sâmbătă, 22 decembrie 2007

Rugati-va pentru cei ucisi acum 18 ani!

Acum 18 ani a cazut cu zgomot, in lac de singe, dictatura infernala a lui Nicolae Ceausescu. Comunismul a mai supravietuit un timp, prin structurile de partid si de stat, prin politrucii convertiti la democratie peste noapte, prin securistii odiosi transformati in oameni de afaceri respectabili. Comunismul inca mai misca in sufletele si in mintile deformate ale unor romani. Dar deja majoritatea romanilor au uitat regimul, ignora crima, nu mai pretuiesc jertfa si se bucura de un prezent pe care nu l-ar fi avut daca ar fi fost comunism si astazi. De pilda, supermarketurile - astazi prea aglomerate - n-ar fi existat, presa libera ar fi fost o utopie, munca a milioane de romani in strainatate n-ar fi fost posibila - pentru ca nu am fi avut voie sa trecem granita -, ridicarea a mii de biserici ar fi ramas un vis catre care n-am fi indraznit, scoala ar fi fost mai departe un loc de indoctrinare - nu ca acum nu s-ar incerca acelasi lucru, dar pe alte coordonate -, am fi suferit pe mai departe de foame si de frig in case, am fi indurat intreruperile de curent electric, care ne paralizau, in fiecare noapte, am fi fost nevoiti sa ne procurarm cartile cit de cit citibile dind spaga, am fi vorbit in soapta de frica Securitatii - si a ajutoarelor sale, turnatorii, dintre care unii vor azi sa li se ierte raul facut si sa fie considerati stimabili, etc. etc.
Daca multi dintre noi au uitat raul in stare pura care a fost comunismul, s-ar cuveni ca macar sa nu-i uite pe cei care au murit pentru libertatea noastra de azi - cu toate ale ei beneficii. Nu sa se prefaca a-i jeli in comemorarii oficiale, nici sa incerce sa le tina treaza memoria prin vreun gest, nici sa se bata pina la capat pentru ca vinovatii de moartea lor sa plateasca - toate acestea ar fi de asteptat poate de la popoare mai dirze. Dar macar sa faca o rugaciune in asta zi de pomenire a lor. Dumnezeu sa-i odihneasca in pace!

PS: Am auzit pe undeva la tv o idee prosteasca: "Romania, la majorat". Adica, vezi Doamne, Romania are 18 ani de la revolutie, deci este majora, vaccinata si presupus responsabila. Romania are ceva mai multi anisori de cind exista ca stat, chiar daca asta ii cam incurca/enerveaza pe unii. Tot un stat am fost si sub comunism, chiar daca unul transformat in temnita.

Un strop de bucurie pentru 23 de copii in pragul Craciunului

Ieri am pus punct final si celei de-a doua parti a campaniei "Daruind vei dobindi", organizata de ROST. Inca sase familii au avut un strop de bucurie in plus, in prag de Craciun. Reamintesc ca in prima parte a campaniei am strins bani de la mai multi cititori ai nostri pe care i-am banii unei familii cu patru copii din Dimbovita. Ieri am primit confirmarea ca parintii sau tuturorii a inca 19 copii au ridicat banii colectati din donatii de catre ROST in a doua parte a campaniei.
Intre 15 noiembrie si 10 decembrie, am strins in total 3150 lei (noi).
Pentru o transparenta fireasca, asa cum am promis, redau aici numele beneficiarilor, cu sumele primite prin intermediul ROST:

1. Fam. Necsoiu Marian - Marcesti/ Dimbovita, patru copii - 450 lei (noi), in prima parte a campaniei. Suma a fost completata pina la 1260 lei prin eforturile a doi colegi ai mei, Dia si Catalin (care au initiat campania pentru aceasta familie). De asemenea, familia Necsoiu a primit imbracaminte, jucarii si dulciuri in doua transporturi cu masina. Mai multe persoane mi-au cerut adresa familiei, pentru a trimite direct anumite bunuri.
2. Fam. Badeanu Constantin - Vulcan/ Hunedoara, cinci copii - 500 lei, in a doua parte a campanii, ca si toti ceilalti care urmeaza.
3. Fam. Oprea Razvan - Bucuresti, patru copii, il asteapta pe al cincilea - 500 lei; a promis ca va darui in acest dar neasteptat si altor copii.
4. Fam. Popescu Florin - Poiana Teiului/ Neamt, cinci copii - 500 lei.
5. Fam. Ghiur Marcel - Rosiori/ Teleorman, sase copii - 700 lei.
6. Fam. Resceanu Madalin - Bucuresti, doi copii - 300 lei.
7. Gyorgy Monica - Odorheiul Secuiesc/ Harghita - pentru fratele sau Duma Ciprian, caruia ii este tutore (caci nu au parinti) - 200 lei. Ciprian este unul dintre orfanii care invatat la Liceul romanesc "Marin Preda" din Odorhei. De Craciun isi dorea o pereche de pantofi.

Tuturor celor care au contribuit pentru a readuce, fie si pentru o clipa, zimbetul pe fetele acestor oameni, le multumesc foarte mult. Si le doresc sa le rasplateasca Dumnezeu fapta buna inzecit.
Stiu ca n-am rezolvat o problema, ci am oferit doar o slaba mingiiere pentru un moment. Dar mai stiu si ca, macar de sarbatori, orice om are nevoie sa nu se simta parasit de semeni si ca orice gest de bunavointa este un balsam pentru suflet.
Sa ne ajute Dumnezeu ca si alta data sa fim in stare de astfel de gesturi.

joi, 20 decembrie 2007

Un nume pentru socialismul eclezial

Mihail Neamtu ma surprinde placut cu un text pe blogul sau intitulat "Birocratie, ecumenism si socialismul eclezial". El a mai avut si alte... accente pe aceeasi tema, dar "revelatia" lui de ieri e chiar neasteptata pentru mine, mai ales ca a facut-o publica. Cu atit mai mult il respect.

miercuri, 19 decembrie 2007

Colocviu: "Noul Gura de Aur, Sfintul Nicolae al sirbilor"

Pe 22 decembrie a.c., la Tecuci se anunta un colocviu deosebit de interesant: "Noul Gura de Aur, Sfintul Nicolae al sirbilor", care va avea loc la Sala Studio a Casei de Cultura, incepind cu orele 11.00. In timpul manifestarii va fi prezentata cartea Prin fereastra temnitei, de Sfintul Nicolae Velimirovici (Ed. Predania, Bucuresti, 2007) si va fi vizionat filmul "Sfintul Nicolae al sirbilor". Invitati speciali: Slajdana si Ionut Gurgu, traducatorii volumului pomenit mai sus. Moderator: Daniel Mazilu. Organizatorii evenimentului sint Protoeria Tecuci, Casa de Cultura, Librariile Cristian si Asociatia "Ion Petrovici".

marți, 18 decembrie 2007

Apel la presedinte in favoarea romanilor din Odorheiul Secuiesc

Am primit o scrisoarea deschisa care atrage atentia asupra unei situatii foarte grave din Odorheiul Secuiesc si pe care o redau in intregime mai jos.
Sper ca presedintele va trece de la vorbe la fapte, macar in ceasul al doisprezecelea. Ca a fost la Odorhei si cunoaste bine prein ce trec romanii de acolo.


Excelentei Sale,
Domnului Traian Basescu
Presedintele Romaniei,

Stimate domnule Presedinte,

La Odorheiul Secuiesc, ca de altfel si in numeroase alte localitati unde populatia secuilor maghiarizati este majoritara, invatamantul liceal in limba romana nu se bucura de acelasi statut ca in restul Tarii. Mai mult, nu se bucura de un tratament asemanator scolilor cu predare in limba maghiara unde romanii sunt majoritari.
Observam cu regret ca, an de an, Liceul Marin Preda, singurul cu predare in limba romana din zona Odorheiului secuiesc, sta sa se inchida.
Asa prevad regulamentele Ministerului Educatiei, daca liceul nu reuseste sa adune cel putin 200 de elevi. Acum are cu vre-o suta peste limita, dar sansele de a se inchide sunt la fel de mari. Functionarea liceului se bazeaza inca pe functionarea sectiei de pedagogie si Casa Sfantului Iosif.
Casa adaposteste circa 120 de copii orfani sau proveniti din familii foarte sarace, iar pentru sectia de pedagogie vin la Marin Preda si copii din judetele invecinate Harghitei, suplimentand astfel numarul bastinasilor.
De cand cu descentralizarea invatamanutului insa, primarul din Odorheiul Secuiesc taie de pe lista sectia de pedagogie in fiecare inceput de an, pe motiv ca nu sunt destui copii care sa invete limba romana, pentru ca liceul Marin Preda sa aiba doua sectii.
Al doilea pilon pe care se sprijina functionarea liceului - si anume Casa Sfantul Iosif - este amenintat, in mod repetat cu evacuarea.
Casa s-a ridicat prin 1996 pe banii unei fundatii elevetiene, pe un teren concesionat de primaria Odorheiului, si a fost donata de sponsori Congregatiei Greco - Catolice " Inimi Neprihanite ."
In prezent, Consiliul local "Odorheiul Secuiesc" incearca de ani buni sa castige in instanta autoritatea asupra locasului, si sa schimbe destinatia complexului intr-un centru cultural, sau orice altceva decat romanesc.
Daca s-ar reusi desfiintarea Casei "Sfantul Iosif", circa 200 de copii ar trebui sa se retraga de la cusurile Liceului romanesc Marin Preda, iar acesta ar trebui
sa se desfiinteze ca scoala romaneasca, conform regulamentului Ministerului Educatiei Nationale.
Aceasta este miza, aceasta se vrea de catre UDMR si autoritatile locale, desfiintarea singurului liceu de predare in limba romana.

Stimate domnule Presedinte,
Romanii minoritari ai enclavei maghiare au nevoie de prezenta Domniei Voastre in mijlocul lor, au nevoie de sprijinul Dumneavoastra moral si va asteapta acum, cu ocazia prezentei Dumneavoastra la sarbatoarea Anului Nou.
Ne exprimam speranta ca veti aprecia impreuna cu noi necesitatea de a fi si in mijlocul romanimii uitata se pare de potentatii zilei, oameni care pe langa greutatile traiului zilnic inerente intr-o zona muntoasa si rece, trebuie sa se lupte cu maghiarimea in propria tara pentru a nu mai fi discriminati si a supravietui etnic, economic si politic.
Acesti oameni izolati, uitati din cauza zgomotului propagandei iredentiste maghiare de deznationalizare a romanilor, desfasurate in ultimele doua decenii, au nevoie de
sprijin si incurajare din partea Dvs si a guvernului roman, pentru a nu disparea in viitor, in masa secuilor maghiarizati.

Consiliul Mondial Roman,
Presedinte, Mihai Stan
Secretar General, Neculai Popa

Revista "Rost" pe luna decembrie


Numărul pe decembrie al revistei “Rost” îi este dedicat “ultimului mare poet al temniţelor”, Demostene Andronescu, care a împlinit 80 de ani în această lună. Despre Demostene Andronescu, scriitorul Răzvan Codrescu spune că “rămîne una dintre vocile lirice cele mai pure şi mai reprezentative ale închisorilor politice din România” şi că are în el “ceva donquijotesc, un amestec îndărătnic şi nedefinit de «visătorie» şi «nebunie», în sensul nobil (şi adesea uitat) al acestor cuvinte”.
În această ediţie a revistei “Rost” sînt luate în dezbatere şi chestiuni grave de strictă actualitate, de la acţiunile antiromâneşti din Italia şi greşelile diplomatice ale ministrului de Externe Adrian Cioroianu, pînă la deconspirarea preoţilor care au colaborat cu Securitatea şi încheierea Acordului de la Ravenna dintre Bisericile ortodoxe şi cea romano-catolică.
Sunt la fel de interesante incursiunile în istoria creştinismului şi polemicile pe marginea unor subiecte dureroase – cum este cel al interzicerii predării teoriei creaţioniste în şcolile din statele UE.

Revista "Rost" poate fi procurată de la chioşcurile Rodipetdin toata tara sau:
- In Bucuresti – de la librariile “Vasiliada” (Bd. I. C. Bratianu 12) si “Sophia” (str. Bibescu Voda nr. 24, linga Facultatea de Teologie); la cele doua librarii gasiti si numere din urma, pentru completarea colectiei; la centrul de difuzare a presei Mivas de la Metrou - Unversitate,
- In Constanta – de la libraria “Brâncoveneasca” (Str. Stefan Mihaileanu nr. 21)
- In Suceava – de la libraria “Sf. Voievod Stefan cel Mare”.

duminică, 9 decembrie 2007

Daruri de Sfintul Nicolae

Colegii mei de redactie Dia si Catalin au mers pe 5 decembrie seara, cind copiii isi curata ghetutele in asteptarea lui Mos Nicolae, la familia lui Marian Necsoiu, din Marcesti - Bimbovita, care a beneficiat prima de campania "Daruind vei dobindi". Asa cum v-am spus in alta parte, a fost nevoie de inca un transport pentru a le da celor patru copii ai familiei Necsoiu darurile strinse de colegii mei: carti, jucarii, hainute si din nou bani. In fotografia de mai jos ii vedeti bucurindu-se pe micuti.

Miine se incheie si a doua parte a campaniei organizate de "Rost", banii donati de catre cititorii nostri urmind sa fie donati altor familii nevoiase cu multi copii. In cel mai scurt timp, voi posta aici numele beneficiarilor si sumele primite de acestia.
Va multumesc tuturor celor care ati contribuit la aceasta campanie.

Indemn la rugaciune pentru ierarhii nostri

Dragi prieteni care ma cititi, avind in vedere ca ne pregatim cu totii pentru marea sarbatoare a Nasterii Domnului, va anunt ca am decis ca, pina la sfirsitul anului, sa nu mai public aici nici o stire negativa, nici un comentariu critic, nici o observatie aspra. Nu vreau sa contribui in vreun fel la umbrirea unui moment care ar trebui sa ne faca pe toti mai constienti de rostul nostru in viata, sa ne imblinzeasca sufletele si sa ne insenineze zilele. Rele au fost si vor fi cit lumea, dar prilejurile de bucurie adevarata sint destul de putine. Sa nu ni le stricam.
Mai mult, daca am suparat pe cineva prin discursul meu uneori mai dur, nadajduiesc ca voi fi iertat. Caci nu sint animat decit de buna credinta.
In fine, va indemn pe toti sa ne rugam pentru ierarhii nostri, sa aiba putere duhovniceasca, pricepere si intelepciune sa ia deciziile cele mai bune pentru Biserica. Daca le-am vazut unora slabiciunile sau pornirile criticabile, sa nu-i lasam singuri, caci sintem parte din aceeasi Biserica si sintem datori sa ne sprijinim pastorii. Dumnezeu face minuni. Doar sa-L rugam. Doamne-ajuta!

miercuri, 5 decembrie 2007

Au mai ramas cinci zile...

... pina la finalul campaniei "Daruind vei dobindi", organizata de "Rost".
Pina astazi, in a doua parte a campaniei (prima fiind incheiata cu ajutorarea familiei Necsoiu din Marcesti - Dimbovita) s-au strins 2.280 lei. Cu acesti bani putem ajuta patru familii cu copii sa petreaca omeneste sfinta sarbatoare a Nasterii Domnului. Din perspectiva sperantelor noastre, e putin. Dar numai Domnul stie ce inseamna gestul acelora dintre voi care au contribuit la campanie.
Va astept inca cinci zile pe aceia care ati uitat sau, din lipsa de timp, ati tot aminat sa faceti o mica donatie: 10 lei.

marți, 4 decembrie 2007

Cinci ani de "Rost" intr-o carte


Revista “Rost”, pe care o conduc, implineste luna aceasta cinci ani de la fondare. In decembrie 2002 lansam numarul-pilot al “Rost”, patronat de spiritul lui Petre Tutea. Despre ce-am realizat in acesti cinci ani, am dat seama in editorialul din “Rost” pe decembrie, care se va gasi pe tarabe saptamina viitoare. Insa, am marcat aceasta virsta de publicatiei si printr-un volum colectiv, intitulat In cautarea rostului pierdut. 20 de calauze in cultura nationala, aparut la Editura “Timpul” din Iasi, cu sprijinul Ministerului Culturii. Antologia, pe care subsemnatul a alcatuit-o si ingrijit-o, contine cite doua evocari pentru 20 de personalitati exemplare ale culturii noastre: Petre Tutea, N. Steinhardt, Mircea Eliade, Lucian Blaga, Mihai Eminescu, Nicolae C. Paulescu, Sandu Tudor, Nae Ionescu, Pr. Dumitru Staniloae, Vasile Bancila, Nichifor Crainic, Mircea Vulcanescu, Radu Gyr, Vintila Horia, Constantin Noica, Pr. Constantin Galeriu, Vasile Voiculescu, Paul Goma, Pr. Gheorghe Calciu, IPS Bartolomeu Anania. Mai multe amanunte privind motivatia si continutul volumului, in “Cuvintul inainte”, pe care il redau in continuare.


În căutarea rostului pierdut


În 45 de ani de comunism, lumea românească şi-a uitat valorile, şi-a nesocotit principiile, şi-a pierdut reperele. Vechilor sale temelii, dispărute sub mîlul istoriei, le-au luat locul tacticile de supravieţuire, cu pretenţie de proptele ale vieţii naţionale. În aceste condiţii, personalităţile exemplare au fost cel puţin marginalizate, cînd nu au căzut victime ale opresiunii regimului în formele sale extreme: întemniţarea sau asasinatul.
Schimbarea de regim din ’89, ca orice revoluţie, a tulburat apele, provocînd la rîndu-i o mare confuzie de valori – în care materia prevalează asupra spiritului – şi inversarea statusurilor sociale – astfel încît oameni care, într-o societate normală, nu puteau spera la mai mult de o slujbă umilă au devenit peste noapte “investitori strategici”, “politicieni” de vîrf şi “directori” ai opiniei publice.
Un timp, surogatele au funcţionat, iar lipsa modelelor autentice nu a preocupat prea mult opinia publică. Abia în ultimii ani, cînd lucrurile s-au mai aşezat, presa, ca avangardă a societăţii, a început să acuze „criza de modele”. O criză falsă, în opinia noastră. Modelele există, dar aşteaptă, iată, unele de peste 60 de ani, să fie re-cunoscute.
Prin revista "Rost" am reuşit să repunem sub ochii românilor o parte dintre personalităţile-reper ale culturii naţionale şi, o dată cu ele, să sugerăm un model de viaţă. Am propus publicului larg nu doar valori intelectuale, ci creatori ale căror opere şi vieţi au fost puse sub semnul crucii şi al dragostei de neam. Ne-au reţinut atenţia mai ales aceia care şi-au susţinut ideile şi şi-au onorat sentimentele pînă la ultimele consecinţe. Am arătat astfel că lumea românească are, slavă Domnului, suficiente modele. Şi printre vii, dar mai ales printre cei trecuţi la cele veşnice. Singurul lucru pe care îl avem de făcut pentru a ne raporta la ele este să ne amintim că există, sau să le căutăm. Dar nu e de ajuns ca aceste modele să fie contemplate, admirate, ci trebuie înţelese şi, după puterile fiecăruia, urmate. Figuri de talia lui Eminescu, Ţuţea, Stăniloae, Noica, Vulcă-nescu, Steinhardt sînt impresionante nu numai prin altitudinea intelectuală, ori prin profunzimea operei, ci şi prin tăria de caracter şi capacitatea de jertfă pentru o idee sau pentru aproapele. Aceste nume sînt emblemele unei şcoli a demnităţii şi a dăruirii, care, din păcate, are cam puţini absolvenţi în istoria noastră.
Aşadar, avem datoria să vedem dincolo de model fundamentele pe care s-a construit pe sine, iar în viaţa sa să identificăm idealurile pe care le-a slujit, motivele pentru care a făcut-o şi cum a trăit. Atunci s-ar putea ca aceste modele să-şi împlinească, şi prin noi, dimensiunea formatoare.
În esenţă, "Rost" şi-a propus să ajute, prin mijloace culturale şi civice, la o resurecţie spirituală şi morală a românilor; lucrare, fără îndoială, dificilă şi care necesită timp, pentru că vizează înainte de toate schimbarea mentalităţilor. Şi am găsit că exemplul personificat poate fi de mare ajutor într-o astfel de întreprindere. Aşa a apărut în paginile revistei "Rost" o galerie de portrete de intelectuali înduhovniciţi, de preoţi jertfelnici şi de gînditori fundamentali pentru cultura noastră.
Antologia de faţă s-a născut din ideea de a deschide gustul pentru modelele autentice publicului de carte la care nu a ajuns revista "Rost". Am socotit că punerea între copertele aceluiaşi volum a unor texte evocatoare a 20 de călăuze ale culturii naţionale va fi de folos şi cititorilor "Rost" care nu au colecţia completă a publicaţiei.
Selecţia este, ca orice alegere, în mod inevitabil subiectivă, dar de multe ori a fost dictată şi de valoarea unor texte despre o anume personalitate şi de aspectele mai puţin cunoscute pe care le tratează. Veţi găsi un abundent material documentar, de la elemente inedite sau controversate de biografie şi la particularităţi de gîndire, pînă la mărturii despre aceste personalităţi date de unii apropiaţi sau, indirect, prin hîrtiile oficiale întocmite chiar de opresorii lor.
Ordinea aşezării celor 20 de mari români în volum corespunde celei a numerelor din "Rost" în care au fost evocaţi. Pentru fiecare au fost reţinute cîte două texte, cu regretul că alte contribuţii importante au fost lăsate pe dinafară, din motive de spaţiu tipografic.
În locul datării fiecărui articol, pentru că avem de a face cu o publicaţie lunară, am preferat să punem pe pagina introductivă a fiecărui capitol numărul din "Rost" în care a fost o-magiată personalitatea respectivă.
Asupra textelor, scrise între anii 2002 şi 2007, am operat puţine modificări, păstrînd maniera de redactare a autorilor, chiar dacă prin aceasta este afectată unitatea vizuală (unele texte au intertitluri, altele cifre romane sau asteriscuri, etc.). De asemenea, deşi opţiunea noastră este pentru grafia cu “î” şi “sînt” – din motive pe care le-am expus în altă parte şi asupra cărora nu mai revenim –, am dat autorilor libertatea de a scrie cum doresc. Aşa încît veţi observa texte în care este păstrată grafia cu “î” şi “sînt”, iar altele cu “â” şi “sunt”. Am avut grijă doar să păstrăm unitatea în cadrul aceluiaşi text. Este şi acesta un semn al “democraţiei originale” în care sîntem siliţi să trăim noi, românii, de 17 ani încoace, “democraţie” în care pînă şi normele lingvistice suferă modificări ciudate – nu bazate pe bunul simţ al limbii şi pe naturaleţe, ci ca rezultat al recursului la un “tradiţionalism” prost, confundat cu tradiţia.
După corpusul de texte, am inclus o listă alfabetică a autorilor antologaţi, cu minimale informaţii bio-bibliografice, unii fiind mai puţin cunoscuţi publicului larg.
În final, îmi fac o datorie de onoare din a-i mulţumi cu toată recunoştinţa domnului Cassian Maria Spiridon, directorul Editurii “Timpul” din Iaşi, scriitor de o rară sensibilitate şi prieten devotat, care a îmbrăţişat din primul moment ideea alcătuirii acestui volum şi ne-a sprijinit în mod decisiv.
Le mulţumesc, de asemenea, domnului Răzvan Codrescu, un deschizător de drum pe tărîmul cultural al Dreptei creştine postdecembriste, de ajutorul şi sfatul căruia m-am bucurat mereu în chip roditor, ca şi prietenilor Mihail Albişteanu, George Ardeleanu, Antonio Aroneasa, Richard Constantinescu, George Enache, Cristi Pantelimon, Adrian Nicolae Petcu, Mircea Platon, Nicolae Stroescu-Stânişoară, Varujan Vosganian, care semnează în acest volum şi care, prin îndelungata lor colaborare la "Rost", au făcut din aceasta o revistă prestigioasă.

Claudiu Târziu

luni, 3 decembrie 2007

ICR, premiat pentru promovarea homosexualilor

Stirea, asa cum circula pe agentiile de presa: ICR Stockholm este laureatul premiului Bifrost 2007, decernat de Organizatia Nordica a Agentilor Culturali LGBT (Lesbian, Gay, Bisexual and Transgender), pentru "contributii exceptionale" la consolidarea relatiei dintre comunitatea heterosexuala si cea homosexuala. Potrivit ICR Stockholm, premiul a fost acordat ca recunoastere a eforturilor institutului pentru "incurajarea si sprijinirea comunicarii între comunitatea LGBT din România si cea din Suedia, vizibile în special în proiectul sau de colaborare cu Festivalul Moonbow din cadrul Stockholm Pride 2007". Cu acea ocazie, ICR Stockholm i-a avut ca invitati pe Florentina Ionescu, vicepresedinte Accept România, si Octav Popescu, organizatorul Bucharest GayFest, care au participat la o serie de evenimente.

Iata pe ce prapadeste banii Institutul Cultural Român (ICR) al domnului H. R. – Patapievici - despre care altminteri aveam o alt` impresie, macar in ultimii ani –, pe pe promovarea homosexualilor. Ma intreb ce rol o avea ICR, ca eu imi inchipuiam, in naivitatea mea nemasurata, ca se ocupa cu promovarea valorilor romanesti. Sint homosexualii o “valoare” bastinasa? Va las pe dvs, cititori, sa raspundeti.

Cine si de ce va fi noul mitropolit al Moldovei


Asa cum v-am promis, va dau azi informatiile pe care le am despre cine si de ce va fi noul mitropolit al Moldovei, pe scaunul ramas vacant dupa alegerea IPS Daniel Patriarh.
Dar inainte de asta, sa va zic cine nu va fi dintre cei despre care exista zvonuri ca isi doresc.

Sursele mele, bine informate si demne de incredere, sustin ca nu va fi ales mitropolit al Moldovei nici IPS Laurentiu Streza - prea proaspat in scaunul mitropolitan de la Sibiu si prea legat de locul acela pentru a fi mutat -, nici IPS Nifon Mihaita al Tirgovistei - in ciuda expunerii la care a fost supus in ultima vreme, insarcinat fiind cu organizarea funeraliilor fericitului intru adormire Patriarh Teoctist si apoi cu sefia delegatiei romane la negocierile cu Biserica Rusa pe tema noilor eparhii infiintate in Basarabia; nici PS Ioachim Bacaoanul, arhiereu vicar al Romanului - desi el a fost o varianta "de lucru", dar se pare ca nu se ridica la pretentiile PF Daniel si ar fi si mai greu sa sara peste treapta de episcop plin -; nici PS Vicentiu Ploiesteanul - despre care aflu ca va fi numit episcopul Dunarii de Jos (de altfel, sint incredintat de sursele mele ca dintre vicarii patriarhali, singurul care va ramine in preajma patriarhului este PS Ciprian Cimpineanul, restul fiind trimisi in tara); nici PS Ioan al Harghitei si Covasnei - desi, PF Daniel i-ar fi promis sustinere si in ciuda faptului ca ar fi fost acceptat si de "ecumenisti" si de traditionalisti; nici PS Irineu Slatinaneanu, vicarul de la Craiova.

Si-acum sa nu va mai fierb: aceleasi surse dau ca sigura alegerea PS Casian Craciun al Dunarii de Jos in scaunul de la Iasi. Ma abtin sa comentez prea mult aceasta optiune, caci sint destui care s-o faca mai avizat si inca si mai multi care sa ma acuze ca atac "ierarhia" daca dezvalui vreun adevar despre un episcop. Totusi, eu primesc vestea cu ingrijorare.

Stiu ca PS Casian este un iscusit om de afaceri - exact de ce are nevoie PF Daniel, pentru ca lucrarile sale materiale din Capitala Moldovei sa mearga in acelasi ritm si sa poata fi controlate oricind de catre patriarh. Stiu, de asemenea, ca PS Casian este un vehement "ecumenist", care se irita si numai cind aude de numele unui parinte imbunatatit si inflexibil in materie de credinta ca Avva Arsenie Papacioc. Stiu ca aceasta poziti ii era promisa de mult de catre insusi PF Daniel, cu care este bun prieten si caruia ii este loial. Stiu ca a fost implicat in mai multe scandaluri, dintre care unul destul de urit la manastirea Vladimiresti. Sursele mele spun ca PS Casian nu este prea iubitor de calugari si ca manastirile moldovenesti - mai ales cele "fundamentaliste" - vor avea de suferit daca va fi el mitropolit al Moldovei.

Alegerea PS Casian, in cazul in care PF Daniel nu se razgindeste, va fi o formalitate, dupa ce Statutul BOR a fost modificat astfel incit singur Sinodul ii alege pe ierarhi. Tocmai in vederea alegerii fara emotii a numarului 2 in ierarhia BOR au fost aminate alegerile pentru Moldova (care erau programate pe 28 noiembrie a.c.) pina dupa recunoasterea Statutului BOR de catre statul român. Stim bine ca in Sinod, opozitia fata de "ecumenisti", in general, si fata de politica dusa de PF Daniel, in special, este firava.

Daca se vor confirma aceste informatii, cred ca, asa cum am avertizat intr-un editorial, unitatea Bisericii Ortodoxe Române va fi pusa in primejdie. Nu ne ramine decit sa nadajduim ca PF Daniel va lucra, luminat de Sfintul Duh, spre binele Bisericii.

Later edit

Sa nu uitam ca PS Casian era unul dintre ierarhii banuiti ca au colaborat cu Securitatea si ca taman acum a primit certificat de buna purtare de la CNSAS. Deci, o suspiciune la adresa PS este deja inlaturata.

sâmbătă, 1 decembrie 2007

Cazul Tanacu, la Realitatea Tv


In emisiunea sa "3 x 3", de azi, de la Realitatea TV, Stelian Tanase a abordat din nou "cazul Tanacu". Invitate in studio: Tatiana Niculescu Bran, autoarea unei echilibrate si profunde carti pe acest subiect, si Miruna Munteanu, jurnalist la "Ziua".
Ca de obicei, invitatele lui Stelian Tanase nu au apucat sa raspunda la intrebarile pe care le mitraliaza acesta, nici sa spuna mare lucru. Nu le-a lasat "moderatorul", care invariabil, indiferent de calibrul invitatului si de formatul emisiunii (ca asa a facut si in alte emisiuni pe care le-a avut) intreaba, raspunde, divagheaza, abereaza, enerveaza. De aceea, mi-e aproape imposibil sa-i urmaresc emisiunile cap-coada, chiar daca uneori are invitati interesanti. Totusi, partea despre Tanacu am urmarit-o integral, cu efort de vointa si consum nervos, pentru ca eram curios cum pune problema. Nici o surpriza. Pentru Stelian Tanase si Miruna Munteanu parca nu s-au scurs doi ani de la tragedia din satul vasluian, in care s-a scris enorm pe marginea cazului si au fost scoase la iveala atitea amanunte esentiale; parca nu s-ar fi consumat citeva etape importante ale procesului in care sint implicati parintele Daniel Corogeanu si patru din maicile carora le-a fost duhovnic; parca nici cartea Tatianei Niculescu Bran n-ar fi fost scrisa. Fara indoiala, Tanase si Munteanu n-au citit aceasta carte. Altminteri ar fi fost mai avizati si n-ar fi spus o seama de aiureli. Trec peste faptul ca Miruna Munteanu - altminteri condeier acid si informat mai ales pe domeniul politic - intrebuinteaza notiuni catolice referindu-se la realitati ortodoxe (cum este denumirea de "congregatie" pe care o foloseste pentru obstea de la Tanacu). Insa, este inadmisibil ca, dupa ce a curs atita cerneala pe cazul asta, si ea, si Tanase sa pretinda in continuare ca in Biserica Ortodoxa nu exista exorcizari si ca alungarea duhurilor necurate este o superstie ingaduita de ierarhie. Ar fi suficient sa-si aminteasca, de vor fi citit-o, de Biblie, in care exista relatari clare ale unor episoade de scoatere a demonilor din oameni. Sa nu mai vorbesc de Traditie - ca in urechile lor poate suna straniu -, sau de practica din zilele noastre, din toate Bisericile Ortodoxe.
Miruna Munteanu pretinde ca pentru a fi preot-monah iti trebuie Facultate de Teologie si acuza ierarhia Bisericii ca l-a exceptat - vezi bine, in chip fatal - pe parintele Daniel de la aceasta regula. Ar fi bine ca Miruna Munteanu sa ia aminte la unii Sfinti Parinti ai Bisericii care nu aveau studii (cum de or fi fost lasati nu numai sa slujeasca, dar sa si limpezeasca dogma Bisericii?), ori, mai incoace, la unii mari duhovnici ai nostri cu citeva clase primare, ca Avva Cleopa.
Munteanu & Tanase presupun, in continuare, ca parintele Daniel e un ratacit cu mintea si il gasesc habotnic (ciudat tare pentru un calugar, nu?), iar pe maici le acuza de lipsa de discernamint.
Cu un discurs de bun simt, calm si credibil, Tatiana Niculescu Bran a incercat sa demonteze citeva din nalucirile celor doi, dar n-a prea avut spor din cauza intreruperilor repetate, lipsite de orice politete a dialogului si de minimum interes pentru adevar, turuite de Tanase.
Citeva idei s-au putut desprinde insa: parintele Daniel nu e nebun; maniera in care a actionat este justificata de context; Irina Cornici - cea pe care unii jurnalisti analfabeti in materie de credinta o numesc si azi "maicuta" - a fost intii de toate victima sistemului (cu ale sale componente: orfelinatul, piata muncii si finalmente asistenta medicala); ierarhia Bisericii s-a purtat rusinos (e chiar expresia Tatianei Niculescu), refuzindu-i unui cleric prezumtia de vinovatie si condamindu-l inaitea justitiei, de teama sa nu-si strice imaginea.
Celor care n-au citit cartea Spovedanie la Tanacu, de Tataiana Niculescu Bran, le recomand sa parcurga macar recenzia onesta (chiar daca discutabila pe alocuri) a lui Cristian Ghinea.