egala masura, pe juristii Ministerului Educatiei si Cercetarii.

Multumim tuturor celor care au sprijinit demersul nostru, in orice mod.

Repetam ca nu ne-am pronuntat niciodata pentru obligativitatea prezentei vreunui simbol religios in vreo institutie de invatamant din Romania, ci am apreciat ca fiind deplin democratic sa se lase decizia privind prezenta sau absenta acestora la latitudinea comunitatilor locale, scolilor, comitetelor de parinti, elevilor si studentilor, ca actori si beneficiari principali ai procesului de invatamant.

Intrucat acest sinistru atac anti-religios si anti-romanesc ne aminteste de expulzarea fortata a tuturor simbolurilor religioase din scoli in 1948, odata cu instalarea regimului bolsevic, dedicam partea noastra de victorie memoriei tuturor celor care au suferit moarte martirica in lupta cu ateismul comunist, din august 1944 si pana in decembrie 1989.

12 iunie 2008

pentru "Coalitia pentru respectarea Sentimentului Religios"
Victor Alexandru Roncea, Asociatia Civic Media, tel. 0722 361 410
Bogdan Ioan Stanciu, Asociatia Provita Bucuresti, tel. 0722 190 685

miercuri, 11 iunie 2008

Interviu cu IPS Bartolomeu Anania

Biserica nu poate avea un rol politic. Dar trebuie sa aiba un permanent rol social si national

Inalt Preasfintitul Bartolomeu Anania, mitropolitul Clujului, Albei, Crisanei si Maramuresului, are, si la venerabila varsta de 87 de ani, alura unui general de linia intai: energic, viguros, lucid, ii place sa rezolve chestiunile administrative rapid, in prima jumatate a saptamanii, retragandu-se apoi la Manastirea Nicula, pentru scris si rugaciune. Ne-a facut onoarea sa ne primeasca in resedinta sa de pe dealul Niculei, intr-una din zilele acestei primaveri. Peretii biroului urias sunt acoperiti de carti. Cateva icoane strajuiesc incaperea. Din loc in loc, cate un portret al unui mare duhovnic: parintele Arsenie Papacioc, parintele Cleopa Ilie, parintele Iustin Parvu. Ierarhul lucreaza imbracat intr-o reverenda simpla, asa cum o facea si pe cand era director la Institutul Biblic. Calugar de-o viata (66 de ani) si fost detinut politic sub regimul comunist, inaltul Bartolomeu nu s-a ingropat pentru lume si nici n-a imbracat chipul ostentativ al suferintei. I-au ramas intacte din tinerete dorinta de implicare sociala si apetenta pentru discutii literare, bucuria comunicarii si disponibilitatea pentru prietenie, umorul fin si dexteritatile polemice. Exercitiul rugaciunii si slujirea arhiereasca i-au dat un plus de seninatate si o mai mare putere de a ierta.
In fata altarului sau a laptopului, este la fel de la locul sau. Acum incearca sa definitiveze culegerea pe computer si indreptarea memoriilor sale, care promit mari surprize. Le-a scris in urma cu peste trei decenii, pe cand se afla in SUA, unde le-a si pastrat la loc sigur pana de curand. Nu s-a hotarat inca daca le va publica din timpul vietii sau va lasa in testament sa fie tiparite, la cinci ani dupa trecerea la cele vesnice. N-ar vrea sa lezeze sensibilitati si nici sa se creada ca isi face siesi un portret nemeritat. La intrevederea acordata, am abordat cu Inalt Preasfintia Sa cateva dintre subiectele care framanta Biserica Ortodoxa, dar si cateva care tin de particularitatile zonei.

Cititi interviul in Formula As.

marți, 10 iunie 2008

E public: IPS Bartolomeu cere caterisirea IPS Nicolae si retragerea PS Sofronie

Vladica Bartolomeu, mitropolitul Clujului, Albei, Crisanei si Maramuresului, a confirmat ca a cerut in Sinodul Permanent caterisirea IPS Nicolae al Banatului si retragerea din scaun a PS Sofronie al Oradei. "Motivele şi le-au creat singuri. Ei nu sunt pedepsiţi de noi, ci s-au autopedepsit. Prin ce a făcut Mitropolitul Corneanu s-a exclus singur din comunitatea bisericească, a Bisericii Ortodoxe Române şi a Bisericii Ortodoxe Universale“, a declarat Inaltul Bartolomeu pentru Evenimentul Zilei.
"Cazul Corneanu" a fost limpede de la inceput, dar abia acum se aduce in discutie, si inca la nivelul ierarhiei BOR, alt caz dureros pentru ortodoxie, cel al PS Sofronie. IPS Bartolomeu face ce trebuia sa faca intregul Sinod inca de la Boboteaza: sa-i ceara PS Sofronie sa plece din scaunul episcopal. PS Sofronie este, cred, una dintre marile dezamagiri post-decembriste ale ortodocsilor romani.
Intrunirea Sf. Sinod din 8-9 iulie a.c. se anunta cu scintei. Vom afla care dintre ierarhi sint ortodocsi si care nu, dupa votul lor.

Ultima suta de metri pentru Mitropolia Olteniei

Imediat dupa ce a fost instalat IPS Teofan Savu mitropolit al Moldovei si Bucovinei, s-au incins motoarele pentru Mitropolia Olteniei. Sforile au inceput a fi trase inca de acum trei luni, cind IPS Teofan, pe atunci mitropolit al Olteniei, a fost ales in scaunul de la Iasi. Insa, batalia finala nu s-a dat. Si cum alegerile pentru Moldova au furnizat o surpriza de proportii, acum Patriarhul Daniel sufla si in iaurt. Si se asigura ca lucrurile vor merge mai bine. Asa ca s-a numit loctiitor de Arhiepiscop al Craiovei şi Mitropolit al Olteniei pina in 8-9 iulie 2008, cind Sinodul il va alege pe noul ierarh al oltenilor, dupa cum aflam dintr-un comunicat. Intre timp, Patriarhul va prezida sedinta Sinodului Mitropolitan si intilnirea acestuia cu Adunarea Eparhiala pentru desemnarea candidatilor. Doua nume sint vehiculate cu insistenta ca avid sanse la candidatura: PS Vicentiu Ploiesteanul, episcop vicar patriarhal si secretar al Sinodului Permanent, si Irineu Slatineanu, arhiereu vicar al Episcopiei Rimnicului. Primul e cunoscut ca un mare mester la facut bani. Al doilea trece drept cam... poet - sa nu-i zic dezorganizat si influentabil. Sint curios pe cine pariaza PF Daniel: pe unul dintre cei doi sau pe un altul. Dvs ce spuneti?

Protest al Aliantei Familiilor

In aproximativ doua luni, Adunarea Parlamentara a Consiliului Europei vrea sa ia in discutie o rezolutie prin care statele membre ale U.E. ar putea fi obligate sa legalizeze casatoriile intre homosexuali.
Alianta Familiilor din Romania a initiat o actiune civica de colectare de semnaturi impotriva acestei rezolutii. Semnaturile vor fi depuse la registratura Comisiei Europene, impreuna cu o Nota de Protest.
Petitia online poate fi citita si semnata aici sau aici.
Sub textul bilingv se afla linkul pentru semnaturi. Semnatarii primesc un email in care li se solicita confirmarea semnaturii, prin accesarea unui link. Fara aceasta confirmare, semnatura nu este valabila. De aceea, semnatarii trebuie sa verifice primirea emailului pentru confirmare, care poate intra si in folderul Bulk (pentru utilizatorii de Yahoo! Mail).

duminică, 8 iunie 2008

IPS Nicolae recunoaste!



Am fost citeva zile prin muntii patriei in documentare si n-am apucat sa postez aici o stire importanta. O fac acum, caci e important sa fie cunoscuta.
Miercuri, 4 iunie a.c., la Centrul de Presa al Radiodifuziunii Romane a avut loc o dezbatere pe marginea cazului IPS Nicolae Corneanu, organizata de Asociatia Ziaristilor si Editorilor Crestini.
IPS Nicolae a avut un dialog destul de lung cu cei prezenti, prin intermediul sistemului de teleconferinta. Ierahul a recunoscut ca s-a impartasit cu greco-catolicii, crede ca a facut-o cu Trupul si Singele Domnului, nu regreta si isi asuma consecintele.
Au mai avut interventii foarte utile si frumoase Pr. Stefan Buchiu, decanul Facultatii de Teologie Bucuresti, Razvan Bucuroiu, presedintele AZEC, Razvan Codrescu, vicepresedinte AZEC, si Radu Preda, profesor la Universitatea din Cluj. Intreaga dezbatere o puteti audia pe site-ul AZEC.

UPDATE
Parintii romani care vietuiesc la Athos isi spun cuvintul. Cititi aici: /memoriu De asemenea, parintele Iustin Parvu, staretul Manastirii Petru Voda din Neamt, a facut un apel la credinciosi, pe care il puteti citi aici:/Apel

marți, 3 iunie 2008

Scrisoare deschisa a Parintelui Iustin Pârvu catre Patriarh

În atenţia Preafericitului Părinte Daniel – Patriarhul Bisericii Ortodoxe Române

Preafericite Părinte Patriarh,

Cu fiască supunere dar şi cu adâncă îndurerare vă adresez această scrisoare eu, nevrednicul şi cel mai mic între slujitorii celei Una, Sfântă, Sobornicească şi Apostolească Biserică.
Un fapt cutremurător a zguduit şi a derutat întreaga ortodoxie românească. Faţa ortodoxiei s-a pătat astăzi ruşinos, printr-un fapt unic în ultimii trei sute de ani de dăinuire a Sfintei noastre Biserici, prin gestul neortodox al fratelui nostru de suferinţă, Înalt Preasfinţia Sa Mitropolitul Nicolae Corneanu. Şi dacă actul necanonic al uniaţiei din Transilvania de acum trei secole a îndurerat ortodoxia, acum şi mai mult, din moment ce atunci poporul nostru suferea greaua asuprire străină, iar acum - nesiliţi de nimeni - ne facem părtaşi ereziei papistaşe.
Preafericirea Voastră, nu sunt eu în măsură şi nu îndrăznesc să reamintesc unui întâistătător al Bisericii sfintele canoane şi predania sfintei noastre Biserici Ortodoxe. Le cunoaşteţi şi vi le însuşiţi, de asemenea, prea-bine. Însă mă mustră cuvintele ferme ale marelui între sfinţii şi patriarhii noştri, Sfântul Ioan Gură de Aur, luminătorul a toată lumea, când spune „Să nu fim părtaşi faptelor necurate ale întunericului, ci mai degrabă, mustraţi-le pe faţă” – şi nu pot să tac, văzând cum un înalt mitropolit al nostru, vechi de zile şi cu atâta experienţă, se împărtăşeşte cu cei ce au apostat de la dreapta credinţă. Aici, după cum bine-ştiţi, se încalcă grav canonul 46 apostolic, care spune clar: „Episcopul, sau prezbiterul, ereticesc botez primind, sau jertfă, a se caterisi poruncim. Că ce conglăsuire este lui Hristos cu Veliar? Sau ce parte are credinciosul cu necredinciosul?” De asemenea, canonul 45, care spune: „Episcopul, sau prezbiterul, sau diaconul, împreună cu ereticii rugându-se, să se afurisească numai; Iar de au dat lor voie ca unor clerici a lucra ceva, să se caterisească”. Dar nu numai atât. Se ştie că uniatismul şi, prin urmare greco-catolicismul, a fost nu numai un atentat asupra purităţii sfintei noastre ortodoxii, ci a fost un atentat şi asupra fiinţei şi unităţii neamului românesc. Un astfel de gest al unui mitropolit ortodox nu face decât să reînvie această neagră pagină din istoria poporului nostru.
Poporul nostru, de-a lungul istoriei, a ştiut să convieţuiască paşnic cu toate religiile lumii, însă nu a acceptat niciodată ştirbirea propriei credinţe. Noi am nădăjduit că acest dialog ecumenic, pe care Biserica noastră îl poartă de la o vreme încoace, să fie rodnic, paşnic şi fără apostazii. Dar iată care sunt roadele lui acum. Acest gest nu face decât să ducă la scindare şi nicidecum la o unitate întemeiată în adevărul Sfinţilor Părinţi.
Dureros, Preafericirea voastră, foarte dureros. În istoria Bisericii noastre au mai fost căderi ale clerului nostru, cum s-a întâmplat în perioada uniaţiei, când 80% din preoţi au acceptat compromisul, lepădându-şi sfânta lor credinţă. Să nu creăm ca şi atunci sminteală în rândul credincioşilor noştri.
Preafericirea voastră, acum când neamul nostru este din nou ameninţat cu destrămarea, când Transilvania este atât de râvnită de cei răuvoitori şi răucredincioşi, când peste ortodoxia noastră au năvălit fel şi fel de obiceiuri păgâne, cum ar fi homosexualitatea, avorturile, când sfintele icoane nu mai au loc în clasele copiilor noştri, vă rugăm, pentru sângele atâtor mucenici şi martiri ai neamului nostru, vărsat pentru apărarea credinţei şi a acestui neam, să luaţi atitudinea necesară, în conformitate cu canoanele şi predania Sfinţilor noştri Părinţi, ca acest episcop să fie pedepsit cu caterisirea, spre pocăinţa şi îndreptarea sa şi spre lauda sfintei noastre Biserici. În puterea Sinodului pe care îl păstoriţi stă să nu lase să se sfărâme unitatea Bisericii noastre.
De aceea vă rog, Preafericirea Voastră, să supuneţi atenţiei Sfântului Sinod al Bisericii Ortodoxe Române această problemă în cadrul discuţiilor ce vor avea loc în prima şedinţă a Sfântului Sinod. Nu lăsaţi ca turma să se destrame şi mânia lui Dumnezeu să vină asupra acestui neam.

Cu plecăciune şi adânc respect,
Protos. Iustin Pârvu
1 iunie 2008
Prăznuirea Sfântului Iustin Martirul şi Filosoful

Prea Fericirii Sale, Daniel,
Patriarhul Bisericii Ortodoxe Române şi preşedintele Sfântului Sinod al Bisericii Ortodoxe Române

luni, 2 iunie 2008

Prilej de meditatie pentru Sf. Sinod si pentru cei care aplauda "gestul" IPS Nicolae Corneanu

Jurnalistul Rafael Udriste a reusit sa dea o marturie ortodoxa foarte limpede intr-un film de numai cinci minute realizat pentru TVR. In emisiunea "Semne", de pe TVR 1, din 31 mai a.c., parintele Mihail Stanciu, egumenul manastirii Antim din Bucuresti, si publicistii ortodocsi Florin Stuparu si Marcel Radut Seliste explica de ce s-a plasat pe IPS Nicolae Corneanu in afara ortodoxiei impartasindu-se cu greco-catolicii.
Aceasta emisiune vine dupa apelul Asociatiei ROST catre Sf. Sinod si inaintea unei conferinte publice ("Ecumenism si fanatism" - sustinuta de Pr. Mihai Andrei Aldea si de Danion Vasile la Sala Dalles din Bucuresti, miine, incepind cu ora 18.00) si a unei mese rotunde organizate pe aceeasi tema de Asociatia Ziaristilor si Editorilor Crestini ("Mitropolitul Nicolae si consecintele gestului sau: fortarea unitatii sau abandonarea identitatii?", miercuri, 4 iunie, ora 13.00, Centrul de Presa al Radiodifuziunii Romane). Probabil ca vor mai exista si alte luari de atitudine din partea unor preoti, mireni si organizatii. Nadajduiesc ca PF Parinte Patriarh si Sf. Sinod nu le vor ignora si vor lua rapid o decizie in cazul mitropolitului Nicolae, potrivit dogmei, canoanelor si predaniei. Pina nu se smintesc si altii.

UPDATE
3 iun. 2008

Greco-catolicii refuza sa participe la dezbaterea organizata de AZEC, dupa ce initial isi dadusera acordul. S-au gindit mai bine si si-au zis ca nu se poate tine aceasta dezbatere decit in prezenta impricinatului, IPS Nicolae, de parca se organiza o sedinta de judecata in vreun tribunal, nu o discutie pe baza de principii si adevaruri de credinta. Cititi comunicatul lor aici. Ma rog, e optiunea lor. Daca asta o fi deschiderea la dialog pe marginea careia se dau de ceasul mortii...

duminică, 1 iunie 2008

De ce-as vota...

Ziua votului. In aer nici un zumzet, nici o neliniste. Cald, pace, aproape normal. Duminica e singura zi in care Bucurestiul capata o fata umana. Habar n-am de ce. Intre blocuri, gospodarii adusi in capitala de valurile istoriei, au pus sa sfiriie gratarele. Prezenta la vot mica, anemica, descurajanta. "Sa ma duc, sa nu ma duc?". Nimic nu te-ndeamna sa mergi la vot. Nimeni n-a inteles, intr-o campanie prea lunga si prea galagioasa pentru atit de putine idei, care e miza. Eu insumi am refuzat sa scriu aici pina azi despre campanie si despre vot. Ce-as putea spune? Ca acesta campanie a fost cea mai lipsita de proiecte, de bun-simt, de valori, de inteligenta, de afise si de clipuri destepte (orare scrie pe cele mai multe)? Ca e un gest patriotic, cetatenesc, o datorie civica si morala de a-ti exercita un drept cistigat cu singele copiilor aia macelariti la revolutie? Pe undeva e adevarat. Dar e adevarat ca am libertatea sa nu-mi exercit dreptul asta. E protestul meu in fata lichelelor de care n-am cum sa scap. Ce sa aleg? Nici un candidat nu m-a convins. Nici un partid n-are un discurs coerent si convingator, ca sa votez macar politic. Toti mint, promit luna de pe cer, cu ochii dupa banii din buzunarele noastre. Mi-e o greata infinita.
Si cind cugetam eu asa, gata sa-mi stric ziua, primesc pe mess un link. Colegul Viorel Ilisoi zugraveste lehamitea de a vota cu un umor nebun. Aproape ca te face sa mergi la vot doar pentru asta: e democratic sa votezi, iar democratia e buna daca il lasa pe un Ilisoi sa se exprime. Bravo, domne!